Archive for the ‘Numarul 11 (2/2014/2015)’ Category

Să ne vedem (cu) bine!

Toată lumea a luat-o razna!  Ochelarii sunt noul  overnight- trend care a lovit pământul! Chiar dacă nu le e necesar să îi poarte, oamenii îi cumpără doar pentru a fi la zi cu noile tendințe. Dar ce sunt, de fapt, acești ochelari? Definiția științifică a ochelarilor spune că sunt instrumente optice alcătuite dintr-o ramă și două lentile sau prisme purtate în fața ochilor pentru corectarea unor defecte ale vederii, protecție sau cu rol estetic. Eu aș spune că sunt un accesoriu care poate fi purtat pentru corectarea unor deficiențe de vedere sau pentru a ieși în evidență printr-un mod mai nonconformist. Read the rest of this entry »

Despre FRECARE, cu sau fără mentă

Pornim de la DEX, unde avem: A FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare. Sursa: DEX ’09 (2009)  Read the rest of this entry »

Părintele medicinei

Hipocrat din Cos (gr. Hippokrates) este părintele medicinei europene. El s-a născut pe insula Cos și a murit în localitatea Larissa din Tessalia. Hipocrat provine dintr-o familie ce aparține cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeu grec al medicinei, iar el a învățat medicina sacerdotală (bisericească) și anatomia de la tatăl său, Heraclid. Dacă în Grecia antică medicina se studia alături de filozofie, retorică și oratorie, Hipocrat revoluționează studiul medicinei, făcând-o disciplină distinctă.  În lucrarea ,,Corpus Hippocraticum”  se prezintă o colecție de probleme medicale, boli și tratamentele lor. El a rămas în istoria medicinei și prin celebrul ,,JURĂMÂNT AL LUI HIPOCRAT”, pe care îl rostesc toți absolvenții de studii medicale, din zilele noastre: Read the rest of this entry »

Portretul unui geniu

Albert Einstein este unul dintre cei mai mari fizicieni din toate timpurile, care a descoperit, printre altele, teoria relativităţii. S-a născut în orasul Ülm din Germania pe data de 14 martie 1879. Se spune că avea capul atât de mare şi de diform, încât părinţii săi au crezut că nu este normal. Copilul a început să vorbească abia la vârsta de 3 ani, părinţii lui considerând din această cauză că este retardat. Nu îi plăcea să facă nimic şi îşi petrecea timpul construind castele din cărţi de joc. Încă din copilărie, Einstein era pasionat de misterele ştiinţei, analizând detaliat orice informaţie sau fenomen pe care le întâlnea în lecturile sale. Învaţă să cânte la vioară şi la pian, dovedind un real talent pentru muzică şi continuând să cânte la vioară toată viaţa. La şcoală era considerat a fi foarte lent, deoarece stătea să se gândească mult timp înainte de a răspunde la o întrebare şi nu reuşea să înveţe nimic pe de rost. Din fericire, a început să citească singur lucrări filozofice. Citea despre Euclid, Kant şi alţii, fiind un autodidact. Read the rest of this entry »

O lume minunată

V-ați întrebat vreodată cum se scrie o carte? Cum se leagă întâmplările cap la cap și dau naștere poveștii? De unde vin ideile bune ale autorilor?Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări trebuie să ne lăsăm absorbiți în Lumea Cărților. Acolo totul este posibil. Te întâlnești cu dragoni, prinți, prințese, eroi, personaje din basmele mult îndrăgite, din romane și din cărți de aventură. Toți trăiesc laolaltă: de la oamenii din poveștile SF, cu echipamentul lor performant, până la oamenii preistorici, cu locuințele lor în peșteri și armele confecționate din piatră șlefuită. Oameni din toate epocile trăiesc laolaltă în armonie. Dar Lumea Cărților este împărțită și ea, ca și lumea noastră, în două părți: Partea Bună și Partea rea (sau Partea Malefică). Cred că vă puteți închipui ce fel de personaje adăpostește fiecare.

Read the rest of this entry »

Povestea Liadorei

Cuvântul „apă”, ne duce cu gândul la o poţiune „magică”,  de care avem nevoie pe parcursul vieţii noastre. Ea  este esenţială  corpului uman, deoarece are farmecul ei  aparte de a ne ţine în viaţă. Nimeni nu ştie că în trecutul îndepărtat al acestei poţiuni se ascunde o poveste magnifică, pe care o voi spune astăzi.Cu foarte mult timp în urmă, pe pâmântul acesta uriaş, nu trăiau oameni. El era o întindere pustie care parcă nu se mai termina. Pe când pământul plângea de tristeţe deoarece era singur, cerul albastru şi uşor, se bucura de compania norilor albi, a fulgerelor aurii şi a trăsnetelor zgomotoase. Pe atuci norii pufoşi şi moi, erau lipsiţi de apă. Niciun nor nu avea puterea de a da naştere unui lucru esenţial, cum ar fi apa. Ei dădeau naştere numai altor nori micuţi. Dar într-o zi însorită, totul avea să se schimbe. Regina nor, era de o frumuseţe nemaiîntâlnită în istoria norilor. Era singurul nor cu un corp frumos şi slab, şi avea o memorie uimitoare. Ea s-a dus la Nolus, care era cel mai bun vrăjitor din ţinut. El avea o pălărie mai mare decât capul lui rotund, avea părul alb şi lung, plin de steluţe aurii.

Read the rest of this entry »

O călătorie fascinantă

Lumea cărţilor este o lume pe care nu toţi o cunoaştem. Pe ea o putem găsi în sufletele noastre, dar numai dacă iubim cărţile. După cum ştim, fiecare carte are un suflet, adică o voce. Dacă acea voce ne pătrunde în inimă, suntem nişte oaspeţi ai lumii cărţilor. Şi eu am auzit acea voce ca un vânt firav de vară, şi din acel moment m-am trezit în faţa mai multor pagini, puse una peste alta. Ele sunt ca nişte scări din hârtie, numai că sunt infinite. Pun piciorul pe prima foaie veche şi galbenă, pe care au mai pus piciorul și alți copii aşa curioşi ca mine. Aud un murmur care vine din direcţia foii pe care stau. Se uită la mine cu o privire plină de respect, şi îmi arată un frumos zâmbet de hârtie. Fascinat, păşesc pe următoarea pagină, şi tot aşa până la a cincea pagină, unde celelalte „ trepte” dispar, şi o carte groasă îmi cade în mâini. Nu mai înţeleg nimic. De ce nişte pagini s-ar speria de mine? Dintr-o dată, o femeie frumoasă apare în faţa mea. Părul ei brunet şi lung se prelinge pe corpul ei diafan, iar ochii ei de un albastru imaculat mă fixau cu mare atenţie. Read the rest of this entry »

Apa, simbolul vieții

    Apa este substanța esențială vieții. Nu există viață fără Apă. Așa cum nu există Viață fără Moarte.  Și Apa știa toate astea și era din cale-afară de mândră. De fapt, erau frați: Viața, Moartea și Focul. Iar ea, Apa, se asemăna cu ele prin maiestuozitatea, frumusețea și înțelepciunea sa. Apărea doar când și unde trebuie, deși uneori își cam ieșea din fire și își trimitea râurile și ploile cu prea multă forță împotriva celor ce dăunau Mamei Natură, mama ei și a Vieții și a Morții. Cu toate acestea, putea fi buna prietenă a plantelor, a animalelor și a călătorilor însetați. Read the rest of this entry »

Animale fantastice și unde pot fi ele găsite – Newt Scamander

J.K.Rowling, autoarea seriei Harry Potter, ne prezintă în acest volum copia cărții lui Harry (personajul principal) despre animale.  Se spune că această carte nu ar trebui să lipsească din casa niciunui vrăjitor. Dar acum, Încuiații (adică oamenii lipsiți de puteri magice) au și ei șansa să afle mai multe despre animalele fantastice. Pot afla cum să deosebească un arici de un Knarl, cum pot scăpa din ghearele unui Fluidem,sau pot afla despre proprietățile magice ale veninurilor, sângelui și părului anumitor animale. De asemenea, cititorii pot afla și despre cât de periculoase sunt unele animale fantastice, despre primul Basilisk din lume și legătura lui cu Magia Neagră, despre Acromantule și veninul lor prețios și multe altele.Cartea ne prezintă și o clasificare (aprobată de Ministerul Magiei) a animalelor fantastice , de la cele mai periculoase (categoria XXXXX; de exemplu: Lethifoldul, Basiliskul, Acromantula) la cele  plictisitoare (categoria X; de exemplu: Trirâmele). Read the rest of this entry »

DE CE SUNT UNII OAMENI RĂUTĂCIOȘI ?

         Îţi amintești  cum te simţi când mami sau tati se supără pe tine pentru ceva de care nu ești vinovat? Ești  foarte furios și trist totodată, nu-i așa? Apoi te duci și necăjești, la rândul tău, pe un alt copil. Poate e fratele tău, sora ta, un prieten sau un coleg. De aceea sunt oamenii răutăcioși. Cineva i-a supărat cu ceva. Vrând să se elibereze de acea stare, încearcă să te întristeze și pe tine. De asemenea, o altă explicaţie poate fi educaţia pe care au primit-o acasă. Read the rest of this entry »