Într-o zi călduroasă de iunie, mă aflam în centrul orașului alături de prietenele mele, Lena și Sara. Am decis să le chem cu mine, deoarece ar fi fost păcat să nu privim împreună artificiile (nu mă întrebați cu ce ocazie), orașul plin de luminițe (arăta ca de Crăciun, doar că diferența era că afară nu era iarnă) și de tarabe cu jucării și jocuri, în special pentru copii. Problema era că Lena și Sara ar fi făcut tot posibilul să scape de mine, ceea ce am realizat doar la jumătatea plimbării noastre. Ele au spus că vor să meargă la baie, mi-au dat să le țin telefoanele și mi-au spus să le aștept acolo. După aproximativ cinci minute de așteptare, am vrut să merg la o tarabă unde aveam posibilitatea de a câștiga o plantă în ghiveci. Spre surprinderea mea, după ce am marcat la coș de patru ori, am câștigat planta mult dorită. Am vrut să îi rup o frunză, deoarece am auzit că, atunci când se rupe, iese sevă din ea. Oare am făcut o alegere bună sau proastă?

După ce am rupt-o, am simțit că mi se înmoaie picioarele și încetul cu încetul am pierdut controlul asupra corpului meu și am căzut, închizându-mi ochii. După aproximativ o jumătate de oră, mi-am revenit și în fața ochilor mei a apărut o zână. Nici nu am apucat să rostesc vreun cuvânt, că aceasta a început să turuie:

– Bună, sunt Kesis, zâna bogățiilor! Bănuiesc că ești stăpâna mea de-acum înainte!  Ai luat planta norocoasă! Vezi tu, pentru a scăpa din această dimensiune trebuie să găsești comoara cu smaralde, i-o vei da regelui și astfel te vei întoarce în lumea ta.

– Stai, ce?! Sunt într-o altă dimensiune? Sper că glumești.

– Ai vrea tu! Acum, hai după mine, să găsim împreună comoara.

Credeți că am avut de ales? Zâna aceasta era fenomenală. Nu mă lăsă nici să trag aer în piept. Ce comoară trebuia să caut? După ce am plecat din locul în care am făcut cunoștință, eu și Kesis am avut parte de multe aventuri: am îmblânzit cai, am luptat cu dragoni, ne-am cățărat în Copacii Fericirii, am trecut de gratiile castelului care adăpostea comoara, iar apoi am încercat să ne apropiem de ea. Zâna a spus:

– Înainte să faci acest pas măreț, vreau să-ți spun că și eu sunt captivă aici de ani de zile și nimeni nu a vrut să se împrietenească cu mine și să mă ducă la comoară. Tu ești singura care a făcut asta și îți mulțumesc enorm că m-ai schimbat și m-ai învățat ce înseamnă prietenia în adevăratul sens al cuvântului. Problema mea e că și mie îmi trebuie acea comoară pentru a mă putea întoarce înapoi la prieteni și familie.

-Nu o putem împărți?

-Din păcate,nu. Voiam să îți spun că dacă una dintre noi va lua comoara, cealaltă va dispărea și nu se va mai întoarce…Hai să facem un concurs până acolo! Trei, doi, unu…

Inima începu să îmi bată din ce în ce mai tare. Nu eram pregătită pentru așa ceva. Când s-a dat startul, am fugit cât m-au ținut picioarele pentru a-mi salva viața. Cred că a fost cel mai intens moment trăit de mine până atunci. Spre surprinderea mea, am ajuns prima la comoară și m-am teleportat la rege. I-am înmânat comoara plină cu smaralde, iar el , la rândul lui, m-a teleportat în orașul meu natal. Partea proastă a fost că a trebuit să o văd pe Kesis cum dispare. Partea ciudată a fost că planta din ghiveci era întreagă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.  Sincer să vă spun, nu am idee de ce s-au întâmplat toate acestea. Cert este că, adevărata comoară a fost chiar Kesis, o prietenă adevărată căreia îi păsa de mine.

Acum că mă gândesc la toate acestea, îmi spun: Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu m-aș fi dus la acea tarabă?

Potora Alecsia

Cls.a VI-a A