Archive for the ‘Nr. 1 / 2024-2025 Anul XXIX’ Category

Călătoriile micului prinț. Legenda Muntelui Găina

Micul prinț își privi planeta mică și rotundă și se întrebă unde l-ar mai putea purta vântul aventurii. Așa că își scutură pelerina aurie, își îndreptă fularul și, luându și rămas bun de la floarea lui, cu gândul la vulpea care, probabil, încă îl aștepta pe Pământ, porni într-o nouă călătorie. A căzut lin, ca un fulg, pe un munte verde, unde cerul se apropia de pământ și vântul șoptea povești vechi. Se afla pe un munte nu prea înalt, dar oricum mult mai mare decât vulcanii săi, un loc despre care se spunea că ascunde o pasăre fermecată, o găină ce făcea ouă de aur. Așa se și numea: Muntele Găina.

— Oare unde o fi găina? se întrebă el, mirându-se de liniștea din jur.

— Demult, ea cobora aici în fiecare noapte, îi spuse un bătrân apărut de nicăieri ce își sprijinea mâinile arse de soare pe un toiag cioplit. Dar oamenii i-au furat ouăle, și ea a fugit. Acum trăiește doar în cântecele noastre. Read the rest of this entry »

Cei trei prieteni

Era toamnă târzie. Totul devenise pustiu, iar zilele deveneau tot mai scurte. Pădurile erau uscate, dar în depărtare am văzut un deal gol-goluț pe care am decis să plantez ceva. Nu știam exact ce era, dar mă gândeam că voi afla în curând. Din sămânță a ieșit un copăcel care a crescut luni de zile, aproape de un metru, iar după un an de la plantare am descoperit că era un stejar. Nu prea i-am mai dat atenție, așa că l-am vizitat din ce în ce mai rar. Stejarul a crescut, era uriaș, însă era tare singuratic în pustietatea dealului și acest lucru îl cam supăra. Și, cum zilele treceau, el nu mai suporta singurătatea, nu prea avea ce face și se plictisea toată ziua. Read the rest of this entry »

VIP: „Mai fugeam uneori de acasă„

Interviu cu doamna profesoară de matematică Anca Aluaș realizat de Serena Gligor

S.G.:     Ne puteți spune ce liceu și ce facultate ați terminat?

VIP:      Am terminat Liceul de matematică-fizică din Zalău, orașul meu natal, urmat apoi de Facultatea de Fizică, secția Matematică-Fizică în Cluj-Napoca.

S.G.:     Când v-ați dat seama că vreți să fiți profesoară și de ce ați ales matematica?

VIP:      În timpul liceului, când a trebuit sa iau o decizie în ceea ce privește viitorul meu, la îndrumarea  părinților am început pregătirea pentru Științe Economice, dar mi-am dat seama în scurt timp că nu e ceea ce îmi doresc și nici ceea ce îmi place. Așadar, inspirată de proful meu de mate, m-am reorientat spre ceea ce urma să fiu și anume profesor de matematică. Read the rest of this entry »

Îngrijorare

Într-o seară friguroasă de toamnă, stejarul Pinky l-a văzut pe prietenul său pe un deal, parcă  mult mai îndepărtat decât de obicei.

-Pinky, ce faci tu acolo?

-Stau și dau sfaturi naturii!

-Ce fel de sfaturi?

-Cum să se controleze fiecare la vânt, la ploaie și la zăpadă.

Pinky era confuz și nedumerit, dar a ales să nu mai întrebe nimic. Read the rest of this entry »

Războaiele din corpul nostru

Deși am auzit de multe ori acest cuvânt în perioada pandemiei, mereu m-am întrebat ce este un… vaccin. Și când am făcut puroi în gât, doctorul mi-a recomandat antibiotice. Dar ce sunt aceste medicamente și care este istoria lor? În acest articol o să-ți prezint pe scurt miraculoasa lume a medicamentelor ce au salvat mii de vieți de-a lungul anilor. Read the rest of this entry »

Jurnal(e) de călătorie

Marți, 21 mai 2024

Astăzi m-am trezit devreme pentru călătoria în Franța. M-am deșteptat bine dispusă deoarece muream de nerăbdare să vizitez pentru prima oară Franța, împreuna cu prietenii mei: Alecsia, Andrei și David.

Tata m-a condus până la casa Alecsiei, unde m-am întâlnit cu ea și cu Andrei pentru că părinții Alecsiei ne vor duce cu mașina până la aeroport.

Drumul pănâ la aeroport a fost rapid. Era dimineața devreme, deci nu multe mașini circulau la ora respectivă. Pe drum am discutat despre cum credeam că va fi în Franța. E pentru toți prima oară când călătorim în țara aceea. Eu, sincer, nu am fost niciodată fascinată de Franța. Adică nu mă prea impresiona ideea de a merge acolo, dar am decis să-i dau o șansă.

Odată ajunși la aeroport, ne-am întălnit cu profesorii care ne însoțeau, apoi ne-am luat rămas bun de la părinți. Am trecut pe la securitate, totul mergea bine. Acum tot ce aveam de făcut era să așteptăm zborul nostru. Între timp, eu povesteam și râdeam cu Alecsia, David și Andrei erau cam somnoroși, deci nu au prea vorbit. Cât despre cei doi profesori, presupun că discutau despre traseu. Suntem anunțați că zborul nostru are întârziere. Am fost dezamăgiți să auzim veștile dar nu am avut ce face decât să așteptăm în continuare să treacă timpul. Read the rest of this entry »