După cum se știe, John Ronald Reuel Tolkien (J.R.R.Tolkien) a scris mai multe cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din seria „Stăpânul Inelelor” (trilogia „Stăpânul Inelelor”; „Hobbitul”;  „Sillmarillon”; „Povești neterminate”; „Copiii lui Hùrin”). J.R.R.Tolkien a fost un scriitor priceput, el a creat o întreagă lume nouă, cu o istorie proprie, o faună și o floră proprii (descrise amănunțit), limbile vorbite de diferitele seminții (elfeasca; limba gnomilor; limba oamenilor din Harad; limba orcilor; etc.) și chiar și o religie proprie, bazată pe cea catolică și cea străveche grecească.

Istoria Începuturilor

Mai întâi a fost Eru, Unul, care a fost mai târziu numit Ilúvatar. Era cam același cu Dumnezeu din lumea noastră. Acesta i-a creat pe ainuri, niște spirite asemănătoare îngerilor și, la ordinul lui Ilúvatar, ainurii au început să cânte, formând o viziune care, prin voia și cuvântul lui Ilúvatar, a devenit Ëa, numită mai târziu Arda de către elfi: „Arda”, Lumea Care Este. Și acolo s-au dus ainurii care voiau să continue să lucreze la lumea aceea nouă. Aceștia s-au numit valari. Printre ei era și Melkor, (corespondentul lui Lucifer), care s-a desprins de ceilalți valari și a devenit cel ce mai târziu se va numi Morgoth, Dușmanul Lumii. Ceilalți erau: Manwë (regele vulturilor, vânturilor și al munților cei înalți); Varda (regina stelelor); Ulmo (stăpânul oceanelor); Mandos (păstrătorul morții); Oromë (Stăpânul pădurilor); Lórien (Stăpânul viselor); Nienna; Aulë (Meșterul în toate cele); Vairë; Estë; Tulkas cel Puternic și Nessa Dansatoarea. De asemenea, mai erau și ainurii de gradul II, maiarii. Aceștia erau foarte mulți, dar numai câțiva sunt pomeniți în cărțile lui Tolkien: Ëonwë (supusul lui Manwë); Ilmarë (supusa Vardei); Ősse (cel al valurilor zbucimate) și Uinen (cea a Mărilor Calme); Melian (Regina Sindarilor); Arien (Soarele); Tulion (Luna); Sauron (Stăpânul Inelului); Barlogii (printre care și Gothmong, Seniorul lor); Vampirii (printre care și Thuringwethil, Seniorul lor); Marii Paianjeni (printre care și Ungoliant, prima dintre aceste creaturi spurcate); Vârcolacii (printre care și Dragluin, al lui Morgoth); Goldberry (Fiica Râului); Iarwain Ben-adar (Tom Bobandil). Printre maiari se numără și Istari (Vrăjitorii), trimiși pentru a îndrepta răul din Pământul de Mijloc: Olórin (Gandalf cel Sur); Aiwendil (Radagast cel Cafeniu); Curunír (Saruman cel Alb) și Alatar și Palando ( Vrăjitorii cei Albaștrii).

Știind că Ilúvatar urma să trimită în curând primele dintre ființele numite „ Copiii lui Ilúvatar”, dar nemaiavând răbdare, Aulë creează singur, după cum crede el de cuviință, ființele acestea după propria idee. Astfel au apărut gnomii. Supărat pe Aulë, dar înduioșat de rugămințile gnomilor de a nu-i alunga în Nimicnicie, Ilúvatar a îngăduit seminției muritoare a gnomilor să trăiască laolaltă cu viitorii „copii” ai săi.

În Epoca Stelelor au apărut elfii, primii dintre Copiii lui Ilúvatar, lîngă Lacul Cuiviénen din Pământul de Mijloc. Au fost găsiți de Oromë, care i-a numit Eldari (Copiii Stelelor) și i-a călăuzit spre Tărâmurile Nemuritoare. Pe drum, Elwë Singollo a întâlnit-o pe Melian, cu care s-a căsătorit și astfel a rămas în Pământul de Mijloc cu elfii care-l urmau. El a căpătat numele de Thingol (Regele Cenușiu), iar elfii care l-au urmat s-au numit Sindari (Elfii Cenușii).

Mai apoi, în Epoca Soarelui, au apărut oamenii, a doua seminție dintre Copiii lui Ilúvatar, dar care erau nemuritori și mai puțin luminoși și înțelepți decăt elfii.

Elfii și oamenii s-au aliat contra lui Morgoth. Până la urmă, acesta a fost învins, și, cu voia lui Ilúvatar, a fost alungat în Nimicnicie. Apoi, elfii și oamenii și gnomii s-au aliat și l-au învins pe Sauron, care a fost trimis tot în Nimicnicie, la fel ca stăpânul său ticălos.

Maria Gruian

Clasa a VI-a B