Când un film este realizat pe baza unei cărți, producătorii încearcă să capteze mesajul cărții și să îl insereze în film. Același lucru este valabil și pentru realizarea jocurilor de societate (în engleză boardgames) bazate pe o carte: creatorii trebuie să țină cont de personaje și caracterul lor, de acțiunile care au loc în carte și de locurile descrise.

De exemplu, în jocul Ankh-Morpork Discworld bazat pe seria de cărți Lumea Disc scrisă de Terry Pratchett, există cărți cu personaje care îți oferă posibilitatea de a face acțiuni care reflectă unele dintre principalele interese ale personajelor: vrăjitorii, de pildă, atrag după ei dezastre naturale, iar personajul Moarte te întâmpină cu bine-cunoscutul său HELLO (SALUT) și te lasă să elimini doi pioni de pe tablă. Sunt făcute aluzii la momente amuzante sau memorabile din seria de cărți și prin textul de pe cărțile de joc, fanii acesteia recunoscând replicile personajelor favorite. Pentru a juca acest joc, jucătorii trebuie să aleagă pe nevăzute una dintre cele șapte personalități, fără a le arăta adversarilor. Read the rest of this entry »

Motto: „Sunt asemenea unei cărţi,ale cărei pagini sunt strânse una într-alta din nevoia de a fi citite: mintea mea se cere răsfoită iar adevărurile adunate în ea trebuie eliberate din când în când, gata de a ieşi la iveală atunci când o cer împrejurările.”(Seneca)

A fost odată ca niciodată, în ţinuturi îndepartate, uitate de lume, o regină malefică, pe nume Liadora, care trăia într-un castel magnific de cărţi. Când şi-a creat castelul, regina a injectat inimile carţilor cu sânge negru. Instantaneu, paginile cărţilor s-au facut negre şi pline de o magie neagră fatală. Într-o zi frumoasă de vară, în care razele soarelui se reflectau în coperţile cărţilor învechite, castelul reginei a fost atacat de soldaţii din Ţinutul Neînfricat. Aceştia spulberau nemiloşi pereţii superbi din cărţi. Regina, furioasă a creat o explozie uriaşă. Toţi soldaţii au fost aruncaţi în infern. Deoarece vraja a fost prea puternică, aceasta a spart portalul realităţii care se afla în cea mai ascunsă încăpere din castel. În acel moment, lumea magică s-a contopit cu realitatea, iar toate reginile şi toţi împăraţii din ţinutul magic, au fost traşi în portal. Din pacate, şi cărţile pline de magie neagră ale reginei au fost trase de portal. Read the rest of this entry »

Soarele lumina poteca îngustă, plină de vegetaţie. Eu împreună cu părinţii mei, înaintam bucuroşi spre inima pădurii. Copacii proaspăt înfloriţi ne ţineau companie în acea dimineaţă spectaculoasă de primăvară. Iarba verde şi înaltă a pus stăpânire peste toată pajiştea imensă. La un moment dat, pe cer apar nori negri şi grei de ploaie.

– Eu cred ca ar fi mai bine dacă ne-am întoarce. a spus tata speriat.

Plini de tristeţe, am pornit spre maşină. Un tunet îngrozitor şi-a dezvăluit furia pe pădurea liniştită, eliminând un sunet demonic, dar în acelaşi timp, oarecum magic. Eu împreună cu părinţii am grăbit pasul pe potecă, care acum era una înfricoşătoare. Dintr-o dată, copacul uriaş din faţa noastră, începe să se legene într-un mod ciudat. Din trunchiul lui bătrân încep să-i crească două mâini de lemn foarte lungi, iar în zona feţei, îi apar doi ochi imenşi plini de răutate. Încep să-i crească două picioare scurte, iar  la final, o gură  cu colţi ascuţiţi.

– Ce se întâmplă? întrebă mama speriată

– Fără să ne dăm seama, am călcat pe tărâmul zânei padurii. spun eu speriat.

– Această zână nu trebuie să fie una bună? întrebă tata.

– Mai sunt şi excepţii, răspund eu. Read the rest of this entry »

Este ora 7:30, ce mai așteptați! Repede, la încălzire!

            Știu, începutul acesta nu a fost foarte sugestiv, dar aceste cuvinte au dat startul unei tabere de neuitat.  Alexandra Camp, situată în regiune Kavala, Grecia, ne-a primit cu brațele deschise, pe mine și pe membrii Clubului de dans sportiv Potaissa. După un drum lung și multe emoții am ajuns. Totul în jur strigă distracție! Marea liniștită și soarele arzător ne îndeamnă să mergem la plajă. Bineînțeles, nu ne împortivim! Râsete, jocuri și prieteni buni, ce altceva îți poți dori!?

Seara, avem prima reprezentație a clubului. Nu foarte impacientați, deoarece concursul constă într-o probă de dans, dar mult mai îngrijorați de public care ne sunt colegii de tabără veniți din Serbia, Rusia și Ungaria. Totul decurge bine, însă nu ne așteptam niciodată ca lumea să fie atât de primitoare. După numai prima seară o mulțime de noi copii ne abordează și suntem foarte fericiți să vedem că își doresc să ne revadă dansând. Read the rest of this entry »

Învârteam absent printre degete o moneda rece, privind pe geamul vechi, pe care câțiva fulgi timpurii de zăpada își găsiră sălașul, munții cețoși din depărtare. Norii se revărsau asupra lor ca niște cascade translucide, plămânii sau prăfoase, acoperindu-i în îmbrățișarea lor înghețată ce prevestea iarna. Abia dacă puteam desluși soarele în acea masă imobilă și grea, părea doar o strălucire deșartă care nu vroia să renunțe, să se piardă. Oriunde priveam, reieșea întunecimea acestui anotimp, ce-mi trimise fiori reci pe șira spinării. M-am cutremurat. Toți din jurul meu păreau obișnuiți cu vremea aceasta și nu tresăreau cand o adiere pătrundea prin pereții învechiți și subțiri ai încăperii. Read the rest of this entry »

Mi-am deschis ochii şi întregul meu corp a fost străbătut de un junghi necruţător de durere. Am respins imediat jalnica idee de a mă chirci pur şi simplu la pământ şi de a aştepta ca cineva să-mi vină în ajutor, aşa că m-am ridicat în capul oaselor şi am privit buimăcită în jur, în speranţa că voi depista sursa care-mi provoacă suferinţă. Privirea mea s-a oprit asupra unei bălţi care continua să se extindă împrejurul meu. Nu mi-a luat mult până să realizez ce era acel lichid roşu şi de unde provenea de fapt. Sânge, mi-am spus. şi, cumva, era al meu cu toate că nu era nicio rană exterioară care să justifice faptul că eu eram izvorul de origine al acestui elixir. Read the rest of this entry »

Inorogul, licornul sau unicornul este considerat în toate legendele ca fiind un cal alb cu un corn în mijlocul frunții, pe care îl folosea pentru a vindeca bolile sau a da viață. Cu toate că în numeroasele legende care s-au scris pe tema inorogilor ei erau considerați făpturi mitologice, pentru personalități precum Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory, unicornii păreau a fi cât se poate de reali. În dicționarul Webster unicornul este descris ca având corpul și capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu și un corn în mijlocul frunții. Pentru chinezi, inorogul era atât de blând încât atunci când călca își ridica picioarele din spate foarte sus, ca să nu lovească vreo viețuitoare. Read the rest of this entry »

Mihai Crețu cunoscut și sub numele de Michael Cretu s-a născut pe data de 18 mai în anul 1957 la București. El este compozitor și instrumentist de origine română dar e activ  în Germania. Mihai Crețu este stabilit în insula spaniolă Ibitza.Crețu a studiat muzica clasică la București și la Paris începând cu anul 1968. A absolvit Musikhochschule în Germania în anul 1979. Devine pianist şi producător, colaborând cu Frank Farian. Apoi,  în anul 1990, împreună cu soția sa, Sandra, și cu David Fairstein a întemeiat proiectul Enigma. Primul single intitulat „Sadness” a avut un succes neașteptat. Enigma oferea o muzică nemaiauzită de nimeni până atunci, ceea ce l-a obligat pe Crețu să caute noi direcții muzicale pentru a nu fi depășit de imitatori. Crețu folosea diferite cânturi gregoriene și își dorea să se axeze și pe cântece tribale. Astfel, cele două albume „MCMXC” și „The Cross of Changes” au single-uri în diferite stiluri ale unor țări. Ultimul album Enigma se numește „A Posteriori” și a fost lansat în septembrie 2006. Read the rest of this entry »

      – Vin după mine şi vin după tine. Fie că îţi doreşti sau nu, războiul nu se termină niciodată… Niciodată.

            Un surâs îi atinse parcă buzele uscate şi subţiate, iar Padan Fain se foi pe pat, aplecându-se mai tare în faţă, de parcă ceea ce ar fi aşteptat era aproape, cât să-l cuprindă cu pumnul.

            – Cine ? Cine vine după tine ? întrebă, iar glasul îi controlă necontrolat.

            Îşi simţea palmele îngheţate şi obrajii arzând de spaimă.

            – Nu ! Nu se termină niciodată… Niciodată !

            Negustorul se ridică şi îl pironi cu privirea, plimbându-şi degetele noduroase pe gratiile celulei.

            – Vino, al’Thor. Acum ori niciodată.

            – Al’Th…

            – Al’Thor ? Vocea îi răsună ca într-un strigăt, făcându-i umerii să se cutremure.

Îşi trecu mâna prin păr, calmându-şi respiraţia întretăiată. Încă mai simţea mirosul temniţei şi al uleiului ars din lampă. „Vin după mine şi vin după tine.” De după fereastră, o pasăre cânta în noapte. Când ? Read the rest of this entry »