Există oameni care de-a lungul vieții realizează anumite lucruri și de aceea sunt ținuți minte pe tot globul pământesc. Srinivasa Ramanujan, un matematician indian foarte sărac, este unul dintre ei.De ce este Ramanujan atât de special? Nu este nici uşor de înţeles, nici uşor de explicat… Dar vom începe cu începutul: Ramanujan s-a născut în 1887 în Erode, India, într-o familie foarte săracă. La 7 ani, s-a dus la școală. Ei bine, la 7 ani, când noi învățam să facem adunări și scăderi, Ramanujan știa multe zecimale ale lui Pi și găsise relația dintre funcția circulară și cea exponențială. N-ați priceput nimic, deși voi învățați matematică de cel puțin cinci-șase ani și aveți acces la resurse pe care Ramanujan nu le avea. Ramanujan nu a avut acces la cărți de matematică și nu mai fusese la școală, dar le știa. Marii matematicieni ai timpului credeau că Ramanujan se născuse special, foarte special. Era un mister.

La vârsta de 16 ani a găsit şi a citit cartea ”Sinopsis de rezultate elementare în matematică pură și aplicată” a lui George Carr, care conținea 6165 teoreme.

În 1904 este dat afară de la Colegiul din Kumbakonam deoarece nu se ocupa decât de matematică. Se înscrie la Colegiul Pachaiyappa. Se îmbolnăvește însă grav, iar în 1909 este operat. Se căsătorește apoi cu o fată de 9 ani, deoarece așa îi cerea tradiția și religia.

De-a lungul timpului, Ramanujan demonstrează toate teoremele din cartea lui Carr. Credea în existența Ființei Supreme, în Karma și în Nirvana (scopul suprem al meditației, adică dispariția ignoranței, a urii, a dorinței și a suferinței). El susţinea că zeița Namakkal îl inspira în vis asupra unor formule matematice. Compozitorul W.A. Mozart și scriitorul Balzac spuneau și ei că zeii îi inspiră în somn.

În luna ianuarie 1913, Ramanujan îi scrie o scrisoare lui Godfrey Harold Hardy, un ilustru matematician și îi cere sfaturi. Include în scrisoare și 120 de teoreme formulate de el. Hardy împarte teoremele în 3 categorii:

–          Teoreme cunoscute;

–          Teoreme care par interesante,datorită dificultății lor și nu a importanței;

–          Teoreme efectiv noi și importante.

Hardy realizează că a descoperit un geniu matematic absolut, care poate reține caracteristicile a mai multor numere într-un mod absolut misterios.

În 1920, fiind bolnav de tuberculoză, Ramanujan îi trimite lui Hardy o ultimă scrisoare despre ultima sa descoperire: falsele funcții theta. După 4 luni, Ramanujan moare, la 32 de ani, în aceleași condiții în care s-a născut și a trăit: sărăcie și mizerie.

Ramanujan a fost așezat alături de alți trei alţi mari matematicieni: Gauss, Euler și Jacobi.

Hardy a spus după moartea bunului său prieten că este trist. De ce? Ramanujan și-a dedicat întreaga viață matematicii și nu i-a mai păsat de altceva, de aceea a murit la vârsta de 32 de ani. Hardy a mai spus că, dacă Ramanujan ar fi avut grijă şi de el însuşi, nu ar mai fi fost marele matematician indian, ci un simplu matematician asemeni celor occidentali, căruia i-ar fi păsat poate mai mult  de avere şi de faimă.

Ramanujan a descoperit în 17 ani de lucru, 4000 de teoreme. Deși nu vă vine să credeți, Ramanujan nu s-a ocupat totuşi numai de matematică. A avut și lucrări în sociolingvistică. A încercat să legitimizeze vasta varietate de dialecte găsite în India. A comparat un dialect Brahmin Tamil cu unul non-Brahmin Tamil. A descoperit că dialectul Brahmin Tamil era influențat de cuvinte și stiluri sanskrite.

În timp ce am lucrat la acest proiect, am aflat că dacă vrei să devii un matematician bun, fizician, chimist, pictor, sportiv sau orice altceva, nu e destul să muncești din greu, ai nevoie și de mult talent, talent sau chiar geniu pe care Srinivasa Ramanujan l-a avut şi l-a folosit din plin.

Ciprian Oşan şi Rareş Macavei

Clasa a VII-a A