Interviu cu domnul Cătălin Grigoraș, actor, manager al Teatrului ”Aureliu Manea” Turda.

Domnule director, ce v-a determinat să alegeți această carieră? Vă rog să-mi povestiți primele dumneavoastră întâlniri cu lumea teatrului.

Ar trebui să mă întorc puțin mai în urmă…  Nu m-am gândit niciodată că o să fac teatru. Pornisem într-o cu totul altă direcție. Când eram de vârsta ta, îmi plăcea foarte mult matematica. Mă visam profesor de matematică, ceea ce s-a și întâmplat, am terminat liceul de matematică-fizică, am dat la facultatea de matematică și am intrat. Am făcut un an de faculate de matematică-fizică și mi-am dat seama că nu era ce îmi doream. Așa am început să caut ceva ce îmi place. Am dat în următorul an la Academia militara de la Sibiu, am intrat, am terminat Academia militara, am fost ofițer o  lunga perioadă de timp, iar în timp ce eram la Academia militara de la Sibiu, m-am întâlnit cu teatrul. Știu că sună puțin nefiresc, să fii într-o academie militara și să te întâlnești cu teatrul… dar în extraprogram aveam întâlniri culturale. Sibiul începea să fie un oraș cultural încă de pe atunci. Era pe la începutul anilor 2000 și m-am întâlnit cu viața artistică de la Sibiu și încet-încet am fost vrăjit de nebunia de la Sibiu.  Așa, nu știu cum, am fost atras și mi-am dat seama că nu este ceea ce îmi doresc în cariera militară și m-am desprins și m-am îndreptat spre cariera artistică. De când am intrat la teatru am început să fac tot ceea ce fac în zona aceasta artistică. Am lucrat la Sibiu la teatru o bună bucată de timp, iar apoi am avut tot felul de colaborări în țară și în străinătate și, printr-o întâmplare fericită, am ajuns și manager la teatrul din Turda. Nu poate decât să mă bucure acest traseu pe care l-am avut, pentru că am trăit experiențe din cele mai vaste… Am trecut prin multe ”aventuri” ca sa zic așa, care până la urmă, m-au format. Categoric, e de dorit ca tinerii care vin din spate să poată experimenta înainte să ajungă în câmpul muncii, e de dorit ca un tânăr, când se duce la facultate, să știe ce îi place și ce vrea să facă. Sistemul nostru de învățământ  încă nu e acolo unde ar trebui să fie, dar face pași spre acea direcție. Spre deosebire de acum 20 de ani, astăzi un tânăr poate să aleagă ce va face.

Dacă ar trebui să alegeți altă meserie, care ar fi aceea?

Nu știu dacă aș alege altă meserie… Dacă nu aș fi avut curajul să fac actorie, probabil că mi s-ar fi potrivit meseria de ofițer. Nu știu dacă aș fi fost neapărat prea fericit să fac acel lucru, dar mă descurcam foarte bine. Nu am plecat pentru ca nu m-aș fi descurcat… din contra, era frumos, era uniforma, aveam o viață aranjată,  dar am plecat pentru că nu eram împăcat sufletește cu acel univers, și atunci, ceea ce fac acum mi se pare mult mai firesc pentru structura mea… sau, de ce nu, profesor de matematică, deși nu m-aș fi văzut…

Care este cea mai frumoasa parte a meseriei de actor?

Repetitiile de la scenă. Momentul în care repeți… Se creeaza o magie. Lucrul la personaje, construcția acestora, te face să visezi, să mergi mai departe. Există și o frumusețe a ceea ce faci pe scenă în momentul în care te întâlnești cu publicul și primești aplauzele și energia din partea publicului… Culegi roadele muncii tale. Dar repețiile rămân cele mai frumoase.

Cum arată spectacolul ideal?

Spectacolul ideal este acela în care toata lumea joacă cu mare bucurie, în care lucrurile ies așa cum trebuie să iasă. Fiecare spectacol este ideal în felul lui. Spre deosebire de cinematografie, la teatru în fiecare seară se naște un alt fel de spectacol. La film vezi mereu același lucru pe care l-ai mai văzut o dată, dar la teatru, în fiecare seară este altfel. Se pot întâmpla accidente. Spre exemplu: un actor trebuie să îi dea unui alt actor un pahar cu apă. De la momentul în care ai ridicat paharul și până la momentul în care acesta trebuie să ajungă în mâna celuilalt actor, îl poti scăpa din greșeală. Nimeni nu știe că nu așa trebuia să fie. Pot fi spectatori care au mai văzut spectacolul și care sa-și dea seama de greșeală. Dar tot ce se naște atunci, pe moment, e viu și publicul trăiește împreună cu actorii. Nu știu cum ar arăta spectacolul perfect, dar poate fi cel în care toată lumea se simte bine, piesa iese exact ca la repetiții,  energia publicului și a actorilor se întâlnesc pe parcursul orei de spectacol și, la final, este un ropot de aplauze. Spectacolul perfect poate fi acela în care spectatorii pleacă acasă și au întrebări despre viață, despre existență, despre ce au văzut în acea seară, poate acel spectacol perfect poate schimba ceva în spectator… și nu numai…atunci acela poate fi spectacolul ideal.

Puteti să-mi povestiți o întâmplare amuzantă  petrecută pe scenă sau în culise?

Cred că cea mai amuzantă întâmplare  s-a petrecut în primii mei ani de carieră. Aveam câteodată vise noaptea în care uitam replicile și eram disperat, nimeni nu putea să-mi zică ce urma, iar visul acela se transforma în coșmar. În perioada aceea, când eram la teatru, îmi revenea mereu acel vis în minte și mă amuza. Sunt întâmplări amuzante… De exemplu, tu trebuie să-i dai colegului un pahar în mâna stângă, iar tu i-l dai în mâna dreaptă, sau, au mai fost întâmplâri în care se încurcau niște replici și atunci toata lumea se încurca și improviza. Se stârnește hazul din orice… adică bâlbe, sunt o mulțime de colegi care s-au bâlbâit și chiar și eu am pățit asta. O altă întâmplare amuzanta ar fi… ei bine nu știu cât de amuzantă e pentru cel care se afla în situația respectivă, dar, de exemplu, am jucat în Hamlet acum câțiva ani la teatrul din Petroșani, era chiar premiera, și în debutul spectacolului, eu îl interpretam pe Claudius și îi duceam lui Hamlet o felie de tort pe o farfurioară. I-am dat farfurioara, m-am întors ca să dau o replică, m-am întors din nou la Hamlet ca să vorbesc cu el, iar el a mutat farfurioara dintr-o parte în alta. Ei bine, gestul pe care l-a făcut, și pe care nu-l făcea la repetiții, m-a bulversat. M-a făcut să am un lapsus. M-am întors către colegii mei, asteptându-mă să-mi spuna ceva, dar în schimb stăteau și se uitau la mine. I-am văzut cum au făcut ochii mari. Eu încercam să-mi aduc aminte ce urmează dar nu reușeam. M-am întors înapoi către Hamlet, am zis ceva, categoric nu ceea ce trebuia să urmeze, dar în același context cu situația. După care, m-am întors din nou către colegii mei și, instinctiv, mi-a venit următoarea replică. Totul a continuat bine, dar a fost amuzant să văd cum actorii căscau gura, miza era foarte mare, era debutul spectacolului. La final toata lumea s-a amuzat. Mai sunt întâmplări amuzante, când colegii își fac unii altora farse… Acestea se fac doar atunci când se stăpânește foarte bine textul și nu se încurcă. Nu-ți permiți să faci farse colegilor decât dacă nu încurcă tot spectacolul. În contra a tot ce zice lumea, la teatru este foarte mare disciplina. Toata lumea trebuie să fie într-o anumită disciplină și ordine.

Ce rol ați dori să interpretați, dintre cele pe care încă nu le-ați interpretat deja?

Nu știu dacă îmi doresc un rol anume. Când eram tânăr, toți ziceau că vor să joace în Hamlet, dar eu nu știu dacă mi-am dorit vreodată să fac asta. Am jucat în spectacolul acesta, am văzut ce presupune, am înțeles care e miza…dar cred că mi-aș dori să joc orice rol e potrivit la momentul respectiv pentru mine sau orice rol care mă provoacă într-un anume punct al vieții mele. Mi-aș dori să joc foarte mult, dar nu pot pentru ca sunt si managerul teatrului și atunci sunt multe ”scene extra” pe care trebuie să le fac, dar mi-aș dori să joc oricât de mult și orice.

Ați interpretat vreodată un rol feminin sau de animal?

Da… feminin cred că o singură dată, jucam un travesti în ”Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, iar personajul care venea la începutul spectacolului era în travesti și era ușor efeminat. Animale am jucat foarte multe… Am jucat lupul din Scufița Roșie și multe altele în spectacolele pentru copii. Îmi face o deosebită plăcere să joc pentru copii.

Ce parere aveți despre publicul turdean?

Am o părere foarte bună. Atunci când am venit la teatrul din Turda, publicul era format din persoane cu vârsta de peste 50 de ani. Acum, și dupa Festivalul Internațional de Teatru, situatia s-a echilibrat. Și tineretul a început să vină spre teatru, lucru care mă bucură foarte mult, pentru că cei tineri sunt viitorul acestui oraș și e foarte important cum ne educăm copiii, astfel încât ei să ducă mai departe  energia acestui oraș. Teatrul s-a infiițat în 1948 și, până în prezent a cunoscut suișuri și coborâșuri, dar Turda a avut mereu un renume important. Aici se afla o pătura de oameni cultivați care vin la teatru și știu despre ce e vorba. Vrem să ne îndreptăm și către oamenii care nu au intrat încă în sala de teatru. Dacă nu aveam o părere bună, nu inființam festivalul de teatru. Turda, la nivel de comunitate, la nivel artistic, la nivel de spectatori are potențial foarte mare și atunci acest potențial trebuie fructificat prin spectacole de bună calitate, printr-un festival de bună calitate și atunci spectatorii te vor răsplăti în egală măsură. Comunitatea se schimbă, ceea ce e foarte bine.

Ce spectacole adresate copiilor de gimnaziu are teatrul, și ce alte spectacole mai pregatește?

Din păcate, nu s-au prea făcut spectacole pentru cei de gimnaziu, dar avem o piesa de I.L. Caragiale care s-a jucat și în 2017 și se va juca și in 2018. Ne gândim la un spectacol cu temă socială, în special pentru zona de adolescenți, pe care îl punem în producție la începutul lunii martie. Ne gândim și la un basm… Vom aborda probabil în partea cealaltă a anului un alt text al lui Caragiale, ca de exemplu ”Vizita”, pentru zona mai tânără a publicului nostru și, cu siguranță, sunt acele spectacole care pot fi vizionate și de cei din gimnaziu, cum ar fi Pinochio sau Mica Sirenă. Sunt spectacole care prind foarte bine. Am avut o întâlnire și cu domnii profesori, am pus în dezbatere ce spectacole să facem pentru gimnaziu, și pentru partea de liceu. Categoric, un spectacol de teatru nu se face de azi pe mâine, necesită niște costuri de producție. E un întreg mecanism care se pune în mișcare în spatele spectacolului, dar oferta începe să fie variată și îi așteptăm pe toți să vină la teatru. Avem și o doamnă impresar care merge prin școli și vine cu oferta, am lansat și un abonament pentru elevi și, cu siguranță, ce o să pregatim va fi axat și pe zona asta de gimnaziu și liceu.

Cum i-am putea convinge pe colegii mei să vină la teatru?

Cred că, dacă știam, îi convingeam până acum. Facem eforturi în sensul acesta. Bineînțeles că e important și ce le oferim, dar o să ne gândim pe zona aceasta. Am început, de exemplu, cu spectacole de stradă. Tu faci acum un interviu în care vei spune lucrurile pe care le-am discutat, iar ei vor citi și poate vor spune ,,Hai să mergem la teatru, să vedem ce se întâmplă”. Prin genul acesta de oameni, care fac activități așa cum faci tu, cum facem noi, sunt convins că vom reuși.

Ce părere aveți despre Festivalul ”Alter Ego”?

E foarte bine că se întâmplă și îl sprijinim întru totul. Vrem să dezvoltăm și noi un festival pentru zona de liceu. Vrem să sprijinim  pe lângă ”Alter Ego”, la începutul lunii iunie, un festival dedicat liceenilor.

Ce mesaj doriți să le transmiteți elevilor turdeni?

Să își pună întrebări. E foarte important să-ți pui întrebări și să nu treci prin viață așa, pur și simplu. Să descoperi ce îți face plăcere și să-ți urmezi visul. Teatrul, de multe ori, ne ajută să ne punem întrebări, să ne redescoperim anumite plăceri. Fiecare om are propriile lui întrebări. E foarte important să-ți urmezi visul, să faci ceea ce îți face plăcere, și… veniți la teatru! Teatrul o sa vă ajute să descoperiți acest mic univers al vostru!

Interviu realizat de Olga Cojan,

Clasa a VI-a A