Micul prinț își privi planeta mică și rotundă și se întrebă unde l-ar mai putea purta vântul aventurii. Așa că își scutură pelerina aurie, își îndreptă fularul și, luându și rămas bun de la floarea lui, cu gândul la vulpea care, probabil, încă îl aștepta pe Pământ, porni într-o nouă călătorie. A căzut lin, ca un fulg, pe un munte verde, unde cerul se apropia de pământ și vântul șoptea povești vechi. Se afla pe un munte nu prea înalt, dar oricum mult mai mare decât vulcanii săi, un loc despre care se spunea că ascunde o pasăre fermecată, o găină ce făcea ouă de aur. Așa se și numea: Muntele Găina.

— Oare unde o fi găina? se întrebă el, mirându-se de liniștea din jur.

— Demult, ea cobora aici în fiecare noapte, îi spuse un bătrân apărut de nicăieri ce își sprijinea mâinile arse de soare pe un toiag cioplit. Dar oamenii i-au furat ouăle, și ea a fugit. Acum trăiește doar în cântecele noastre.

Micul Prinț se întristă puțin, dar bătrânul îi zâmbi blând.

-Dar ai venit la timp. Azi e sărbătoare! Pe acest munte, fetele și feciorii se întâlnesc, îmbrăcați în straie de sărbătoare, cântă, joacă și își găsesc perechea. Dacă vrei, vino cu mine dincolo de timp să îți arăt ce s-a întâmplat. Micul Prinț a zâmbit și l-a luat de mână.

-Să mergem! a zis el.

Bătrânul bătu de trei ori cu toiagul în pământ și în fața lor se deschise o poartă de lumină. Trecură prin ea și, în fața lor apăru cel mai minunat tărâm de poveste. Pe vârful muntelui se înălța un castel de o rară frumusețe, pe ale cărui porți ieșeau trei fete cu câte un ou de aur în mână.

-Sunt fericite că au primit zestrea mult dorită din mâinile Zânei, zise bătrânul. Vezi tu, acolo, în palat locuiește o zână bună ce are o găină fermecată care face ouă de aur. Zâna dăruiește, o dată pe an, aceste ouă fetelor fără zestre ca ele să se poată mărita.

Deodată, pe potecă apărură alte trei fete. Mergeau șovăielnic și păreau speriate. Hainele lor arătau ciudat, iar fața le era acoperită de năframă. S-au îndreptat spre castel, și au intrat. După puțin timp, au ieșit fugind, fiecare cu mai multe ouă în brațe. Din cauza grabei, năframele le-au căzut, iar fețele lor bărbătești au ieșit la iveală. Micul Prinț a dat să spună ceva, dar strigătul zânei s-a auzit în castel. A văzut cum din neatenție și din grabă, băieții au scăpat ouăle, care au luat-o la vale, căzând în râul care curgea la poalele muntelui, iar tărâmul din basm a dispărut. Au rămas doar muntele și râul, despre care află că se numea Arieș.

Cei doi, micul prinț și unchiașul erau tot acolo de unde plecaseră, iar în fața prințului se desfășura Târgul de fete. La marginea târgului, Micul Prinț zări un obiect ciudat: o bârnă mare de lemn, ca o balanță, sprijinită în mijloc. Pe un capăt, se urca o fată ținându-și cu greu echilibrul. Pe celălalt capăt, oamenii puneau covoare țesute, cojoace, ulcele cu miere, roți de caș.

-Ce faceți aici? întrebă el uimit.

-O cântărim… Nu pe ea, ci zestrea, i se răspunse.

-Și dacă fata are vise mai grele decât toate ulcelele din lume? Dacă poartă în inima ei o poveste care n-are preț?

Oamenii se uitară mirați la băiatul cu ochi de stea.

– Poate că zestrea e un semn de vrednicie. Dar adevărata greutate nu e în cânepa țesută, ci în cum iubește, cum iartă, cum speră.

Un flăcău privi spre fata pe care o dorea. Și, pentru o clipă, nu a mai văzut nici cojoace, nici caș. Ci doar ochii ei. Și i-a fost de ajuns. Micul Prinț rămase să privească. Fetele aveau flori în păr și ochii le străluceau ca stelele de pe cerul lui de acasă. Băieții purtau cămăși albe și își țineau pălăriile cu demnitate. Fluierul răsuna vesel, iar pământul părea să vibreze sub pașii lor.

-Pe planeta mea, o floare îmi spunea că adevărata frumusețe nu se vede cu ochii, ci cu inima. Poate că avea dreptate. Apoi privi în sus, spre cer. Știa că era timpul să plece. Dar înainte să își ia rămas bun, luă o mică piatră de pe munte și o puse în buzunar. Nu pentru că ar fi fost de aur, ci pentru că îi amintea de dansul fetelor, de râsul băieților și de cântecul vântului printre brazi. Și, cu un zâmbet, dispăru din nou printre stele.

Serena Gligor

Clasa a VI-a B