Joi, 10 martie

Suntem în faţa şcolii aşteptând cu nerăbdare plecarea spre Franţa. Participăm la Festivalul Mars en Braconne cu o piesă de teatru: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte (în limba franceză, desigur). Suntem toţi. Iris îşi găseşte toate actele după mai multe drumuri dus-întors de la şcoală acasă. Noroc că stă aproape…

Aşteptarea în aeroport parcă nu se mai sfârşeşte…  Şi iată că am pornit: ATENTION, DECOLLAGE!

Stewardesele îşi încep reprezentaţia enervantă dar, totuşi, folositoare, iar avionul decolează. Urechile tuturor se înfundă. Facem brăţări din aţă, să treacă  timpul mai repede…

După aterizare, ne întâlnim cu gazdele noastre: domnii Jean-Claude şi Alain Ramon. Pornim spre Angouleme, ţinta călătoriei noastre, dar: surpriză! Facem un tur nesperat al Parisului!!! Arcul de Triumf, Champs Elysees, La Defense (Raul e în extaz), Trocadero şi… Turnul Eiffel!!! în carne şi oase (mai bine zis în schele şi şuruburi…). Aproape că îl atingem! Nu există secundă în care aparatele foto să se odihnească. Măreţia Turnului a creat o atmosferă atât de emoţionantă încât unii simt nevoia unei uşurări. Găsim o toaletă SF şi, după ce studiem cu atenţie modul de acces, rezolvăm problema. Fericiţi şi … uşuraţi, ne reluăm călătoria spre Angouleme. Ajungem morţi de oboseală şi pe jumătate adormiţi, după vreo şase ore de mers.

Vineri, 11 martie

Trăim prima dimineaţă în Franţa. După un mic dejun copios, începem turul oraşului. Ne întâlnim mai întâi cu băieţii (ei au fost cazaţi la o fostă mănăstire devenită casă de oaspeţi). Fotografiem lebedele şi raţele de pe râu şi clădirile pline de desene: e oraşul benzilor desenate! Vizităm o parte din zona veche a oraşului, admirăm panorama, căutăm desenele de pe pereţi, facem zeci de fotografii… Ajungem la sediul asociaţiei care ne-a invitat în Franţa: „Comitetul de înfrăţire Angouleme – oraşe străine”. Ne încărcăm puţin bateriile şi pornim mai departe. Admirăm frumozităţile oraşului (frumozităţi e un cuvânt din vocabularul lui Iris). Următoarea oprire: un restaurant în care servim prânzul (pe bază de… raţă). Acolo, ne surprinde doamna profesoară care se face dintr-o dată roşie ca un rac de la muştarul cu hrean. În căutare de senzaţii tari, îl încearcă şi Bogdan, apoi Iris. Efectul: acelaşi. După masă, cu forţe proaspete, pornim spre Muzeul de Istorie, pregătiţi să ne întoarcem în timp. Vedem multe exponate interesante, descoperim obiecte aduse din Africa, tablouri de dimensiuni uriaşe, fosile, schelete, arme, frumozităţi peste frumozităţi… Ne întoarcem apoi în prezent, adică spre centrul comercial al oraşului. Simulare de shopping. Încheiem ziua după cina la mănăstire căutând exemple cu cele mai ciudate cacofonii…

Sâmbătă, 12 martie

Această dimineaţă a început cu nişte cumpărături la Auchan… Super magazine! După un prânz delicios, ne îndreptăm spre locul unde urma să avem prima reprezentaţie.  Suntem în program înaintea Ronei Hartner, o cântăreaţă foarte spontană şi drăguţă pe care am cunoscut-o chiar aici, în Franţa.

Spectacolul începe cu un grup de dansatori în costume populare româneşti. Surpriză: sunt francezi! Şi sunt buni! Dar atracţia serii abia acum urmează: NOI!

Nu se poate descrie ceea ce am simţit! Fiecare ne exprimăm ideile în moduri diferite: Daria priveşte pierdută un punct imaginar, Andreea întreabă din cinci în cinci minute dacă reprezentaţia dansurilor populare s-a terminat, iar Iris îşi roade unghiile… Soseşte momentul în care urcăm pe scenă. Am început piesa cu putine emoţii, dar publicul ne-a fost mereu alături şi am terminat cu bucurie. A fost super!!!

A urmat Rona Hartner. Apoi mâncăruri tradiţionale româneşti pregătite de „Nişte ţărani”,  adică nişte oameni minunaţi din Zalău. Noi eram încă sub vraja propriului nostru spectacol. Şi aşa am şi rămas până în ziua următoare.

Duminică, 13 martie

Al doilea spectacol. Facem o plimbare admirând frumuseţile naturii într-o minunată zi de primăvară. Totul e înflorit (aici, primăvara a venit mai devreme). După prânz, mergem la bâlci L’AMPOULE FORAINE: distracţie de zile mari! Raul îşi încearcă norocul la spart sticle, Bogdan câştigă un salam, Iris se învârteşte într-o hintă ciudată până i se face rău… După spectacol, vizităm ruinele unui teatru roman (unde nu rezistăm să nu jucăm şi noi un pic…). Facem poze cu gândul la Mara, apoi pornim spre gazdele noastre ospitaliere. A fost o altă zi plină.

Luni, 14 martie

FUTUROSCOPE!!! Vedem 3D animalele viitorului: păsări, mamifere, monştri marini. Clădirile sunt ca în filmele SF. La planetariu,, asistăm la filmul foarte impresionant al unei coliziuni cosmice… Urmărim apoi un film 4D: o cursă prin deşert cu o navă spaţială! După o binevenită pauză de masă la Clătita Zburătoare, admirăm panorama Futuroscopului de la mare înălţime (dintr-un lift panoramic circular). Reveniţi la sol, participăm la Aventura lui Arthur (4D), personajul lui Luc Besson. Ne-a plăcut la nebunie filmul acesta! Urmează o nouă aventură: dansul cu roboţii! Adrenalina a ajuns la maxim, motiv pentru care am repetat dansul pe nivelul de dificultate maximă. Pentru a ne linişti, domnul profesor ne-a dus apoi la un alt film, un documentar 3D despre Louisiana, iar în final, am făcut cunoştinţă cu Dolly Dolly, un animal al mărilor din trecut. A fost o zi super! Ne-am întors la Angouleme frânţi de oboseală, dar încântaţi de ceea ce trăisem.

Marţi, 15 martie

Vizită la Atlantic. Am ajuns la marginea continentului! Nu ne-am putut abţine să nu căutăm nişte scoici, ca suvenir pentru cei de acasă. Nu prea seamănă cu cele de la Marea Neagră. Fiind pe malul mării, la prânz mâncăm peşte unii, creveţi alţii.

Seara avem o nouă reprezentaţie pe scena celui mai mare liceu din Angouleme. E atât de frumos încât Raul e aproape hotărât să se înscrie aici în clasa a IX-a. După spectacol, participăm la un joc de tip puzzle despre ţările Uniunii Europene. Ne descurcăm bine. Colaborăm cu liceeni francezi şi rezolvăm jocul.

Miercuri, 16 martie

Azi e o zi mai relaxantă: dormim mai mult şi apoi mergem spre locul ultimei noastre reprezentaţii din Franţa, la un centru social de pe malul râului Charente. După spectacol, o fetiţă din public ne-a dăruit nişte desene făcute de ea, în semn de apreciere. Am fost încântaţi de gestul ei.

Urmează o vizită la Champ-de-Mars, centrul comercial de unde cumpărăm câte ceva, apoi mergem la sediul asociaţiei de înfrăţire dintre Turda şi Angouleme, unde participăm la o cină festivă împreună cu membrii asociaţiei. A fost o seară foarte plăcută, dar ne-a întristat puţin faptul că a doua zi urma să plecăm spre România.

Joi, 17 martie

Ne-am trezit cu noaptea-n cap la ora 5 dimineaţa, fiindcă drumul spre Paris este unul destul de lung. Ne-am despărţit  greu de gazdele noastre, Jean-Claude şi Josette, de toţi prietenii pe care ni-i făcusem în această săptămână de vis şi… ne-am trezit în avion. După aterizare, la Cluj, ne-am regăsit părinţii pe aeroport şi am început să le povestim cu mult entuziasm minivacanţa ce tocmai o încheiasem, susţinând că MAI VREM ÎN FRANŢA!!!!