Interviu cu doamna profesoară Carmen Szekely, director adjunct al Şcolii Teodor Murăşanu

Doamna profesoară, aveţi în spate un număr de ani de predare. Cum vi se par elevii de acum faţă de cei cărora le-aţi predat  atunci când v-aţi început cariera de profesoară ? Dar faţă de elevii din perioada în care aţi fost şi dumneavoastră elevă?

Am în spate un număr de ani, încă nu le-am pierdut şirul, dar hai să spunem că am ceva mai multe amintiri, sună puţin mai bine, nu? ( de fapt chestia asta cu anii ar trebui cenzurată, voi lua legătura cu direcţiunea şcolii)… Nu ştiu dacă pot să compar elevii de atunci şi de acum. La fiecare generaţie am găsit motive ca să îi consider grozavi şi să spun că la şcoala noastră sunt cei mai buni copii, nu neapărat pentru că învăţau foarte bine, ci pentru că atmosfera din şcoală a fost întotdeauna specială şi plină de căldură. Poate că exagerez, uitaţi-vă în jur, la noi copiii şi profesorii îşi zâmbesc…Am fost şi eu elevă, dar într-o perioadă diferită; acum împărţim istoria în două etape: înainte şi după Revoluţie. Pentru mine înseamnă mult, pentru voi poate mai puţin- frânturi din amintirile părinţilor. Oricum, şcoala avea farmecul ei, deşi învăţam poezii patriotice, deşi mergeam “în practică la cucuruz”(bucuroşi că nu facem ore); eram duşi pe stadion unde, aliniaţi şi cu steaguri în mâini, cântam  pioniereşte aşteptându-l pe tovarăşul. Şi cu toate acestea, a fost frumos şi am trecut prin anii de şcoală ca orice copil normal care, având de ales între învăţatul lecţiei la Cunoştinţe social politice şi gimnastica din dunga blocului, alegea varianta din urmă. Read the rest of this entry »