OZN

OZN-ul este un obiect zburător neidentificat. Numele de “Farfurie Zburătoare” i-a fost dat în anul 1947 de către omul de afaceri american Kenneth Arnold. Acest domn a zburat singur cu avionul peste munții din nord-vestului Americii și a văzut trecând pe lângă el mai multe  obiecte argintii care se mișcau cu o viteză foarte mare. Aceste obiecte arătau ”precum o farfurie zburătoare” după vorbele lui.

Încă de sute de ani oamenii au văzut diverse obiecte ciudate pe cer. Pe pereții mai multor peșteri de pe glob au fost descoperite desene ce reprezentau obiecte zburătoare. Un manuscris din 1290 spune că într-un sat numit  Yorkshire, un obiect făcut din fier cu forma rotunjită a zburat în acea zonă. De-a lungul vremii, au fost raportate cel puțin două milioane de incidente de acest fel. Ufologii sunt cei care studiază aceste apariții și doar câteva dintre ele sunt considerate adevărate aeronave extraterestre.

De obicei, martorii descriu OZN-urile ca având aspectul unor lumini care se mișcă pe cerul nopții. Uneori sunt confundate cu avioane, stele sau comete. Cei ce susțin că au văzut astfel de obiecte de aproape povestesc că ar fi construite din metale având uneori dimensiuni comparabile cu cele ale unui stadion de fotbal.

Una dintre cele mai aprinse discuții pe această temă rămâne incidentul de la Roswell din 1947. Deși varianta oficială este că un balon meteo s-a prăbușit în acel sat, mulți susținători ai OZN-urilor sunt de părere că a fost vorba de un obiect extraterestru și că povestea a fost acoperită de oficialii americani.

Un alt fenomen greu de explicat a avut loc in 1986, când piloții unui avion de pasageri japonez au anunțat turnul de control că în apropierea lor se afla un obiect zburător neidentificat de dimensiuni foarte mari. Mărturiile piloților au fost confirmate și de pasagerii avionului, care au susținut același lucru.

Datorită  sutelor de întâlniri raportate de către oameni pe parcursul anilor, oamenii de știință le-au clasificat în mai multe categorii. Dacă un O.Z.N este la o distanță mai mică de 150 de metri, atunci fenomenul se numește “întâlnire de gradul 1”. Dacă un O.Z.N este la o distanță mai mică de 150 de metri, lasă urme pe sol și pe oameni,  atunci vorbim de o “întâlnire de gradul al 2-lea”. Dacă apar și “ocupanți” atunci se numește “întâlnire de gradul al 3-lea”. Mai nou  “răpirea” de oameni se numește ”întâlnire de gradul al 4-lea”.

Subiectul privind OZN-urile rămâne la fel de misterios ca și până acum…

 

Dragoș Suciu

Clasa a V-a B

email

Leave a Reply

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *