Însoţiţi de profesori şi colegi, am ajuns în fata Teatrului Naţional din Cluj. Pâna la începerea spectacolului, am făcut câteva poze. După ce am admirat expoziţia de fotografii şi afişe, am intrat în sală, la balcon! Luminile se sting, iar modelele aurii de pe pereţi se văd ca nişte licurici în noapte.

Pe scenă apar călugăriţele, care interpretează o minunată piesă de operă. Apoi, maica stareţă o cheama pe Maria, pentru a discuta despre comportamentul ei . Maria, foarte fericită, cântă mai tot timpul, dar întarzie la slujbe şi dansează în biserica. Maica stareţă decide să o trimită pe Maria, până în septembrie, la o familie cu şapte copii.

Maria acceptă. Dupa ce se întâlneşte cu căpitanul Georg von Trapp şi cu copiii lui, Maria decide să îi înveţe pe copii să cânte. Majoritatea cred lucruri urâte despre noua lor guvernantă, dar Maria nu se lasă descurajată.

Cea mai mare dintre copii, Liesl, se strecoara afară din casă pentru a se întâlni în secret cu poştaşul Rolf. Amândoi încep să cânte Sixteen Going on Seventeen, iar sala se umple de un cantec vesel.

Din cauza unei furtuni, cei şapte copii se refugiază în camera Mariei, apoi încep să cânte şi să se bată cu pernele. În faţa noastră apare o frumoasa imagine a copilariei….., până când Capitanul von Trapp intră în cameră şi le cere copiilor să se întoarcă în camerele lor, apoi o cearta pe Maria, amintindu-i că, în acea casa, regula principală este disciplina.

După părerea mea, căpitanul exagerează, deoarece copiii săi doar se jucau. Maria parcă îmi ţine partea, spunându-i căpitanului că, într-un fel, nu îşi cunoaste copiii…

Replica Mariei era potrivită, dar şi puţin insensibilă. După o lună îl găsim pe căpitanul von Trapp, tocmai sosit dintr-o călătorie, pe terasa, împreuna cu baroana Elsa, o doamnă de treizeci de ani. În peisaj apare şi Max Detweiler, personajul simpatic şi plin de viaţă, (în comparaţie cu Elsa) care se ocupa cu organizarea Festivalului de la Kaltzberg.

Între timp, Maria şi cei şapte copii intră pe terasă. Căpitanul, supărat, o întreabă pe Maria din ce le-a facut hainele copiilor, şi, când aude că sunt confecţionate din draperii, se înfurie şi mai tare. El îi trimite pe copii în camerele lor, apoi o cearta pe Maria şi o trimite înapoi la mănăstire. Ea îşi cere scuze, în timp ce copiii încep să cânte The Sound of Music. Maria îi învăţase acest cântec drept urare de bun venit pentru baroana Schräder. Căpitanul e încântat şi apoi îi îmbrăţişează pe copii. Mariei îi cere să rămână, mulţumindu-i că a adus înapoi în casa lui muzica. Cei şapte copilaşi pregătesc un spectacol de marionete .

La sugestia Elsei, căpitanul a organizat o petrecere pentru prezentarea baroanei. Kurt îi cere Mariei să îl înveţe să danseze Laendler, dar căpitanul se oferă să îi demonstreze chiar el. Pierduţi în pas de dans, Maria şi căpitanul se privesc, până când ea se retrage, confuză. Brigitta îi zice Mariei că tatăl lor o iubeşte, iar Georg se va căsători cu Elsa. Fetiţa era sigură că şi Maria era îndrăgostită de căpitan.

Maria decide să fugă, revenind la mănăstire. Maica stareţă îi spune să îşi asculte inima şi să se întoarcă la familia von Trapp şi să nu fugă de propriile ei sentimente. Cât despre mine, eram fascinată de poveste, chiar dacă lângă mine, colegul meu Răzvan dormea de mult.

Copiii von Trapp se pregăteau pentru concert, dar ei nu mai cântau la fel. De când plecase Maria, cântecele lor erau mai triste, mai stinse. Când Maria reintră, copiii o asaltează fericiţi. Elsa a rupt logodna, iar singuri fiind, căpitanul şi Maria admit, în final, dragostea lor. Se căsătoresc la mănăstire, iar călugăriţele, contrar ritualului, cântă Maria.

Ceremonia a fost frumoasă, scena fiind plină de lumânări care pâlpâiau încet. Maria şi căpitanul pleacă în luna de miere.

În timp ce Max îi pregătea pe copii pentru concert, domnul Zeller, conducătorul nazist, apare însoţit de trei soldaţi. Acesta îl întreabă pe Max de ce nu e arborat steagul celui de-al treilea Reich. Maria şi căpitanul se întorc mai devreme din luna de miere, şi , date fiind împrejurarile, Georg hotărăşte să nu mai participe la concert. Rolf le aduce o scriosoare prin care căpitanul von Trapp e chemat în Flota Maritima Germana. Georg crede că acceptarea postului e o trădare. Se consultă cu Maria şi hotărăsc să fugă din Austria. Domnul Zeller vine la timp şi îi zice căpitanului să se prezinte imediat la Bremerhaven, dar Maria, căutând un mijloc de evadare, le zice naziştilor că ei participă la un concert.

Familia von Trapp cântă, la sfârşitul numărului lor So long, Farewell.

Eu devin tristă, în timp ce mă gândesc la soarta acelei familii. Când se anunţă că familia von Trapp a câştigat premiul întâi şi ei nu apar, naziştii încep căutările. Georg, Maria şi copiii se ascund în mănăstire, dar Rolf dă peste ei şi vrea să îi raporteze lui Zeller, însă, când o vede pe Liesl, îi spune conducătorului nazist ca nu a găsit nimic (acest Rolf e mai bun decât cel din film, care îi trădează). O călugăriţă le spune că graniţele sunt închise, astfel că ei trebuie să părăsească ţara urmând cărările munţilor.

Familia von Trapp se pregăteşte să treacă graniţa, când călugăriţele reiau un cântec frumos, numit Climb Every Mountain. Întreaga familie e călăuzită de rugăciunile călugăriţelor.

Nu stiu alţii, dar eu am fost impresionată de povestea familiei von Trapp şi de loialitatea căpitanului faţă de ţara sa. Dacă nu aţi văzut înca opera, vă sfătuiesc să o vizionaţi, deoarece o să vă placă!

P.S. Dacă vă place să cântaţi:

Mara Avrămescu

clasa a V-a B