Nota 10: o poveste devenită legendă
Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, un orășel situat în regiunea Moldovei, Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului trecut și una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Ea este o gimnastă româncă și prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, făcând de râs calculatorul de la Montreal. Până în acel moment , computerul nu a avut ocazia să afișeze nota 10, deci clar, a fost pus în mare încurcătură la momentul notării performanței Nadiei. Momentul a rămas pentru totdeauna în istoria gimnasticii. Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în orașul natal, încurajată de familie. Celebrul antrenor de gimnastică Bela Karolyi a văzut-o făcând ,,roata țiganului” în curtea școlii și a selectat-o să facă parte din lotul de gimnastică al Școlii de Gimnastica de la Onești. Ea a devenit curând „piesa de rezistență” a echipei României. A concurat pentru prima data la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său, unde s-a clasat pe locul 10. În 1975, la vârsta de 13 ani, primul succes major al acesteia a fost la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, unde a câștigat trei medalii de aur și una de argint. Read the rest of this entry »
Joanne Kathleen Rowling s-a născut în data de 31 iulie 1965 și este o scriitoare foarte renumită care a scris cele șapte volume din faimoasa serie “Harry Potter”. Tatăl ei, Peter, a fost un inginer la compania Rolls Royce în Bristol, iar mama ei, Anne, a fost o tehniciană la departamentul de chimie din Wyedean. Joanne Kathleen Rowling a crescut înconjurată de cărți, iar acesta este motivul pentru care este atât de pasionată de ele. Ea a vrut să se facă scriitoare încă de când era mică. La vârsta de 7 ani a scris prima sa poveste intitulată “Iepurele“. La vârsta de doar 11 ani a scris primul ei roman despre șapte diamante blestemate și despre oamenii care le dețineau. J.K. Rowling a început să scrie primul volum din Harry Potter în anul 1997 și a încheiat cu volumul șapte în anul 2007. Volumele s-au vândut foarte bine, aproximativ 600 de milioane de copii, iar J.K. Rowling a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din întreaga lume. 
Într-o dimineață, tocmai ce mă trezisem și mă pregăteam să merg la școală. Când am deschis ușa să plec, am văzut un portal colorat. Portalul părea foarte interesant. Mă gândeam că oricum nu pot părăsi casa, și eram foarte curioasă unde duce, așa că am intrat în el. Portalul m-a dus în basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. M-am întâlnit cu împăratul și împărăteasa cărora le-am cerut ajutorul deoarece nu știam cum să ajung înapoi acasă și trebuia să merg la școală. Ei s-au speriat la început dar după ce le-am spus ce s-a întâmplat au încercat să mă ajute. Mi-au zis că este un alt portal, în celălalt capăt al împărăției, dar ei nu pot veni cu mine deoarece împărăteasa era însărcinată, iar împăratul trebuia să rămână cu ea. Am plecat imediat, dar nu înainte ca împăratul să-mi dea un cal. A vrut să-mi dea și o hartă, dar i-am spus că am telefonul. Am pornit în căutarea portalului, pe care îl găsisem de îndată cu ajutorul GPS-ului. 
Vă puteți închipui că toate gândurile și emoțiile noastre sunt create de un organ de consistență moale de aproximativ1,4 kg? Ei bine creierul a fost studiat de mulți neurologi de-a lungul timpului, unii se concentrează pe studiul individual al celulelor fine care formează sistemul nervos – neuroni și celule gliale, iar alții studiază modul în care neuronii folosesc substanțele nutritive pe de o parte și pe de altă parte cum substanțele toxice îi afectează. Mulți neurologi se concentrează pe miliardele de conexiuni ale creierului – sinapse având în vedere că în creier există aproximativ 160.000 km de fibre nervoase care formează substanța albă, suficientă pentru a înconjura Pământul de patru ori. În Antichitate, medicii credeau că creierul este format din flegmă. Era considerat un fel de frigider care răcea fierbințeala inimii. Până la Renaștere, se credea că gândurile, emoțiile și percepțiile noastre erau date de „spiritele animatoare”, niște vapori imposibil de cunoscut care trăiau în creier și se plimbau prin corpul nostru. Cu un secol mai târziu, după revoluția științifică, oamenii și-au dat seama că creierul este un organ electric. 
Un urs poate fi văzut în multe feluri: fioros, puternic, jucăuș, curios, periculos, drăguț, mare, mic, sălbatic, aventuros, leneș, simpatic, neînfricat, protectiv și lista poate continua. Ursul, prin definiție, este un mamifer omnivor din familia Ursidae, cu trup masiv, acoperit de o blană care poate avea diferite culori, cu un bot ascuțit și lung, urechi rotunjite și mici, picioare îndesate și coadă scurtă. Dar, noi îl vedem ca și acel animal somnoros care mănâncă miere tot timpul, în afară de atunci când doarme. Ei bine, află că viața ursului este mai complexă decât atât. Ca și celălalte animale sălbatice, este implicat în jocul de supraviețuire al naturii și poate trăi până la 30 de ani în habitatul său natural. Însă, se pare că viața scutită de regulile aspre ale naturii îi garantează ursului o viață mai lungă (dar nu neapărat mai fericită), acesta fiind capabil de a trăi până la 50 de ani în captivitate. 
Annelies Marie „Anne” Frank, fetița de origine evreică germană, născută în 12 iunie 1929 la Frankfurt, a fost o adolescentă care a trăit între anii 1929-1945. Fetița a primit la vârsta de treisprezece ani, de ziua ei, un jurnal în care își consemna toate gândurile și sentimentele. Anne a fost cea de-a doua fiică a lui Otto și Edith Frank, care au mai avut o o fiică, numită Margot, cu trei ani mai mare decât Anne . Familia sa nu era foarte strictă când venea vorba despre tradiții religioase, însă cea mai religioasă din familia Frank era Edith, iar persoana care se ocupa de educația fetelor era tatăl lor, Otto. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anne s-a ascuns alături de familia sa, familia van Daan și Albert Dussel într-o anexă secretă a unei fabrici din Amsterdam, fondatorul acesteia fiind chiar tatăl Annei, Otto. Cei opt locatari ai anexei au trăit în acest spațiu secret între 1942 și 1944, ascunzându-se de persecuția nazistă. În zilele noastre, Anexa a fost transformată într-un muzeu numit „Muzeul Anne Frank”. Aici, oamenii pot vedea încăperile descrise de Anne în jurnalul său și pot să înțeleagă mai bine prin ce a trecut fetița. 
