Călătoriile micului prinț. Legenda Muntelui Găina
Micul prinț își privi planeta mică și rotundă și se întrebă unde l-ar mai putea purta vântul aventurii. Așa că își scutură pelerina aurie, își îndreptă fularul și, luându și rămas bun de la floarea lui, cu gândul la vulpea care, probabil, încă îl aștepta pe Pământ, porni într-o nouă călătorie. A căzut lin, ca un fulg, pe un munte verde, unde cerul se apropia de pământ și vântul șoptea povești vechi. Se afla pe un munte nu prea înalt, dar oricum mult mai mare decât vulcanii săi, un loc despre care se spunea că ascunde o pasăre fermecată, o găină ce făcea ouă de aur. Așa se și numea: Muntele Găina.
— Oare unde o fi găina? se întrebă el, mirându-se de liniștea din jur.
— Demult, ea cobora aici în fiecare noapte, îi spuse un bătrân apărut de nicăieri ce își sprijinea mâinile arse de soare pe un toiag cioplit. Dar oamenii i-au furat ouăle, și ea a fugit. Acum trăiește doar în cântecele noastre. Read the rest of this entry »