Luni , 2 Decembrie : Iulia e unicul şi singurul plan  care eşuează în repetate rânduri. Nici eu nu mai ţin minte de ce doream să fac asta ( în afara faptului incontestabil că sunt de o maleficitate pură şi rară ) . De fiecare dată când mă gândesc la afişul imens de pe colivia cintezelor,  zâmbesc atât de tare, încât mă asemăn cu o mămăruţă galbenă care o vede pe Ele ruinată ( iată un lucru pe care pur şi simplu îl ador !) . Ce mai rămâne de făcut este să o aştept pe Iulia până când se întoarce de la şcoală – acolo un scârţâit puternic îmi face picioarele de gelatină dacă încerc să îi citesc gândurile . Între timp, exploram casa. Trebuie să recunosc, nu credeam că oamenii locuiesc în clădiri atât de PERICULOASE! Inspectând riguros bucătăria , am alunecat pe o farfurie şi am nimerit în chiuvetă. Era cât pe ce să cad pe toboganul acvatic şi vă spun din experienţă, nu e tocmai o plimbare plăcută . Abătută de la întâmplarea aceea, decisesem să mă usuc pe soba de la poştă. Am adormit acolo, uitând de planul meu… din nou !

Marţi , 3 Decembrie : Bineînţeles, în Mămă Town nu este nimic interesant. Am mai zis asta şi pot să repet de miliarde de ori ! Un eveniment se organizează mult prea devreme şi la ore neobişnuite. Azi noapte, de exemplu , paşii grei ai mulţimii îmi făceau casa să îşi închidă petalele. Nu ştiu dacă din plictiseală sau amuzament, Ele s-a gândit că ar fi frumos să organizeze Carnavalul Crăciunului… cu aproape o lună înainte ! Bineînţeles, un eveniment atât special merită o oră pe măsură. La trei noaptea e atât de întuneric atunci încât nu îmi mai văd cele opt – 8!! – puncte de pe spate. Ieşisem afară, să văd ce se întâmplă. Şi ce să vezi ! Ele, costumată în cel mai nefericit ren , conducea o gloată de mămăruţe galbene , care cântau O , brad frumos în germană. Să spunem că pe portativ erau mai multe pauze decât note muzicale ! Toată noaptea mă am stat la Suzy, care avea o casă cu pereţii mai groşi ( nu suficient ) . Dimineaţa, am „hibernat” , visând că i-am trimis lui Ele o groază de scrisori cu bombe de arţar. Cel mai bun somn din viaţa mea !

Miercuri , 4 Decembrie : Brr ! Întotdeauna luna aceasta mi se pare cea mai rece. Când am ieşit din casă, pământul îngheţase. Asta mi-a amintit de patinoarul pe care îl ador. Am dus-o pe Suzy anul trecut şi ne-am aşezat pe o patină. De atunci, ea mi-a promis că nu mă va mai asculta vreodată. Oricum, azi i-am propus lui Suzy să mergem până la şcoală, dar ea a zis că are de lucru la Mămăpoliţie. Însă eu ştiu că doar au reducere la Mămă’s Bakery. Am hotărât să mai dobor un record şi să păşesc în laboratorul de biologie ! Fiind exagerat de frig afară, m-am grăbit să ajung în clasa Iuliei , pentru a mă aşeza pe un caiet . Dar am avut o surpriză când am constatat că cerneala nu se uscase… deloc ! Nu aveam altă alternativă decât să curăţ lichidul de pe mâini în apa din găleată. Cineva mă descoperise şi acum arunca bucăţi din radieră după mine !! Cu chiu, cu vai, am scăpat de cerneală ( în mare parte ) şi am supravieţuit asaltului neaşteptat din partea unui războinic. Sunt foarte dezamăgită de când am aflat că nu au biologie astăzi. După cele întâmplate, ar fi înţelept ca nici măcar eu să nu ascult de mine !

Joi , 5 Decembrie : Sunt atât de nerăbdătoare ! Suzy mi-a promis că, deoarece mâine de Moş Nicolae , mă va duce cu ea la o inspecţie. Timp de trei ore mi-a povestit cum talentul ei a promovat-o în cadrul Mămăpoliţiei , dar până şi ea ştie că NU acela a fost motivul. Mătuşa ei, se pare , e foarte respectată pe acolo. Dar să revenim la ceva ce mă interesează.. Sărbătorile sunt o mină de aur pentru mămăruţele ca mine, toţi fiind ocupaţi cu pregătirile, iar ce ocazie ca asta mai găsesc pentru amplasarea bombelor ? Suzy nici nu va observa, doar când va fi prea târziu. Între timp plecasem la Mămă’s Bakery. La cât de frig a fost ieri, mă aştept ca pe antene să îmi apară ţurţuri ! Voi fi asemenea unui olifant ( cred că am vizionat prea multe filme, dar ce să fac, era plin de premiere! )  din perspectiva unui uriaş . Iar asta mă face să mă simt , ceea ce e foarte ciudat, bine. Proprietarul de abia s-a întors de pe mare , de când cu incidentul cu sfârşitul lumii. Nu prea vroiam să văd reuniunea de familie acum , aşa că m-am „cufundat” într-un tort cu ciocolată .

Vineri , 6 Decembrie : Prima sărbătoare din Luna Moşului a început ! Mai devreme pentru mine, ce-i drept. Şefa departamentului de la Mămăpoliţie unde lucrează Suzy ( un exemplu concret al involuţiei ) are specializare în alt domeniu. Cel puţin asta cred, şi sper. Suzy m-a trezit la cinci dimineaţa pentru a cerceta oamenii în zilele de sărbătoare. Astfel am ajuns la concluzia că mai am un candidat , de data aceasta în capul listei ( şi eu sunt uimită deoarece Ele , sau Lila, sunt cei mai „fideli” clienţi ai mei ) pentru noile bombe cu leuştean de la TicTik. Ediţie specială de sărbători !! O vreme mi-am dorit să lucrez acolo, dar în magazin frecventează şi mămăruţe galbene, iar eu nu suport să explic de zece ori acelaşi lucru ( am experienţa de la cabinetul medical ). Am încercat să o conving pe Suzy că oamenii nu se trezesc la ora aceasta, dar a trebuit să mergem până în casa Arianei să ne convingem !! Dacă tot eram acolo, i-am şoptit la ureche să se trezească fiindcă este ziua ei , iar ea a pornit pe hol cântând „La mulţi ani mie” . Azi este o sărbătoare, deşi nimeni din Mămă Town nu prea o ia în considerare. Dar măcar am convins-o pe Suzy că ea se plimbă hai-hui noaptea, în timp ce Zoe doarme liniştită , aşa cum ar trebui să fac şi eu.

*

În cele din urmă m-am întors acasă, mai obosită decât mă culcasem. Trebuia să mă pregătesc  pentru degustat prăjiturile pe care le fac oamenii, deoarece e o tradiţie a mămăruţelor.

Sâmbătă , 7 Decembrie : Câteodată mă întreb cum am ajuns să am o maleficitate atât de complexă. Deşi e decembrie, azi e cald. Clădirea răcoroasă a poştei e cel mai bun refugiu. Iar dacă tot sunt acolo, m-am gândit să compromit o ştampilă. Am mai menţionat cât de bine mă înţeleg cu doamnele de aici ? Dar, fiindcă sertarul era deschis ( ceva ce nu s-a mai întâmplat până acum ) am decis să investighez, uitând de planul meu pentru o vreme. În timp ce înaintam, mă gândeam la pasaje din cartea pe care o citesc acum ( biblioteca e un loc interesant, mai ales când nimeni nu îşi dă seama cine face zgomot ) şi am ajuns să răstorn o călimară. Nu credeam că voi ajunge sa zic asta, dar preferam să fiu o mămăruţă galbenă decât aşa ! Mă bucur că Ele nu e aici să mă audă. Suzy, pe care am târât-o după mine, a rămas la intrare, spunându-mi că , de când a fost promovată, nu va mai compromite nimic. Dar ştiu că acum modifică adresele de pe scrisori (sunt o influenţă bună pentru ea ).  Am strigat după ajutor, dar, după cum spuneam , nimeni nu mă auzea. Fiind acoperită de cerneală ( care sper din tot sufletul să nu fie verde , de când Rozy se înţelege atât de bine cu Lila ) trebuie să merg. Alunecam la fiecare pas, apoi amintindu-mi de planul meu atât de diabolic. Bineînţeles că trebuia să fie o ştampilă pe aici. Dar NIMIC ! Nu doar că sunt plină de culoare , ca să zic aşa, dar am căzut într-o agrafă care acum s-a înţepenit între antene. Concluzie : sertarul e foarte periculos. Îmi pare rău că nu am putut scrie „Ele” pe ştampilă.

Duminică, 8 Decembrie : Suzy a decis să renunţe la promovarea sa deoarece Zoe nu ştia nimic în legătură cu acea funcţie. Şi e mămăruţă GALBENĂ ! Oricât de mult le-aş aprecia pentru dispreţul total faţă de Ele şi Lila , există nişte limite. Ca să nu mai vorbim de faptul că o considera pe Lila o mămăruţă drăguţă. Ha ! Persoană aş mai crede şi eu … De la o vreme croiam cu Andy (care încetase recent să îl mai sâcâie pe colegul Arianei ) un plan prin care să le mutăm pe Ele, Lila şi Rozy în Kârgâstan . Nu am mai pus piciorul în magazinul de covrigi de când frecventează acel loc ! Toată lumea ştie că îmi exersez talentul la gătit, iar faptul că nu mai puteam merge acolo mă mâhnea teribil . Pe de altă parte, nici măcar nu mai doream să trimit bombe de arţar pentru că se prindeau de agrafa înţepenită de antena mea ! Cum poţi să trimiţi pe cineva într-o ţară străină fără un cadou de rămas bun ? În schimb, mă plimb prin Mămă Town cu bombe de arţar prinse de antene ca un magazin mobil !

Luni, 9 Decembrie : Trebuie să merg cu capul într-o parte pentru că nu am reuşit să scap de monstruozitatea aceea găsită în sertar ! Suzy îmi reproşează că este ilegal să intri într-un spaţiu de depozitare ca acela ( bine , pentru că eu dădusem buzna într-o catastrofă ! ) şi că ar trebui să fiu recunoscătoare că am mai putut ieşi . Dar, când i-am spus că îmi voi construi o sală a butoanelor dacă îmi mai face rezumate la lecţiile de la Mămăpoliţie , m-a asigurat că va face o excepţie. Doar gândul că în Mămă Town – iar eu garantez că Suzy are un simţ al datoriei pe care l-am considerat totdeauna ieşit din comun – ar putea exista o pasăre ca aceea de la carnaval a înspăimântat-o. Sau, mai bine zis, că eu voi avea acces la butoane. De când mă ştiu ( există cazuri mai rele ) am fost puţin mai neîndemânatică. Iar acum, cu agrafa aceea care refuză să de dezlipească de antenele mele şi mă obligă să fac toate lucrurile cu stânga ( multă lume râde de înclinaţia mea , să zic aşa, către dreapta ) sunt un adevărat pericol public. Dar mă bucur de asta, mai ales când e timpul pentru o farsă destinată lui Ele.

Marţi, 10 Decembrie : Am decis că sunt într-o situaţie atât de proastă încât trebuie să apelez la mămăruţele galbene. Agrafa s-a dovedit folositoare ( ei bine, nu şi pentru Ele ) iar o vreme mă gândeam să o păstrez. Dar acum mămăruţele consideră că am o înfăţişare atât de amuzantă, încât au uitat complet de Ele. Iar Lila profită de situaţie. Deoarece Suzy munceşte pe rupte pentru a-şi obţine din nou promovarea, despre care a decis că e mai importantă decât Zoe, trebuie să înfrunt Yellow Town singură. O vreme mă gândeam să-i cer lui Andy să vină cu mine, dar, mai nou , s-a întors la urmărirea obsesivă a colegului Marei, uitând total de planul nostru de a le trimite în Kârgâstan pe Ele, Lila şi Rozy. O să-i cer socoteală mai târziu ! Doctorul Mămăruţă Galbenă ( cel cu accent penibil ) e singurul doctor rămas în zonă – ceilalţi au plecat din Yellow Town când credeau că vine sfârşitul lumii – iar pentru prima dată îmi doresc să nu fi încercat să compromit ştampila. Cabinetul lui Mămăruţă Galbenă a fost pustiu, iar asta m-a făcut să mă întreb a mia oară dacă nu e mai bine să îmi las agrafa aşa cum e. Pe când mă pregăteam să plec a fost prea târziu, aşa că trebuia să am încredere, ceea ce nu a fost uşor. Accentul lui asurzitor m-a întâmpinat imediat dar, cu chiu, cu vai, am scăpat de monstruozitatea aceea şi, deşi îmi e greu să spun asta , unele mămăruţe galbene nu sunt aşa de rele ! Hm.. probabil că e doar o răceală de sezon.

Miercuri, 11 Decembrie : Nu pot să cred ! De multe ori am spus că sunt o influenţă bună pentru mămăruţe, dar nu mă aşteptam ca această mămăruţă să îmi urmeze unele sfaturi. Rozy, care surprinzător, încă se înţelege bine cu Lila , mi-a pus o bombă de arţar în casă ! Sunt sigură că a fost ideea lui Ele, care acum se bucură că are de cine să se folosească. Aşa că am mers după Suzy, care îmi turuia încontinuu pe drum că nu poate pleca de la sediul Mămăpoliţiei, ca să croim un plan ( de data aceasta până la capăt ) pentru a le trimite în Kârgâstan. Ce-i drept, am avut nişte idei bune pe drum, dar din cauza lui Suzy şi a simţului ei pentru datorie , au fost înlocuite de discursul plictisitor al lui Zoe despre departament şi ce este corect.  Câteodată, am impresia că doar eu pot fi malefică în fiecare zi.

Joi, 12 Decembrie : Seara trecută a trebuit să strecor o câte  duzină de bombe drept răsplată în casa lui Ele, Lila şi Rozy. Suzy nu a vrut să mă ajute, reproşându-mi că trebuie să recupereze munca inexistentă ( mda, am mai adăugat şi eu câte ceva, deoarece nu ai niciodată de lucru la Mămăpoliţie ) . Iar acum trebuie să-mi păzesc locuinţa, în caz că lui Ele îi mai vine vreo idee. Nu aşa vroiam să petrec jumătate din Luna Moşului. Am mai menţionat că vroiam să candidez pentru preşedinţie ? Deşi e greu de crezut, poate fi amuzant să ai la degetul mic toate mămăruţele, inclusiv cele galbene. Iar în momentul de faţă, se potriveşte perfect ! Hm… mă gândesc să o anunţ pe Suzy din timp , să se obişnuiască cu ideea. Va fi îngrozită !!

 Mara Avrămescu

Clasa a VII-a B