Archive for the ‘arhiva’ Category

Jurnalul unei mămăruţe – noi aventuri!

Marţi, 29 Octombrie

Singurul motiv pentru care am acceptat să fac acest jurnal e pentru ca, atunci când voi fi celebră, să am o agendă a aventurilor mele.TOATE mămăruţele râd de mine când vine vorba de citit, şi îmi spun să nu îmi pierd vremea cu aşa ceva. Dar eu mă duc la bibliotecă şi aştept să se închidă. Apoi dau jos cartea Inimă de cerneală şi mi se zburlesc antenueţele când mă gândesc la Umbră. E e o fiinţă îngrozitoare, care transformă oamenii în cenuşă fierbinte.

Read the rest of this entry »

Jurnal de lectură

Monştrii şi personajele din basme şi legende populează o planetă aflată la ani lumină faţă de Pământ, convieţuind după bunul plac al unei vrăjitoare care hotărăşte ce şi cum… Sună a Terry Pratchett, nu-i aşa? Ei bine, e Radu Pavel Gheo, care a reuşit să scrie unul dintre cele mai bune şi captivante romane science-fiction (citite de mine…). O echipă de astronauţi ajung pe planeta cu pricina şi o denumesc Fairia. După ceva vreme în care se aleg cu un nou tovarăş (Brave Soul)  îşi dau seama că pentru a suprevieţui trebuie să renunţe la legile după care se desfăşoară viaţa pe Pământ.Doar atât vă spun. Dacă vi se pare interesantă, faceţi rost de ea cât mai repede. Oricum v-o recomand tuturor cu plăcere!

V-aţi pus vreodată întrebarea: „cum ar fi dacă oamenii nu ar mai citi”? Dacă televizorul ar lua locul cărţii, cum ar arăta lumea? Cineva şi-a pus această întrebare, iar răspunsul l-a pus pe gânduri. Acel „cineva” se numeşte Ray Bradbury, autorul cărţii Fahrenheit 451. El şi-a închipuit o societate americană futuristă în care cărţile sunt interzise, pompierii având rolul de a le da foc şi de a-i aresta pe proprietarii lor. În acea societate, televizorul reprezintă singura distracţie, devenind un membru al familiei. Guy Montag, personajul principal, un pompier, îşi dă seama cât de mult omenirea duce lipsa cărţilor şi încearcă să readucă totul la normal.Această carte are scopul de ne arăta partea urâtă şi dăunătoare a televizorului. Mi-a făcut plăcere să o citesc şi v-o recomand cu drag!

Dragii mei, ţin neapărat sa vă fac cunoştinţă cu scriitorul meu preferat: John Steinbeck. Acesta este autorul cărţii Fructele mâniei. Tristă şi înţeleaptă, cartea este bazată pe realitatea secolului al XIX-lea, secol în care oamenii  erau obligaţi de către băncile la care aveau datorii să-şi părăsească definitiv casele şi pământurile în căutarea de slujbe pentru a putea să îşi hrănească familiile. Aceasta a fost, în Statele Unite, perioada Marii Depresii. Tom Joad şi familia sa traversează această perioadă nefastă şi, la fel ca şi în cazul altor familii, se văd nevoiţi să plece pentru a putea câştiga un ban. Detaliile o să le puteţi afla citind şi voi această carte. Şi, pentru că tot veni vorba, dintre romanele lui John Steinbeck mie mi-au mai plăcut şi La răsărit de Eden, Şoareci şi oameni, Iarna vrajbei noastre, Perla şi, nu în ultimul rand, Cartierul Tortilla. TREBUIE să le citiţi!

Ştefan Pleşoianu

Clasa a VIII-a A

Lucruri vechi şi noi despre divizibilitatea cu 7

Articol propus de domnul profesor Radu Trif

Numărul 7 i-a plăcut foarte mult poporului, care l-a folosit în multe cântece şi zicători:

Măsoară de 7 ori şi croieşte o dată.

Şapte vineri pe săptămână.

Copilul cu 7 doici rămâne fără ochi.

Unul la muncă, şapte la mâncare…

Numărul 7 se poate făli nu numai cu impresionantul său bagaj de zicători, ci şi cu diferite reguli de divizibilitate.

Două din regulile divizibilităţii cu 7 (reguli comune cu cele ale altor cifre) le cunoaşteţi din cele arătate până acum.

Numărul 7 are însă şi câteva reguli individuale de divizibilitate. Pentru uzul propriu, alegeţi-vă oricare vă va părea mai interesantă din regulile care urmează:

Prima regulă de divizibilitate cu 7.

Se scrie numărul în baza 10 folosind puterile lui 10, se înlocuieşte numărul 10 cu 3 şi se fac calculele; Dacă rezultatul obţinut se divide cu 7, atunci şi numărul iniţial se divide cu 7.

Demonstraţie. Read the rest of this entry »

Sunetul muzicii la Cluj

Însoţiţi de profesori şi colegi, am ajuns în fata Teatrului Naţional din Cluj. Pâna la începerea spectacolului, am făcut câteva poze. După ce am admirat expoziţia de fotografii şi afişe, am intrat în sală, la balcon! Luminile se sting, iar modelele aurii de pe pereţi se văd ca nişte licurici în noapte.

Pe scenă apar călugăriţele, care interpretează o minunată piesă de operă. Apoi, maica stareţă o cheama pe Maria, pentru a discuta despre comportamentul ei . Maria, foarte fericită, cântă mai tot timpul, dar întarzie la slujbe şi dansează în biserica. Maica stareţă decide să o trimită pe Maria, până în septembrie, la o familie cu şapte copii. Read the rest of this entry »

Călătorie în lumea basmului

Era o zi mohorâtă.Cerul era plin de nori, iar ploaia vorbea singură ca o cerşetoare nebună. Din când în când fulgerul albastru apărea pe cer urmat de un tunet puternic care îţi dădea senzaţia că vine sfârşitul lumii. Când si când se auzea un croncănit de cioară, iar apoi chiar pasărea neagră cădea la pământ cu aripa zdrobită. Mă aflam acasă şi tocmai citeam o carte. La un moment dat m-a cuprins o stare de oboseală şi am adormit.Atunci un vis m-a copleşit pe neaşteptate. Read the rest of this entry »

Expediţie la Dealul cu fluturi

An de an, omul rupe din ce în ce mai mult din natură pentru a-şi satisface nevoile imediate, ceea ce a dus la reducerea alarmantă a suprafeţelor care îşi mai păstrează caracterul natural nealterat. Interesul pentru cunoaşterea şi înţelegerea naturii prin studiu şi contemplare a devenit pentru majoritatea dintre noi neinteresant, practic inexistent. Ne mirăm, ignorăm sau chiar îi ironizăm  pe cei care respectă natura, o admiră şi încearcă să o înţeleagă, dar, până la urmă asta nu dă decât nota nivelului de ignoranţă la care ne situăm. Read the rest of this entry »

Jurnal de călătorie – fragment(e)

Joi, 10 martie

Suntem în faţa şcolii aşteptând cu nerăbdare plecarea spre Franţa. Participăm la Festivalul Mars en Braconne cu o piesă de teatru: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte (în limba franceză, desigur). Suntem toţi. Iris îşi găseşte toate actele după mai multe drumuri dus-întors de la şcoală acasă. Noroc că stă aproape…

Aşteptarea în aeroport parcă nu se mai sfârşeşte…  Şi iată că am pornit: ATENTION, DECOLLAGE! Read the rest of this entry »

O jucărie vie

Am să v-o prezint pe căţeluşa mea, Becky.Ea este de rasa bichon bolognesse.Este o rasă foarte jucăuşă, care îndeamna pe oameni la joacă, chiar şi pe cei necunoscuţi. Eu o am de când era de doar vreo două luni. Ea s-a ataşat de noi încă din primele zile. Era puţin timidă la început, dar nu i-a luat mult să se obişnuiască cu noi. Îi plac plimbăriile pe afară foarte mult. De fiecare dată când mergem undeva îşi ia lesa în gură şi plânge fiindcă vrea să vină cu noi. Este foarte inteligentă şi înţelege tot ce se întâmplă în jur. Când te joci cu ea, se preface că te muşcă, dar nu ar avea intenţia asta niciodata.Atunci când îi este frig îşi ia haina ei, pe care noi i-am cumpărat-o de la pet-shop, o aduce în gură şi ne-o arată, încercând să ne spună că vrea să o îmbrăcăm. Ne iubeşte foarte mult. La ora 8:00, fără să mai aştepte, se pune în coşuleţul ei şi se culcă. Se trezeşte odată cu noi, după care vine şi se linguşeste ca să o luam în braţe şi să o alintăm.
Această rasă câine se poate ţine chiar şi într-un apartament de bloc, deoarece nu năpârleşte deloc. Nu suportă însă frigul prea bine… Read the rest of this entry »

Prin întuneric, cu lanterna

Anul trecut, concursul „Cu lanterna printre cărţi” a presupus lectura a şapte cărţi diferite. Anul acesta, pentru a putea participa la concurs, a trebuit să citim o singură carte. O carte care are de fapt şapte volume! Este vorba de seria Harry Potter. Ne-am străduit şi am reuşit să le citim până la ziua cea mare (de fapt, seara cea mare). După ce l-am însoţit pe Harry şi prietenii lui, urma acum aventura noastră. Am venit la şcoală „înarmaţi” cu lanterne şi entuziasm. Read the rest of this entry »

Ramanujan

un geniu la matematiciiExistă oameni care de-a lungul vieții realizează anumite lucruri și de aceea sunt ținuți minte pe tot globul pământesc. Srinivasa Ramanujan, un matematician indian foarte sărac, este unul dintre ei.De ce este Ramanujan atât de special? Nu este nici uşor de înţeles, nici uşor de explicat… Dar vom începe cu începutul: Ramanujan s-a născut în 1887 în Erode, India, într-o familie foarte săracă. Read the rest of this entry »