Filmul „La Vita e bella”  este combinaţia perfectă dintre dramă, romantism şi comedie, care în regia lui  Roberto Benigni, se împletesc armonios.

Povestea începe atunci când Guido, împreună cu bunul său prieten Feruccio, ajung în Arezzo, un oraş din Toscana. Guido visează să îşi deschidă o librărie, dar se împiedică de nişte obstacole neprevăzute. În încercarea de a deschide librăria, de a face bani şi de a se distra, bărbatul întâlneşte o minunată domnişoară, Dora, de care se îndrăgosteşte iremediabil. Acesta face tot posibilul pentru a o impresiona pe Dora. Aceasta, cu timpul se îndrăgosteşte de admiratorul ei iar, peste câţiva ani, se căsătoresc şi au un minunat copil, Giosue. Visul fericitului tătic se împlineşte şi el reuşeşte să îşi deschidă libraria. Totul o ia razna atunci când Giosue şi Guido sunt luaţi de către autorităţile naziste şi duşi într-un lagăr de concentrare. Dora  a dorit să aibă aceeaşi soartă şi a urcat de bunăvoie în trenul care ducea spre lagăr. Mic fiind, copilaşul a luat totul ca pe o joacă, dând crezare lucrurilor spuse de tatăl lui. „Jocul” consta, după cum îi spunea Guido, în adunarea unor puncte; când acumulau 1000 de puncte, primeau un tanc adevărat. După câteva zile terifiante pentru Dora şi Guido, zile în care nu s-au văzut, tatăl curajos a sfârşit împuşcat, dar copilul a fost salvat şi a crezut povestea tatălui său. Acest film m-a impresionat până la lacrimi, făcându-mă să îmi dau seama cât de norocoasă sunt că am o familie care mă iubeşte. Nu voi uita acest film niciodată.

Ruxandra Popescu