Într-o seară friguroasă de toamnă, stejarul Pinky l-a văzut pe prietenul său pe un deal, parcă  mult mai îndepărtat decât de obicei.

-Pinky, ce faci tu acolo?

-Stau și dau sfaturi naturii!

-Ce fel de sfaturi?

-Cum să se controleze fiecare la vânt, la ploaie și la zăpadă.

Pinky era confuz și nedumerit, dar a ales să nu mai întrebe nimic.

Stejarul Pinky era un stejar ca un baton de ciocolată și cu frunze ca de mentă, care parcă se plimba pe o potecă de vată de zahăr roz și albastră.

-Pinky, m-am gândit mai bine, sunt foarte îngrijorat! Vreau să îmi dai un sfat!

-Ce sfat să îți dau?

-Nu știu exact, dar știu că vreau unul despre viață. Am observat că îmi cad toate frunzele…

-Dacă îți cad toate frunzele, nu ai ce face, așa suntem noi, stejarii, când vine frigul.

-Vai, mulțumesc frumos! Eram îngrijorat că poate sunt grav bolnav.

-Nu îți face griji, la primăvară vei înmuguri și îți vor crește altele și mai frumoase.

Acum, cei doi prieteni stau liniștiți și privesc cum se lasă întunericul, gândindu-se la un proverb mai vechi: „Prietenul la nevoie se cunoaște!”.

Moldovan Nicole,

cls. a V-a C