Regina Maria și Marea Unire

Marea Unire a tuturor românilor ne aminteşte de jertfa supremă a celor care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial, pentru ca visul României Mari să devină realitate. Făurirea statului naţional unitar român, la sfârşitul anului 1918, a fost rezultatul incontestabil al vitejiei ostaşilor noştri, la care s-a adăugat neobosita stăruinţă a întregului popor, a clasei politice şi, nu în ultimul rând, al Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial în iunie 1914, România şi-a declarat neutralitatea, însă în cursul anului 1916, regele, guvernul şi Parlamentul au considerat că este momentul prielnic intrării în război. S-a hotărât astfel, în urma Consiliului de Coroană, desfăşurat la Palatul Cotroceni în ziua de 14/27 august 1916, abandonarea stării de neutralitate şi participarea României la război alături de Antantă (Franţa, Rusia şi Marea Britanie), împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria). La această stare de lucruri a contribuit şi regina Maria, care a susţinut intrarea României în război alături de Antantă, convingându-l pe regele Ferdinand (german de origine) să lupte împotriva propriei sale ţări, pentru realizarea unităţii naţionale a românilor. Acest lucru s-a realizat în cele din urmă, prin unirea ­pe baza propriei voinţe manifestate ­a provinciilor româneşti Basarabia(27 martie 1918), Bucovina(28 noiembrie 1918) şi Transilvania(1 decembrie 1918) cu regatul României.  Read the rest of this entry »

Bunicul povestește …

Pe vremea mea, lucrurile stăteau complet diferit față de astăzi . Îmi amintesc cu drag , cu nostalgie și cu dor de cea mai frumoasă perioadă a vieții mele: COPILĂRIA . Copilăria mea a fost una simplă, dar fericită, frumoasă și veselă. Nu aveam tabletă, telefon mobil (nici telefonul fix nu apăruse încă), nici televizor , nici jucării scumpe și sofisticate, dar în schimb bucuria zilnică era jocul cu copiii din cartier, mai mici și mai mari, mulți și foarte gălăgioși. Abia așteptam să vin de la școală. Îmi aruncam repede uniforma, chipiul și geanta pe patul din bucătărie, îmi puneam hainele de joacă și tenișii cusuți de bunicul, îmbucam ceva în grabă (cel mai adesea o felie de pâine de casă cu unsoare sau magiun) și o tuleam afară. Unul dintre noi, băieții, aducea afară și mingea de cârpă întărită cu sfoară; foarte rar aveam ocazia să jucăm fotbal cu o minge adevărată. În câteva minute strada răsuna de glasurile gălăgioase ale copiilor care negociau ce să se joace: fotbal, volei, țigli, elastic, șotron, de-a prinselea, de-a v-ați ascunselea, nouă lemne, și câte și mai câte mai inventam … Preț de câteva ore jocurile noastre se desfășurau în râsete și cu multă bucurie. Apoi mergeam fiecare acasă să ne facem temele pentru școală. Abia duminica (noi mergeam la școală și sâmbăta) rămâneam afară până stelele luminau marele candelabru al cerului. Și ne jucam ore întregi împreună, liniștiți și nederanjați de mașini, deoarece erau abia câteva în oraș. Read the rest of this entry »

Birdwatching sau arta de a observa păsările

În dialog cu doamna profesoară Carmen Szekely
Doamna profesoară, să vorbim astăzi despre pasiuni și să uităm de formule! Ne puteți povesti ceva despre pasiunile dumneavoastră?
Cu plăcere, normal, e vorba de ceea ce îmi place să fac când am timp liber. V-am mai spus cândva că îmi place mult să ies în natură, la munte sau oriunde verdele e la el acasă. Fac o mulțime de fotografii care mă bucură mai târziu când le revăd. Mai nou am încercat să fotografiez păsările și să-mi fac o colecție de astfel de imagini. Cică se numește birdwatching. Read the rest of this entry »

OZN

OZN-ul este un obiect zburător neidentificat. Numele de “Farfurie Zburătoare” i-a fost dat în anul 1947 de către omul de afaceri american Kenneth Arnold. Acest domn a zburat singur cu avionul peste munții din nord-vestului Americii și a văzut trecând pe lângă el mai multe  obiecte argintii care se mișcau cu o viteză foarte mare. Aceste obiecte arătau ”precum o farfurie zburătoare” după vorbele lui. Read the rest of this entry »

Caii în istorie și în legende

Caii au fost loiali omului de la începuturiile lumii. Le-au arat pământurile, i-au însoțit în lupte, i-au amuzat în circuri și au dezvoltat un sport splendid numit echitație.  Fiecare are o personalitate specială, unii fiind nărăvași, alții blânzi, alții leneși… Fiind atât de speciali, oamenii au început  să-și imagineze alte „versiuni” ale acestor ființe.

Unicornul sau Inorogul

În general este reprezentat ca un cal mare alb și elegant, având un corn mare și spiralat pe frunte. Acesta avea puteri tămaduitore. Unicornii erau greu de prins. Totuși exista o soluție: animalul putea fi sedus de o fecioară și adormea în brațele ei. Read the rest of this entry »

V.I.P.

INTERVIU CU DOAMNA GIANINA SILVIA MATEI,

Director al Școlii Gimnaziale ”Teodor Murășanu” Turda

De cât timp sunteți profesoară și ce v-a determinat să alegeți această carieră?

Sunt profesoară de 11 ani. Nicolae Iorga spunea : ,, Este profesor orice om de la care poți să înveți ceva ” , însă ce m-a determinat să devin profesoară a fost pasiunea mea pentru lucrul cu elevii, dar și pentru muncă în echipa alături de ceilalți colegi, la fel de dornici că și mine să împărtășească ceea ce știu. Motivația pentru această meserie e, de cele mai multe ori, interioară, deoarece simți că vrei să fii pentru elevi ceea ce au fost profesorii tăi pentru tine.

Ce altă carieră ați fi ales dacă nu v-ați fi făcut profesoară? Ce altă carieră ați alege acum dacă ați fi nevoită?

Dacă nu m-aș fi făcut profesoară, m-aș fi făcut  stewardesă. Cariera didactică nu este o ,,haină de  vreme rea, ci se urmează numai dacă ai vocație, nu doar când viața îți refuză în alte lucruri. Dacă faci cu dăruire, poți să faci orice în viață. Dacă aș alege altă carieră, aș alege una care implică lucrul cu copiii, probabil psiholog. Read the rest of this entry »

La teatru, în fiecare seară, se naște un alt fel de spectacol…

Interviu cu domnul Cătălin Grigoraș, actor, manager al Teatrului ”Aureliu Manea” Turda.

Domnule director, ce v-a determinat să alegeți această carieră? Vă rog să-mi povestiți primele dumneavoastră întâlniri cu lumea teatrului.

Ar trebui să mă întorc puțin mai în urmă…  Nu m-am gândit niciodată că o să fac teatru. Pornisem într-o cu totul altă direcție. Când eram de vârsta ta, îmi plăcea foarte mult matematica. Mă visam profesor de matematică, ceea ce s-a și întâmplat, am terminat liceul de matematică-fizică, am dat la facultatea de matematică și am intrat. Am făcut un an de faculate de matematică-fizică și mi-am dat seama că nu era ce îmi doream. Așa am început să caut ceva ce îmi place. Am dat în următorul an la Academia militara de la Sibiu, am intrat, am terminat Academia militara, am fost ofițer o  lunga perioadă de timp, iar în timp ce eram la Academia militara de la Sibiu, m-am întâlnit cu teatrul. Știu că sună puțin nefiresc, să fii într-o academie militara și să te întâlnești cu teatrul… dar în extraprogram aveam întâlniri culturale. Sibiul începea să fie un oraș cultural încă de pe atunci. Era pe la începutul anilor 2000 și m-am întâlnit cu viața artistică de la Sibiu și încet-încet am fost vrăjit de nebunia de la Sibiu.  Așa, nu știu cum, am fost atras și mi-am dat seama că nu este ceea ce îmi doresc în cariera militară și m-am desprins și m-am îndreptat spre cariera artistică. De când am intrat la teatru am început să fac tot ceea ce fac în zona aceasta artistică. Am lucrat la Sibiu la teatru o bună bucată de timp, iar apoi am avut tot felul de colaborări în țară și în străinătate și, printr-o întâmplare fericită, am ajuns și manager la teatrul din Turda. Nu poate decât să mă bucure acest traseu pe care l-am avut, pentru că am trăit experiențe din cele mai vaste… Am trecut prin multe ”aventuri” ca sa zic așa, care până la urmă, m-au format. Categoric, e de dorit ca tinerii care vin din spate să poată experimenta înainte să ajungă în câmpul muncii, e de dorit ca un tânăr, când se duce la facultate, să știe ce îi place și ce vrea să facă. Sistemul nostru de învățământ  încă nu e acolo unde ar trebui să fie, dar face pași spre acea direcție. Spre deosebire de acum 20 de ani, astăzi un tânăr poate să aleagă ce va face. Read the rest of this entry »

ESTE POSIBILĂ TELEPORTAREA?

Oamenii de știință afirmă că teleportarea poate fi posibilă dar există încă probleme legate de mărimea obiectelor de teleportat. Pentru a putea teleporta un obiect ar fi necesar ca acesta să fie distrus și doar informația despre el să fie transmisă printr-un canal de comunicație la celălalt punct unde ar fi necesar ca acest obiect să fie recompus identic de către un aparat capabil să facă acest lucru pe baza informației primite. Știința care se ocupă de studiul acestui gen de comportament al obiectelor fizice se numește fizică cuantică, iar primul om de știință care a făcut cele dintâi studii și a emis primele ipoteze este Albert Einstein. El a întâmpinat foarte multe probleme legate de măsurare și de viteza de transmitere a obiectelor, viteză care este limitată la viteza luminii. De aici începe o adevărată luptă a ideilor celor care consideră teoria teleportării ca fiind una foarte provocatoare. Read the rest of this entry »

O întâmplare cu final neașteptat

Stăteam la etajul superior al Casei de Cultură, o clădire impozantă şi părăsită, urmărind discul roşiatic al soarelui care apunea, revărsându-şi ultimele sclipiri luminoase asupra oraşului. Odată cu începerea înserării, am decis să cobor şi să plec acasă. Încăperile construcţiei erau deja aflate în semi-obscuritate, astfel încât nu vedeam pe unde calc. Lipsa mea de precauţie a rezultat în căderea mea în gol, până la următorul etaj al clădirii. M-am ridicat cu greu în urma şocului experimentat, însă am continuat să merg, sperând că voi găsi ieşirea. În ciuda intenţiei iniţiale, m-am afundat şi mai tare în labirintul complex de coridoare, până la urmă ajungând într-un salon sumbru. Cercetând îndeaproape locul, am constatat existenţa unui circuit eletric, dar care nu semăna cu niciunul cunoscut de mine până atunci. Era compus dintr-o multitudine de cabluri, interconectate, al căror terminal era într-un anumit punct al peretelui din spate. Am dat la o parte cărămida care acoperea acel loc. Read the rest of this entry »

Cornelia Funke

Cornelia Maria Funke  este un autor german de ficțiune pentru copii. S-a născut la 10 decembrie 1958, în Dorsten. Cornelia  Funke este cunoscuta pentru trilogia „Lumea de cerneala” (o trilogie in care personajele din cărți devin reale). Multe dintre cărțile ei au fost traduse și în limba română: Inimă de cerneală, Sânge de cerneală, Călărețul dragonilor, Vânătorii de fantome, Igraine Fărădefrică, Când Moș Crăciun a căzut din cer, Povești despre devoratori de cărți, fantome din pod și alte personaje de basm. Cornelia Funke a vândut peste 20 de milioane de exemplare din cărțile sale din întreaga lume. Funke a fost numită „J. K. Rowling” din Germania. Romanul fantastic ” Dragon Rider” a rămas pe lista celor mai bune vânzări din New York Times pentru 78 de săptămâni. Pe pagina sa personală, Cornelia Funke afirmă că punctul de plecare vital al unei cărți bune este o „idee”. Ea a spus despre ideile ei că ” vin de pretutindeni și de nicăieri, din afară și din interior. Am atât de multe idei,  ca nu voi putea să le scriu într-o singură viață” Read the rest of this entry »