Nu e uşor să răspund la această întrebare, deoarece  nici eu nici vreo altă persoană (sănătoasă mental) pe care o cunosc nu a văzut vreodată unul. Din aceasta cauză, mă voi limita la definiţia pe care o ştie toată lumea: vampirul este o fiinţă care evită lumina soarelui dintr-un motiv sau altul, se hrăneşte cu sânge şi îşi schimbă starea (de obicei cînd e înfometat): i se schimbă culoarea ochilor, aceştia devenind fosforescenţi. Adesea, îl întâlnim în folclor şi în superstiţii. Este considerat omul mort care, în virtutea unei pedepse ori a unui blestem, îşi părăseşte noaptea mormântul şi rătăceşte printre oamenii vii pentru a se alimenta cu sângele lor, acesta fiind unica hrană a vampirului (vampirul rău). De multe ori e confundat cu Strigoiul, poate din cauză că şi acesta iese din mormânt, atât că strigoii sunt sufletele rele ale morţilor. În India, echivalentul vampirilor erau spiritele malefice Pishacha, care fac parte din clasa Giganţilor.Din unele legende ştim că vampirii se nasc fiinţe palide, iar din alte legende aflăm că vampirul devine fiinţă palidă după moarte. Pentru a fi născut vampir, trebuie să fii fiul sau nepotul unei fiinţe palide. Tot din legende aflăm că oamenii devin vampiri dacă sunt muşcaţi (şi nu ucişi) de un vampir, sau trupul unui om poate deveni vampir dacă o pisică ori un câine sare peste el. În romanul Amurg, scris de Stephenie Meyer, apar şi semivampiri, care sunt copiii unui vampir şi ai unei muritoare. Semivampirii se pot hrăni atât cu sânge cât şi cu mâncarea pe care o mănâncă oamenii, iar ei au sânge, nefiind reci. Semivampirii sunt, de asemenea, nemuritori, dar după ce se nasc cresc într-un ritm foarte rapid, după care se opresc.În trecut, vampirii erau foarte temuţi dar acum, cu toată isteria care a pornit de la  Amurg (ei, hai că asta nici nu e nevoie să explic, nu-i aşa?) aceşti prădători la limita dintre om şi animal au început să aibă hoarde de fani (fane, aş zice eu).Când cineva se gândeşte la locul unde trăiesc vampirii, dupa coşciug şi pivniţă, îi vine în minte Transilvania. (Trebuie să-i mulţumim individului pe nume Bram Stocker pentru publicitatea gratuită. Eu trăiesc în această regiune şi, din câte îmi amintesc, nu am întâlnit nicioadată vreun nene cu canini anormal de lungi şi ochii roşii la alimentara din colţ sau la coadă la plătit gazul.)Dracula, vampirul din cartea cu acelasi nume scrisă de acest Stocker, este unul dintre exemplele de vampiri răi (ei bine, nu toţi pot fi vegetarieni şi arătoşi, nu-i aşa?), însă eu sunt de părere că, dacă vampirii chiar există, unii dintre ei trebuie să fie şi buni. Altfel, toata rasa umană ar fi sub ocupaţie “vampiristă” şi noi am trăi doar pentru a ajunge, în final, pe masa de Crăciun a unui individ palid şi nu am avea nimic de zis (porcii pe care îi mâncăm noi, nu au nici ei!).  Făcând o comparaţie între DRACULA şi cărţile din seria AMURG observăm că (poate din cauza gândirii pozitive sau negative a autorului) există unele diferenţe în ceea ce priveşte vampirii. În DRACULA, vampirul este personajul negativ, cel care omoară cu sânge rece copii nou-născuţi. În AMURG vampirul (Edward Cullen) este un erou pozitiv. El salvează viaţa unei fete fără nicio apărare (Bella Swan). Aici, vampirul se hrăneşte doar cu sânge de animal, fiind considerat ,,vampirul vegetarian„ şi este descris ca fiinţa perfectă, cu mişcări graţioase care îşi mai păstrează stilul lui, adaptat parţial la perioada în care trăieşte. În aceeaşi carte există şi un personaj negativ, care face parte tot din grupa vampirilor. De data aceasta este vorba despre un vampirul clasic, cunoscut în legende: palid, fără suflet, acesta îşi doreşte nespus sângele altei persoane, doreşte să ucidă, să se răzbune, să facă rău, fără a se gândi că răneşte specia umană, din care a făcut parte şi el într-un trecut mai fericit. Tot în AMURG  observăm că, o data ce vampirul simte mai intens sângele unei fiinţe (în special al oamenilor), nu se poate opri din ,,vânat’’. Nici atunci când bea sânge nu se mai poate opri.  Existau mult mai multe cazuri de oameni care pretindeau că au văzut vampiri în trecut, dar atunci ei erau mult mai superstiţioşi. Vampirii nu sunt singurii care apar în superstiţiile oamenilor, ci apar, de asemenea şi strigoii şi vârcolacii. În AMURG, şi vârcolacii ne sunt prezentaţi ca fiinţe ,,paşnice”, doar că sunt duşmani ai vampirilor.   Numărul celor care au văzut vampiri s-a tot redus din Evul Mediu până în prezent. Eu sunt de părere că aceasta se datorează pe de o parte fricii tot mai puternice a oamenilor de a nu fi consideraţi ridicoli şi, pe de altă parte, “fenomenului” Amurg. La urma urmei, trebuie să te simţi penibil când victima ta, în loc să fugă de tine, fuge după tine.  De fapt, adevărul despre existenţa vampirilor nu s-a aflat (deocamdată). Dacă există, sunt ascunşi foarte bine, fiindcă, cel puţin în ultimele sute de ani, nu a afirmat nimeni că a observat o persoană care se hrăneşte cu sânge uman. Poate că s-a cercetat foarte puţin acest subiect, fiind considerat de domeniul fantasticului.  Deşi nu s-a întamplat niciodata ca un om să fie confundat cu un vampir, acum, datorită ,,fenomenului„ AMURG, se poate întampla … Anemia duce la o culoare a feţei foarte palidă şi poate da impresia de vampirism. Catalepsia poate cauza moartea clinică pentru o perioada de câteva zile. O persoana care iese din asemenea stare apare ca o persoană ce învie din morţi. Porfiria este o boala genetica a sângelui. Duce la o piele palida, sensibilitate la lumina, şi face ca incisivii să arate mai mari. Porfiria a influenţat cel mai mult legenda vampirilor. Se spune că un posibil tratament împotriva acestei boli l-ar reprezenta consumul regulat de sînge, dar nu există nici o probă în acest sens.  Se spune că vampirii reprezintă o invenţie necesară deoarece personificând partea întunecată a umanităţii, ei sunt opusul a ceea ce ar trebui să fie oamenii, fapt care constituie un reper pentru a face distincţia dintre bine şi rău.

Denisa Redean, Iulia Boşcănean & Maria Ilea