Într-o zi friguroasă de toamnă, stejarul Mark stătea ca de obicei pe un deal singuratic. Acesta asculta cum bufnița Ollie vorbea, încercând să îl oprească pe micuțul ei pui vorbăreț pentru a-i putea spune ce ar fi corect să facă în viață. După ce, în sfârșit, l-a oprit, bătrânul stejar a fost uimit când a observat două pisicuțe care se apropiau, una dintre ele fiind rănită.

– Ce s-a întâmplat, dragilor? întrebă stejarul grijuliu.

– Ne-a prins o vulpe! a oftat pisica mai mare.

Stejarul Mark s-a uitat la ele pentru un moment, gândindu-se cum ar putea să ajute pisicuțele neajutorate. Privind cât de triste și nefericite erau acestea, i-a părut rău și și-a ridicat crengile pentru a le îmbrățișa.

– Dragile mele, spuse acesta, duceți-vă la Marele Vrăjitor Bun și el vă va ajuta cu mare drag!

Pisicuțele, auzind asta, i-au mulțumit și au vrut să plece, dar stejarul a oprit-o pe cea sănătoasă și i-a spus:

-Tu, micuțo, să ai grijă de cealaltă pisicuță și asigură-te că va ajunge la vrăjitor teafără și nevătămată!

Cele două prietene au ajuns în sfârșit la Marele Vrăjitor, acesta și-a scos bagheta magică, a făcut un semn magic și în jurul pisicuței rănite s-a format un nor colorat și în câteva momente pisicuța s-a însănătoșit din nou și a primit și un iaurt înghețat.

Următoarea zi, după ce pisicuța noastră s-a odihnit, s-au întors bucuroase la stejarul înțelept, Mark.

Când l-au întâlnit, pisicuța care acum era sănătoasă i-a dat stejarului Mark iaurtul înghețat și i-a mulțumit pentru sfatul salvator.

Stejarul Mark o întrebă pe cealaltă pisicuță cum de nu și-a părăsit micuța prietenă când era neajutorată, iar aceasta a spus din tot sufletul:

-Prietenul la nevoie se cunoaște!

Astfel, ei au devenit prieteni pentru toată viața, iar stejarul nu se simțea niciodată singur și era mulțumit că putea împărtăși tuturor din înțelepciunea sa.

Sofia Ciucuș,

cls. aV-a C