O altă Tinereţe fără bătrâneţe
Mi-a făcut o deosebită plăcere să intru , din nou , în impresionanta clădire a Teatrului Naţional din Cluj, de această dată în preajma colegilor şi a profesorilor din şcoală, pentru a putea urmări piesa de teatru “Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte” de Petre Ispirescu. De la intrarea în teatru am admirat fotografiile actorilor în foaier şi arta exprimată în arhitectura interiorului.
Am intrat în sală , aşteptând cu nerăbdare începerea spectacolului.Uimiţi, am privit cum piesa este abordată interactiv, folosind copii din public să interpreteze personajele din poveste.
La început, Marian Rîlea împreuna cu actorii clujeni din distributie ne-au prezentat cum împăratul şi împărateasa încearcă să aibă un copil, cerând ajutorul ghicitoarei în stele şi doctorilor din public. Până la urmă, ajutată de unchieş, împărăteasa a născut un copil, pe nume Făt-Frumos. Interpretul a fost ales tot din public. Fiindcă Făt-Frumos plângea, i s-a promis Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fară de Moarte, şi, ca prin minune, acesta s-a oprit din plâns.
La vârsta de cincisprezece ani, Făt-Frumos , ajutat de căluţul lui, un alt copil ales din public, a plecat să caute ţinutul Tinereţii fără Bătrâneţe şi a Vieţii fără de Moarte. Împreună, aceştia au trecut cu bine peste ţinuturile Gheonoaei şi Scorpiei , luptându-se şi obligându-le să îi lase să treacă. Ajutaţi de animăluţele din pădure, care erau nişte copii spectatori costumaţi, Făt-Frumos şi Căluţul au ajuns în ţinutul Tinereţii fără Bătrâneţe şi a Vieţii fără de Moarte, ţinutul celor trei prinţese.
Au petrecut împreună până când Făt-Frumos , atras să prindă un iepure, a ajuns în Valea Plângerii . Acolo, lui Făt-Frumos i s-a făcut dor de casă şi s-a întors cu Căluţul lui înapoi . Ei au fost surprinşi de oamenii care îi întâmpinau, oameni necunoscuţi din pricina trecerii timpului de sute de ani de când ei au plecat de acasă. Văzând dezastrul , Căluţul s-a întors în ţinutul Tinereţii fără Bătrâneţe şi a Vieţii fără de Moarte, lăsându-l pe Făt-Frumos dezamăgit de palatul distrus de vreme al tatălui său. Printre rămăşiţe , Făt-Frumos a găsit cufărul părintelui său ascuns după tron. Când Făt-Frumos a deschis cufărul, acolo se ascundea Moartea care l-a răpit pentru totdeauna.
Pe tot parcursul spectacolului, au fost derulate prin videoproector imagini la subiect cu ceea ce se întâmpla în scenă , sub privirile uimite ale spectatorilor.
A fost un spectacol greu de realizat fiindcă actorii au ales să prezinte piesa ca un spectacol interactiv. Copiii aleşi din public trebuiau să improvizeze sau să asculte replicile de la prezentator, repetându-le. A fost interesant urmărindu-i pe copiii pentru că te surprindeau cu ceva amuzant sau puteai descoperi noi talente.
M-au surprins plăcut modul original de realizare a spectacolului, spontaneitatea copiilor aleşi să fie actori, costumele şi materialele apărute în piesă, precum şi imaginile proiectate de videoproector, abordarea pe înţelesul tuturor .
Eu nu pot decât să presupun că spectatorii şi copiii participanţi s-au ales cu o amintire placută de la Teatrul Naţional din Cluj , alegând să mai vizioneze un asemenea spectacol şi altădată, şi să fie deschişi la orice fel de abordare a unei piese de teatru.
Daria Răduţiu
Cls. a VI –a B
cred ca a fost foarte interesant
A fost o piesa de teatru frumoasa, iar faptul ca unele roluri au fost interpretate de copii a facut-o speciala. Un articol frumos, imi plac foarte mult textele pe care le scrii 🙂 Bravo ! …Tine-o tot asa ! =)