Echitația este un termen de care nu mai auzisem până atunci. Tot ce știam despre cai provenea din desenele animate, la care mă uitam fascinată, și din poveștile bunicului despre calul său din armată…         E duminică dimineața, la finalul lunii iunie, și tocmai ce „absolvisem” cu brio grădinița! Din acest moment, nu mai sunt un copil mic, ci mă îndrept cu pași repezi înspre a fi om mare, pentru că astăzi am prima lecție de călărie. Am emoții mai mari decât în prima zi de grădi. Am părul strâns într-o codiță împletită de mama, un tricou și o pereche de pantaloni lungi negri. Întregul echipament a fost accesorizat cu un pandantiv My Little Pony, care avea o codiță din păr de unicorn. Sunt oficial pregătită!

Înainte de a intra în manej, am dat o tură pe la grajduri, încercând să aleg cel mai înalt și mai frumos cal. Instructorul intră pe ușile manejului cu cel mai perfect (îmi permit să spun!) ponei pe care l-am văzut vreodată. Începe lecția de echitație! Primul pas este să încalec pe Shia. Ea este cu un cap mai înaltă decât mine și, aparent, încălecatul e o muncă imposibilă! Nu știu la ce mă gândeam când doream cel mai înalt cal din centru!

Antrenorul îmi dă o scăriță pentru a mă ajuta să încalec. Misiunea nu a fost un succes! Picioarele mele sunt prea scurte, deși am deja şase ani! Slavă cerului! că antrenorul, după ce se oprește din râs, mă ia pe sus și mă urcă pe Shia. Momentul pe care l-am așteptat luni de zile a sosit!

Îmi amintesc cât de finuț îi era părul de pe gât, mângâindu-l, dar trebuie să recunosc că mă cam mănâncă părul care îmi intră prin colanți. Ascult cu atenție toate instrucțiunile antrenorului și îi dau un mic ghiont Shiei care o rupe la fugă prin manej. Antrenorul și el după noi. Dârlogii sunt la mine în mână, dar nu știu ce să fac cu ei. Situația e salvată în momentul în care antrenorul ne ajunge din urmă și prinde de dârlogi. Cu respirația întretăiată și cu zâmbetul până la urechi îi spun „cred ca acest cal e stricat!”.  Ziua a fost un succes! Deja mă imaginam pe podium câștigând jocurile olimpice. Apoi, încet-încet, de la o singură ședință de echitație pe poneiul strălucitor, am ajuns să încalec fără scăriță și cel mai înalt cal din centru şi să merg ca voluntar la grajduri cât de des posibil. Echitația m-a învățat ce înseamnă blândețea, determinarea și disciplina.

Irina Costea, clasa a VI-a C