Interviu cu doamna profesoară de matematică Anca Aluaș realizat de Serena Gligor

S.G.:     Ne puteți spune ce liceu și ce facultate ați terminat?

VIP:      Am terminat Liceul de matematică-fizică din Zalău, orașul meu natal, urmat apoi de Facultatea de Fizică, secția Matematică-Fizică în Cluj-Napoca.

S.G.:     Când v-ați dat seama că vreți să fiți profesoară și de ce ați ales matematica?

VIP:      În timpul liceului, când a trebuit sa iau o decizie în ceea ce privește viitorul meu, la îndrumarea  părinților am început pregătirea pentru Științe Economice, dar mi-am dat seama în scurt timp că nu e ceea ce îmi doresc și nici ceea ce îmi place. Așadar, inspirată de proful meu de mate, m-am reorientat spre ceea ce urma să fiu și anume profesor de matematică.

S.G.:     Ce satisfacții ați avut de-a lungul timpului de pe urma profesiei?

VIP:      Satisfacțiile pentru mine nu înseamnă neapărat participarea sau premierea la muulte concursuri, ci mai degrabă consider o satisfacție faptul că am foști elevi care, după mulți ani, mă mai caută, îmi mai scriu din când în când, îmi sunt recunoscători pentru ceea ce am făcut pentru ei și asta reprezintă o garanție a faptului că ceea ce am muncit nu a fost  în zadar.

S.G.:     Este ușor să lucrați cu copiii?

VIP:      Atunci când faci ceea ce îți place, nimic nu ți se pare greu. Desigur, uneori apar și situații dificile și provocări cărora trebuie să le faci față, însă nu am considerat niciodată munca cu copiii grea.

S.G.:     Dacă nu erați profesoară, ce meserie ați fi ales?

VIP:      Cred că aș fi mers “pe mâna mamei” și m-aș fi făcut contabilă.

S.G.:     Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră de până acum?

VIP:      Dacă e pe plan personal, atunci fiica mea este cea mai mare realizare a mea. Dacă e pe plan profesional, pot spune că faptul că lucrez în școala noastră și am parte de un mediu  așa cum mi-am dorit.

S.G.:     Ce vă place să faceți în timpul liber?

VIP:      În timpul liber, îmi plac ieșirile cu familia sau prietenii. Sigur ca da, atunci când îmi permite timpul, și călătoriile  îmi fac o mare plăcere.

S.G.:     Aveți animale de companie?

VIP:      Nu, și ca să fiu sinceră nici nu îmi doresc. :))))

S.G.:     Care sunt eroii dumneavoastră preferați din viața reală?

VIP:      Nu am preferințe personale sau eroi, dar pot să-i menționez pe părinții mei despre  care acum, la maturitate, aș putea vorbi ca despre  eroii mei.

S.G.:     Care este tipul de muzică pe care îl preferați?

VIP:      Muzica mea preferată este cea a anilor ‘ 80, muzică cu care de altfel am crescut.

S.G.:     Ne puteți recomanda un film?

VIP:      Da, o comedie. „The Edge of Seventeen”.

S.G.:     Care este culoarea dumneavoastră preferată?

VIP:      Nu mă pot decide între verde și albastru (cred că, totuși, verde îmi place mai mult).

S.G.:     Care este calitatea pe care o prețuiți cel mai mult la un prieten/o prietenă?

VIP:      Cea mai importantă calitate pe care o prețuiesc la un prieten/ă este onestitatea și aș adăuga loialitatea.

S.G.:     Vă place să citiți?

VIP:      Atunci când timpul îmi permite, îmi place  și să citesc. Din păcate, nu o fac atât de des pe cât mi-ar plăcea.

S.G.:     Care sunt hobby-urile dumneavoastră?

VIP:      Trebuie să recunosc că ador să tricotez, să croșetez și, în general, cam tot ce ține de lucru de mână.

S.G.:     Care este cea mai interesantă sau amuzantă întâmplare din copilăria dumneavoastră? Vă rugăm să ne povestiți!

VIP:      În copilărie mi-am petrecut vacanțele, ca orice copil al acelor vremuri, la țară, la bunici. Îmi plăcea să plec de acasă la vecinii bunicilor mei. Însă bunica  nu era de acord de fiecare dată și  nu atât de des cât îmi plăcea mie să o fac. Așadar, mai fugeam uneori de acasă. Într-o zi, plecând de acasă pe furiș, să nu mă vadă bunica, urmăream  peste umăr, mergând pe potecă, să nu fiu văzută. Poteca pe care mergeam era printre niște pruni. Din neatenție, în timp ce mergeam spre vecini, m-am întors și am dat cu nasul de trunchiul unui prun și mi-am julit nasul cât era de lung. Nu a mai fost nevoie să spun ce am făcut, nasul julit și plin de sânge a spus tot!

S.G.:     Care este calitatea sau superputerea pe care ați fi vrut  s-o aveți din naştere? De ce?

VIP:      Dacă ar fi să aleg o superputere pe care mi-aș fi dorit să o am din naștere, cred că ar fi capacitatea de a cunoaște și a comunica perfect cu oamenii. Poate în felul acesta m-aș putea face înțeleasă mai ușor uneori.

S.G.:     Dacă ați avea un motto care să vă reprezinte, care ar fi acela?

VIP:      Nu pune totul la suflet! Nu întotdeauna oamenii sunt corecți!

S.G.:     Care sunt greșelile care vă inspiră cea mai mare indulgență?

VIP:      Greșelile care mă fac să fiu  mai indulgentă sunt cele legate de neînțelegeri sau greșeli de comunicare.

S.G.:     Care este locul unde ați vrea să trăiți?

VIP:      Nu îmi doresc să trăiesc în altă parte decât aici, unde sunt acum. Nu mi-am dorit niciodată să plec în altă țară.

S.G.:     Unde și cum vă vedeți peste zece ani?

VIP:     Peste zece ani, mi-ar plăcea să mă văd într-un loc în care să continui să cresc personal și profesional, ajutând oamenii să învețe și să evolueze. Într-un loc în care să am un impact pozitiv.

Interviu realizat de Serena Gligor

Clasa a VI-a B