Apa este substanța esențială vieții. Nu există viață fără Apă. Așa cum nu există Viață fără Moarte.  Și Apa știa toate astea și era din cale-afară de mândră. De fapt, erau frați: Viața, Moartea și Focul. Iar ea, Apa, se asemăna cu ele prin maiestuozitatea, frumusețea și înțelepciunea sa. Apărea doar când și unde trebuie, deși uneori își cam ieșea din fire și își trimitea râurile și ploile cu prea multă forță împotriva celor ce dăunau Mamei Natură, mama ei și a Vieții și a Morții. Cu toate acestea, putea fi buna prietenă a plantelor, a animalelor și a călătorilor însetați. Și ce frumoasă era Apa, sub chipul ei de zână, cu pletele-i albastre, pielea argintie și ochii de culoarea cerului senin! Rochia-i era împletită din fire argintii, negre, arămii, albastre și verzi, pentru a simboliza înrudirea apropiată cu Viața, Moartea, Focul și Mama Natură (argintiu pentru Viață, negru pentru Moarte, arămiu pentru Foc, verde pentru Mama Natură și albastru pentru ea însăși). La fel ca Viața, Moartea și Focul, avea supuși mulți, mulți: Izvoarele jucăușe, Pâraiele, care cântă la umbra câte unui copac, Râurile, atât de pașnice, și totuși atât de puternice, care se varsă în fluviile iuți la mânie, care grăiesc prin cascade uriașe, Ploile, aliate cu Fulgerele Focului, Oazele, create cu ajutorul Vieții, bune la inimă și gata să-i ofere ajutor oricărei ființe însetate, Lacurile pașnice și limpezi, care veghează asupra pădurilor și câmpiilor, Mările albastre și Oceanele, nesfârșite și misterioase, înțelepte și periculoase… Și erau cu toatele nespus de frumoase, de culoarea părului și a ochilor Apei. Nu puteai să treci pur și simplu pe lângă ele fără să te oprești puțin să le admiri. Căci așa a plămădit-o Mama Natură pe Apă: să iubească ideea de frumos, să uimească prin maiestuozitatea și puterea ei. Și mai avea și ureche muzicală. Trebuia doar să auzi cântecul apelor curgătoare ca să îți dai seama de asta.

Apa este mai minunată decât și-ar putea imagina orice muritor. Nu lipsită de culoare, cum și-o imaginează unii, și nu trebuie să o înfuriem, căci se va răzbuna trimițându-și Inundațiile, aliate cu Moartea.

Maria Gruian

Clasa a VI-a B