V.I.P.

 Interviu cu domnul profesor de istorie Ciprian Moldvan.

 Reporter: Domnule profesor, după un an de predare aici, cum vi se pare şcoala noastră?

 V.I.P.: Sincer? O şcoală bună. O şcoală cu copii buni, care, spre surprinderea mea, încă mai citesc. Am mai predat până acum la câteva şcoli şi, acolo, era o raritate un copil care a citit o carte… Aici am descoperit elevi care treceau cărţile de la unul la celălalt, din dorinţa de a citi. Iar rezultatele se văd… Se văd atât în comportamentul elevilor, cât şi în modul lor de a trata lucrurile, în modul de a gândi… E îmbucurător.

 Rep.: Ce v-a determinat să alegeţi această carieră?

 V.I.P.: Întâmplarea.

 Rep.: Întâmplarea?!

 V.I.P.: Da, întâmplarea… Dacă îmi spunea cineva cu zece ani în urmă că voi deveni profesor, aş  fi considerat că glumeşte. În timpul facultăţii, mi s-a ivit ocazia de a preda câteva ore la o şcoală… Şi mi-a plăcut.

 Rep.: Dar aţi mers la Facultatea de Istorie pentru că vă pasiona istoria?

 V.I.P.: Mi-a plăcut istoria încă din şcoala generală. Mi-a plăcut şi în liceu, şi am ales să fac pe mai departe ceva care îmi place, adică … istoria.

 Rep.: De câţi ani sunteţi profesor?

 V.I.P.: Acesta e al patrulea an, dar am predat şi în timpul facultăţii, ceea ce ar mai putea adăuga vreo doi ani…

 Rep.: Dacă v-aţi putea întoarce în timp, în ce perioadă v-ar plăcea să trăiţi?

 V.I.P.: Probabil în Evul Mediu…

 Rep.: Care este personalitatea istorică (nu isterică!) pe care o admiraţi cel mai mult?

 V.I.P.: Cred că Paul din Tars, cunoscut mai mult ca Apostolul Pavel.

 Rep.: De ce?

 V.I.P.: Pentru că e un om care a înţeles creştinismul şi l-a trăit efectiv… Cineva spunea despre el că nu e un om, e toată Mediterana. A reuşit, aproape de unul singur, să învingă imperiul roman, să îl transforme.

 (Rep.: Eu mă aşteptam, nu ştiu de ce, să îmi spuneţi Napoleon… Chiar nu ştiu de ce…)

 V.I.P.: Pentru că mi-am dat seama că oamenii care dau naştere unor idei, şi care luptă pentru ideile lor, reuşesc să schimbe lumea mult mai mult decât comandanţii şi generalii. Cei care comunică direct cu alţi oameni, pot să îi influenţeze mult mai mult decât un comandant. Ideile propovăduite de apostolul Pavel încă au efect şi în zilele noastre. Evul Mediu i se datorează în mare măsură… Renaşterea, de asemenea.

 Rep.: A fost cel mai important apostol?

 V.I.P.: Munca lui s-a văzut cel mai mult…

 Rep.: Dintre personalităţile epocii contemporane, pe care o admiraţi cel mai mult?

 V.I.P.: Probabil pe Roosevelt… F.D.Roosevelt a fost un preşedinte american, unul dintre puţinii care au reuşit să obţină trei mandate consecutive (în ciuda faptului că avea mari probleme de natură fizică: şi-a trăit ultimii ani într-un cărucior cu rotile, dar şi-a dus ultima campanie electorală în cărucior şi a câştigat-o. A reuşit să învingă foarte multe greutăţi, foarte multe boli…)

 Rep.: Dar dintre cei care sunt încă în viaţă?

 V.I.P.: Îmi pare rău, dar sunt foarte puţini care ar putea merita admiraţia. Timpul va decide.

 Rep.: Am înţeles. Să schimbăm atunci subiectul dialogului nostru. Vă rog să ne spuneţi câte ceva despre ce anume vă place în muzică.

 V.I.P.: Orice, în afară de manele. Ascult rock, jazz, folck, muzică clasică – poate mai puţin operă – , muzică populară, chiar şi muzică lăutărească autentică.

Rep.: Ne spuneţi şi nouă câteva formaţii sau interpreţi?

 V.I.P.: În primul rând ar fi Phoenix,

apoi, ceea ce ascult mult sunt formaţiile de rock creştin. E un fel de rock alternativ.

Rep.: Care vă sunt filmele favorite?

  V.I.P.: Poate Stăpânul inelelor… Sau, poate To End All Wars, un film despre un lagăr de prizonieri americani din Pacific. E interesant modul în care prizonierii răspund tratamentului aplicat de gardieni şi felul în care se schimbă relaţiile dintre ei. Şi, ar mai fi Avocatul diavolului, un film cu Al Pacino şi Keanu Reaves.

Rep.: Ce vă place să faceţi în timpul liber?

 V.I.P.: Joc Dota… E un joc pe calculator. Sau joc fotbal, sau citesc.

 Rep.: Ce vă place să citiţi? Care este cartea dumneavoastră preferată?

 V.I.P.: Sunt multe cărţi bune, dar dacă sunt pus în situaţia de a alege, cartea mea favorită este Biblia. Este pe locul întâi în topul meu personal, iar după ea, la destul de mare distanţă, vin romanele istorice.

 Rep.: În afară de Biblie, ne daţi şi un alt titlu?

 V.I.P.: Mda… Îmi plac romanele lui Sven Hassel, romane care prezintă viaţa soldaţilor germani din timpul celui de-al doilea război mondial. Sunt vreo paisprezece volume. Şi, pe lângă acestea, mai e şi Arhipelagul Gulag, carte pe care sper să o termin cât de curând…

 Rep.: În final, ce aţi vrea să le transmiteţi, pe această cale, elevilor dumneavoastră?

 V.I.P.: Să înveţe. Să mai lase calculatorul şi televizorul şi să înveţe, să citească cât mai mult.

 Rep.: Dar dumneavoastră aţi recunoscut că vă jucaţi pe calculator în timpul liber…!

 V.I.P.: Este adevărat, îmi place, dar ştiu când şi cât să mă joc pentru a-mi păstra echilibrul. Eu găsesc timp şi pentru lectură, şi pentru sport… La vârsta voastră, există riscul ca jocurile şi televizorul să vă acapareze prea mult timp.

 Rep.: Fiindcă veni vorba de timp, domnule profesor, vă mulţumim pentru timpul acordat şi sperăm că întrebările noastre nu au fost prea grele (aşa cum sunt uneori ale dumneavoastră ).

 V.I.P.: Mi-a făcut o deosebită plăcere să stăm de vorbă şi sper că răspunsurile mele au fost pe măsura aşteptărilor voastre.

Interviu realizat de Iulia Boşcănean şi Alina Buglea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 Responses to “V.I.P.”

  1. D3N!$@ :X spune:

    INTERESANT!

  2. Diana Andreica spune:

    super:X

  3. Mara Avramescu spune:

    dragut 😉 !!

Leave a Reply