Tiberiu (Tibi) Ușeriu este un sportiv  român, alergător de anduranță și ultramaratonist. Este singurul care a câștigat de trei ori consecutiv cursa 6633 Arctic Ultra, care constă în alergarea a 566 de km prin ger, la temperaturi de până la -52 de grade Celsius.  Atletul dezvăluie că, de-al lungul numeroaselor sale participări la concursuri, a întâlnit diferite dificultăți, de la degerăruri ale degetelor și pneumonie,  până la halucinații cu elefanți, fluturi mov cu care zbura împreună și personaje de desene animate precum Tom și Jerry și Mihaela care patinau în jurul lui, toate acestea generate de oboseala extremă.

Viața lui Tibi Ușeriu este o poveste greu de crezut că e adevărată. Ea l-a purtat de la crescutul animalelor de casă, la autor de jafuri armate, la pușcăriaș, iar apoi la un nou om, la un ultramaratonist cunoscut și admirat în întreaga lume. Tiberiu și-a petrecut copilăria în satul Prundu Bârgăului, din județul Bistrița-Năsăud. A avut o copilărie obișnuită pentru copiii din acea vreme: îngrijea animalele de pe lângă casă, mergea cu turma de oi la păscut, făcea năzbâtii și era aspru pedepsit pentru ele. Printre cele mai aspre pedepse pe care le-a primit de la mama sa au fost o lovitura cu o chitară, care în cele din urmă s-a spart, și degetele strânse la ușă (!!!). În vacanțe era dus la bunicii lui împreună cu verișorul său, unde era tuns chel „ca să nu  aducă păduchi de la școală”. Când avea nouă ani, părinții lui au divorțat, el fiind separat de fratele său, Alin. Tiberiu a ales să meargă cu tatăl său, deoarece acesta îi promisese doi ponei. Acolo s-a ales cu o mamă și trei frați vitregi. Între ei existau certuri și bătăi, pentru care primea și mai multe pedepse. În vacanțe, tatăl său îl ducea să păzească oile pentru o anumită cantiate de brânză. În cele din urmă, Tibi s-a mutat înapoi la mama sa, care se stabilise la oraș. Venit de la țară, unde nu învățase să scrie și să citeasca prea bine, copiii de la școală râdeau de modul în care citea și de dialectul lui „țărănesc”. A terminat zece clase și o școală profesională, după care a mers în Germania. Acolo a muncit o vreme la firma de construcții a unchiului său, după care s-a reprofilat și a lucrat într-un restaurant italienesc, mai întâi ca ajutor la spălat vase, apoi a făcut salate, apoi pizza și, în cele din urmă, toate trei. Pe urmă s-a întors în România și a făcut armata. Fiind nesupus, a fost trimis la gospodăria armatei, unde trebuia să aibă grijă de porci. La terminarea stagiului militar obligatoriu, s-a întors acasă pentru câteva săptămâni, iar apoi a plecat în Spania, în Gran Canaria. Acolo a lucrat ca „martor” la jocuri de alba-neagra, adică se prefăcea că joacă pentru a atrage clienți. După o vreme, a plecat de acolo și s-a întors din nou în Germania. Pe drumul din Germania în România, Tiberiu a găsit într-o parcare un om care fusese jefuit și s-a decis să îl ajute. Acel om l-a găsit pe Tiberiu câteva luni mai târziu ca să se revanșeze pentru ajutorul primit. Era un politician sârb, care avea legături cu mafia. I-a oferit lui Tibi slujba ca gardă de corp, iar el a accepat-o. Împreună cu alte gărzi de corp au format o bandă, care se ocupa cu furtul mașinilor. Continuând, au ajuns să jefuiască magazine de bijuterii și mașini care duceau bani de la magazine la bancă, ajutați de arme. Banii produși erau spălați la cazinouri iar apoi împărțiți. Când un asociat al bandei a fost prins la un cazino, i-a denunțat pe toți membrii bandei. Tiberiu a fugit, dar a fost prins în România. Trebuia să aștepte o vreme ca să fie judecat și să rămână în țară, dar și de data aceasta a fugit. A fost arestat și închis o dată în Austria, de unde a reușit să evadeze, iar apoi a fost prins din nou în Slovacia și închis cu o sentință de 23 de ani într-o închisoare de maximă siguranță din Germania. A fost închis singur în celulă și, în pauzele de o oră pe zi, era dus în curtea închisorii care măsura 27 de pași. În celulă avea o biblie în germană, pe care, neavând ce altceva să facă, a citit-o, chiar de mai multe ori, chiar dacă nu știa limba germană. Un preot român i-a dat o biblie în limba română și a învațat germană folosindu-se de cele două biblii. După zece ani a fost eliberat și trimis acasă, unde a avut nevoie de șase luni ca să se obișnuiască din nou cu libertatea și de cinci ani ca să se schimbe. Încă un an mai târziu a început să alerge, plimbându-și câinii. Fiind în natură, a început să-i placă foarte mult. A participat la o cursa de 42 de km de la Cluj-Napoca, dar ca să nu meargă cu mașina până acolo, a decis să alerge până acolo, distanța totală fiind de 215 km. Tibi Ușeriu a scris și o carte cu titlul „27 de pași”. Aceasta este o autobiografie, scrisă pentru asumarea trecutului său și pentru ca lumea să îl cunoască așa cum este el. Povestea lui dovedește că după câteva greșeli sau dacă îți este greu, poți să treci mai departe și să devii un om mai bun. Astăzi, Tibi Ușeriu lucrează în cadrul unui proiect al Asociației Tășuleasa Social, numit Via Transilvanica, înființat în 2018. Proiectul constă în amenajarea unui traseu de pelerinaj, în total cu lungimea de 1200 km. Traseul este conceput astfel încât apa potabilă, locurile de cazare și servirea mesei să fie accesibile, la fel ca și informațiile culturale și turistice. Cei 1200 de kilometri vor putea fi realizați călare, pe jos sau cu bicicleta. Traseul se întinde de la Putna, din județul Suceava, străbate Transilvania și se sfârșește la Drobeta Turnu-Severin.

Andreea Ghișa

Clasa a VII-a B