Nota 10: o poveste devenită legendă
Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, un orășel situat în regiunea Moldovei, Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului trecut și una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Ea este o gimnastă româncă și prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, făcând de râs calculatorul de la Montreal. Până în acel moment , computerul nu a avut ocazia să afișeze nota 10, deci clar, a fost pus în mare încurcătură la momentul notării performanței Nadiei. Momentul a rămas pentru totdeauna în istoria gimnasticii. Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în orașul natal, încurajată de familie. Celebrul antrenor de gimnastică Bela Karolyi a văzut-o făcând ,,roata țiganului” în curtea școlii și a selectat-o să facă parte din lotul de gimnastică al Școlii de Gimnastica de la Onești. Ea a devenit curând „piesa de rezistență” a echipei României. A concurat pentru prima data la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său, unde s-a clasat pe locul 10. În 1975, la vârsta de 13 ani, primul succes major al acesteia a fost la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, unde a câștigat trei medalii de aur și una de argint. Read the rest of this entry »
ambele doreau să-și continue studiile și să meargă la facultate. Cea mai bună alegere a fost Sorbona, o universitate faimoasă din Paris. Aceasta era una dintre cele mai bune universități din Europa și, cel mai important, accepta și femei. Planul surorilor Skłodowska a fost următorul: în timp ce una mergea la cursuri în Franța, cealaltă rămânea în Polonia, să câștige traiul pentru ambele, iar când prima își finaliza cursurile, făceau schimb. Astfel, sora mai mare a Mariei, Bronia, a mers la Sorbona în timp ce viitoarea chimistă s-a angajat ca guvernantă. Când veni rândul ei, Maria și-a schimbat numele în Marie (versiunea franceză a numelui ei original), pentru un nou început, și a pornit spre Paris. Primii ani în Franța au fost foarte grei pentru Marie, 
OZN-ul este un obiect zburător neidentificat. Numele de “Farfurie Zburătoare” i-a fost dat în anul 1947 de către omul de afaceri american Kenneth Arnold. Acest domn a zburat singur cu avionul peste munții din nord-vestului Americii și a văzut trecând pe lângă el mai multe obiecte argintii care se mișcau cu o viteză foarte mare. Aceste obiecte arătau ”precum o farfurie zburătoare” după vorbele lui. 
Oamenii de știință afirmă că teleportarea poate fi posibilă dar există încă probleme legate de mărimea obiectelor de teleportat. Pentru a putea teleporta un obiect ar fi necesar ca acesta să fie distrus și doar informația despre el să fie transmisă printr-un canal de comunicație la celălalt punct unde ar fi necesar ca acest obiect să fie recompus identic de către un aparat capabil să facă acest lucru pe baza informației primite. Știința care se ocupă de studiul acestui gen de comportament al obiectelor fizice se numește fizică cuantică, iar primul om de știință care a făcut cele dintâi studii și a emis primele ipoteze este Albert Einstein. El a întâmpinat foarte multe probleme legate de măsurare și de viteza de transmitere a obiectelor, viteză care este limitată la viteza luminii. De aici începe o adevărată luptă a ideilor celor care consideră teoria teleportării ca fiind una foarte provocatoare. 
