Nu am bănuit niciodată că un hobby mi-ar putea schimba viața. Într-o dimineață de vară, mă apropiam cu gândul sfios, tremurând de curiozitate și emoție, de acea melodie care-mi făcea întotdeauna urechile să zâmbească. Într-o joacă, am ascultat o piesă de Vivaldi care mi-a schimbat complet viziunea despre muzică. Am început să ascult Anotimpurile. Acest lucru m-a îndemnat să-mi doresc o vioară.

Zis și făcut!  Având vioara pe care mi-am dorit-o foarte mult, doamna director a şcolii mele mi-a găsit un îndrumător în persoana unui profesor tânăr, care cânta în biserica penticostală. Ȋmpreună cu alți tineri, am format o orchestră. Cu orchestra, am participat la niște mici concerte, unde prima dată, am simțit  puţină teamă, dar am depășit acel moment și totul s-a terminat cu bine. Am observat că sunt mai împlinit atunci când cânt la vioară în public decât singur. Pot spune că am avut un progres foarte mare de când am început să cânt la vioară. Sentimentele pe care le-am trăit sunt minunate și nu pot fi descrise-n vorbe!       În primul rând, îi mulțumesc lui Vivaldi care mi-a trezit dorința de a cânta la vioară. Îi mulțumesc doamnei director că a avut inspirația să mă îndrume spre această minunată pasiune. În final, mulțumesc părinților pentru că au avut încredere în mine.

Dragoş Ciobanu,

clasa a VI-a C