Archive for the ‘Numarul 13 (2/2015-2016)’ Category

”Optimistă, simpatică și loială”

Interviu cu doamna profesoară de geografie Iulia Iclezan

Reporter: Doamna profesoară, ne-ați putea dezvălui câteva date personale, cum ar fi: data și locul nașterii, liceul sau facultatea pe care le-ați terminat?

VIP: M-am născut pe data de 18 iulie 1977, în localitatea Câmpia Turzii și am terminat facultatea de geografie din Cluj-Napoca.

Rep.: V-a plăcut dintotdeauna meseria de profesor de geografie, sau v-ați dat seama că vreți să deveniți profesoara în timpul liceului?

VIP: Prima data am vrut să devin învățătoare, dar am considerat că nu sunt destul de talentată la muzica și desen, așa că am renunțat.  Copiii mi-au plăcut mereu. Prima slujbă, plătită în înghețată Polar și prăjitură, a fost în clasa a patra, când am avut grijă de o fetiță.

Read the rest of this entry »

LiBEARty, sanctuarul urșilor

Cine vizitează rezervația de urși din Zărnești, Brașov, are posibilitatea de a vedea urșii salvați de asociația „Milioane de prieteni”. Aceasta este cea mai mare rezervație de urși bruni din Europa, adăpostind peste 80 de exemplare. Majoritatea acestor urși au fost preluați de la grădini zoologice unde nu li se ofereau condiții normale de viață, sau de la oameni răi care luau ilegal puii din natură și îi țineau în cuști mult prea mici, hrănindu-i doar când și când și fără să le ofere tratamentele necesare. Acești oameni tineau urșii pentru a face bani de pe urma lor, deoarece mulți turiști veneau să își facă poze cu ei. Un astfel de urs a fost și Max, care s-a născut in 1997 și a fost ținut captiv la Sinaia, în apropierea Castelului Peleș de când avea doar câteva luni, pentru ca turiștii să își facă poze cu el în schimbul unei sume de bani. O întreagă familie a trăit astfel de pe spatele lui Max. Când ursul a început să fie deranjat de blițurile aparatelor foto, ”stăpânii”  l-au orbit. De asemenea, i-au taiat caninii și ghearele. Îl pulverizau cu spray paralizant pe nas și îi dădeau zilnic să bea bere cu calmante, pentru a nu deveni agresiv. Asociația „ Milioane de prieteni” l-a salvat pe Max de la această viață mizeră, iar în prezent el are propriul său țarc în care se orientează cu ajutorul auzului și al mirosului. Max este fericit acum alaturi de prietenii lui din rezervație dar, din păcate, în lume exista o multime de urși care încă sunt maltratați de oameni. Temeliile acestui proiect au fost puse de o femeie care a întâlnit-o pe Maya, o ursoaică ce trăia în curtea unui hotel de lângă castelul Bran. Ursoaica era subnutrită și își ducea viața în condiții mizere, într-o cușca murdară, cu bare de metal și cu ciment pe jos. Din momentul în care a văzut starea ei, femeia și soțul ei au călătorit zilnic peste 60 km pentru a o hrăni pe Maya și pentru a-i ține companie, promițându-i că într-o bună zi vor reuși să o elibereze. Însă din păcate, din 2001 Maya a intrat în depresie, începând chiar să se auto-mutileze, rozându-și laba dreaptă până la os. A murit în 2002.  Acest sfârșit tragic a fost începutul unui proiect mare, susținut de SPCA (Society for the Prevention of Cruelty to Animals) din America. De atunci, în amintirea Mayei, asociația „Milioane de prieteni” luptă pentru libertatea altor urși, asigurându-se că aceștia nu vor duce o viață la fel de grea precum cea a Mayei. Read the rest of this entry »

Maramureş

 Am călătorit prin multe destinaţii din România, însă nicăieri nu am simţit cu adevărat spiritul românesc ca în Maramureş. Ascunsă în Carpaţii Orientali, această zonă se întinde de fapt pe teritoriul a două ţări, România şi Ucraina, eu vizitând doar partea românească. De cum am intrat in judeţ, atmosfera parcă s-a schimbat şi aerul era mai curat ca niciodată. Marile întinderi de verdeaţă emanau prospeţime şi străluceau în razele soarelui dogoritor de august. Urma să fim cazaţi la o bătrânică în Săpânţa, cunoscută pentru stricteţea cu care respecta tradiţiile, lucru pe care doream să îl văd cu nerăbdare. De cum am intrat în comună, nostalgia a pus stăpânire pe mine, văzând bunicuţele stând la şezătoare în faţa porţilor falnic decorate. Iată că am ajuns! Imediat m-am simţit ca acasă, tanti Maria, gazda noastră, primindu-ne cu căldură, dar şi cu o mulțime de bunătăţi de la cozonaci, la balmoş şi pentru bărbaţi, o hornică cu miros şi, presupun, gust puternic.

            Camerele erau atent decorate cu şterguri cusute manual, având modele de un colorit vast. Podelele vechi, care scârţâiau la cea mai mică atingere, erau acoperite cu covoare ţesute de tanti Maria însăşi, când era mică. Paturile, aranjate la perfecţie, purtau pături grele făcute din lână, care ne-au dat bătăi de cap pe toată perioada şederii, fiind foarte greu de ridicat.

            A doua zi, împreună cu tanti Maria, am pornit la muzeul satului din Sighetul Marmaţiei, însă trebuie menţionat că pentru o vizită ca aceasta, gazda m-a îmbrăcat în costum popular, pentru a nu mă face de ruşine la „ficiorii” din sat. Read the rest of this entry »

#Selfie

Trebuie să-o recunoaştem: cu toţii suntem nesiguri atunci când vine vorba de selfie-uri. Eu, spre exemplu, cred că este în regulă să faci o astfel de poză şi nu judec persoanele care o fac fiindcă sunt una dintre ele. Însă, există o mare parte a populaţiei planetei care crede că este greşit să faci selfie-uri. Ei bine, nu ştim cine are dreptate, dar un lucru este sigur:  acest trend acaparează site-urile de socializare şi, în acelaşi timp, lumea.   Pentru început cred că ar fi bine dacă am afla ce este cu adevărat un selfie. Prin definiţie: sélfie (pron. sél-fi) s. n., pl. selfie-uri, autoportret fotografic digital realizat în vederea distribuirii pe rețelele de socializare. din engl. selfie. Se pare că acest concept datează din anul 1839 şi a fost realizat de un chimist Robert Cornelius. Fotografia a fost numită „ prima fotografie făcută în lumină” şi a fost prima fotografie făcută unei persoane vreodată. Primul selfie făcut de un adolescent a fost în anul 1914, fiind realizat de Ducesa Anastasia Nikolaevna, în vârstă de 13 ani. Fata a realizat o poza în oglindă pe care i-a trimis-o unui prieten scriind „ Am făcut această poză cu mine în oglindă. A fost foarte greu deoarece mâinile îmi tremurau.”. Primele selfie-uri au aparut official în anul 2004, pe Flickr, tot în acel an apărând front-facing camera ceea ce a făcut mai uşor realizrea unei astfel de fotografii. Totuşi, prima menţionare a cuvântului selfie a fost făcută de un australian, Karl Kruszelnicki (jurnalist şi autor),  pe data de 13 septembrie 2002. El scrie pe un forum australian că se afla într-o stare de ebrietate şi astfel a căzut şi s-a pricopsit cu o gaură de 1 cm în buza inferioară. În final, Karl îşi cere scuze pentru neclaritatea pozei, argumentând că a fost un selfie. Read the rest of this entry »

Explorări

În data de 26 martie ne-am așezat cu toții la locurie noastre în autocar pentru a porni într-o excursie pe două zile.  Urma să ne oprim abia o oră mai târziu, pentru o scurtă pauză. După acea pauză ne-am continuat drumul, ajungând la Arsenal Park.  Arsenal Park este singurul parc în aer liber din Europa care are tematică militară. Cu puțini bani te poti distra de minune, făcând în același timp și sport. Se pot închiria mașinuțe sau biciclete, sau se pot vizita parcurile de distracție din interor. Oriunde ai merge vezi arme de luptă sau diferite vehicule de război. De asemenea, am avut norocul de a vizita parcul sub un cer senin și temperatua era acceptabilă, având în vedere schimbările de vreme din acea perioadă.

Următoarea locație în care ne-am oprit a fost Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Sarmizegetusa Regia era o cetate dacică, iar Sarmizegetusa Ulpia era un oraș roman care a fost construit în urma victoriei romanilor asupra dacilor. Aceste informații ne-au fost date de un ghid care ne-a prezentat și un muzeu din apropiere. Read the rest of this entry »

Little homelands

ABOUT THE PROJECT

“Little homelands” is a project in which pupils from primary schools (age 11-13) will get to know each other, present their towns, interesting places and monuments worth seeing in their “little homelands”, schools, hobbies, ways of celebrating Easter holidays. The project will last for three months (from April to June 2016), during which all schools participating in the project will establish mutual relationships and basic forms of cooperation and communication. Hopefully, this will lead to common future projects, more extended in time and complex in content.

AIMS

The main aim of the project is to establish an international cooperation between pupils from European primary schools and enable them to meet friends from abroad. Second, to familiarize children with new, practical ways of using communication technology. Next, to allow them express themselves through various artistic forms: drawing, taking photos, singing, shooting short videos etc. Finally, to improve children’s linguistic skills and their fluency in using English. Read the rest of this entry »

În inima unei cărţi

Motto: „Sunt asemenea unei cărţi,ale cărei pagini sunt strânse una într-alta din nevoia de a fi citite: mintea mea se cere răsfoită iar adevărurile adunate în ea trebuie eliberate din când în când, gata de a ieşi la iveală atunci când o cer împrejurările.”(Seneca)

A fost odată ca niciodată, în ţinuturi îndepartate, uitate de lume, o regină malefică, pe nume Liadora, care trăia într-un castel magnific de cărţi. Când şi-a creat castelul, regina a injectat inimile carţilor cu sânge negru. Instantaneu, paginile cărţilor s-au facut negre şi pline de o magie neagră fatală. Într-o zi frumoasă de vară, în care razele soarelui se reflectau în coperţile cărţilor învechite, castelul reginei a fost atacat de soldaţii din Ţinutul Neînfricat. Aceştia spulberau nemiloşi pereţii superbi din cărţi. Regina, furioasă a creat o explozie uriaşă. Toţi soldaţii au fost aruncaţi în infern. Deoarece vraja a fost prea puternică, aceasta a spart portalul realităţii care se afla în cea mai ascunsă încăpere din castel. În acel moment, lumea magică s-a contopit cu realitatea, iar toate reginile şi toţi împăraţii din ţinutul magic, au fost traşi în portal. Din pacate, şi cărţile pline de magie neagră ale reginei au fost trase de portal. Read the rest of this entry »

K la școală!

La începutul acestui an școlar, am fost informați de către profesori de “Olimpiadele Kaufland” și ceea ce presupun ele.  Nu pot spune că primul nostru sentiment cu privire la implicarea în aceste activități a fost unul de încântare, gândindu-ne la orele în plus petrecute la școală. Așadar, am început prima activitate fără prea mare tragere de inimă, însă, încetul cu încetul, lucrurile au devenit plăcute și am ajuns să așteptăm cu nerăbdare următoarea activitate. Acestea au fost atât distractive, cât și educative. Am avut activități sportive, de reciclare, plantare, ecologizare, competiții sportive, vizite culturale și multe altele. Ne-am simțit bine la fiecare în parte, fiecare având câte ceva  special.

Consider că din aceste activități realizate în cadrul olimpiadelor Kaufland am învățat multe lucruri folositoare pe mai departe. Am învățat despre acordarea primului ajutor, aplicarea pentru un loc de muncă și ce trebuie să facem pentru a duce o viață sănătoasă. Am dat și un test pentru a vedea dacă ne alimentăm sau nu în mod corect și sănătos și am constatat cu mare surprindere că majoritatea elevilor nu o fac. Cred că acest lucru, care este doar un exemplu din multe altele, ne-a mobilizat să facem mici schimbări in acest sens. Read the rest of this entry »

O plimbare prin pădure

Soarele lumina poteca îngustă, plină de vegetaţie. Eu împreună cu părinţii mei, înaintam bucuroşi spre inima pădurii. Copacii proaspăt înfloriţi ne ţineau companie în acea dimineaţă spectaculoasă de primăvară. Iarba verde şi înaltă a pus stăpânire peste toată pajiştea imensă. La un moment dat, pe cer apar nori negri şi grei de ploaie.

– Eu cred ca ar fi mai bine dacă ne-am întoarce. a spus tata speriat.

Plini de tristeţe, am pornit spre maşină. Un tunet îngrozitor şi-a dezvăluit furia pe pădurea liniştită, eliminând un sunet demonic, dar în acelaşi timp, oarecum magic. Eu împreună cu părinţii am grăbit pasul pe potecă, care acum era una înfricoşătoare. Dintr-o dată, copacul uriaş din faţa noastră, începe să se legene într-un mod ciudat. Din trunchiul lui bătrân încep să-i crească două mâini de lemn foarte lungi, iar în zona feţei, îi apar doi ochi imenşi plini de răutate. Încep să-i crească două picioare scurte, iar  la final, o gură  cu colţi ascuţiţi.

– Ce se întâmplă? întrebă mama speriată

– Fără să ne dăm seama, am călcat pe tărâmul zânei padurii. spun eu speriat.

– Această zână nu trebuie să fie una bună? întrebă tata.

– Mai sunt şi excepţii, răspund eu. Read the rest of this entry »