Haiku

Haiku-ul este un gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, limba japoneză fiind o limbă silabică, alcătuită din 17 silabe împărțite pe 3 versuri formate din 5, 7, 5 silabe. Haiku-urile trebuie să conțină cel puțin o imagine sau un cuvânt care să descrie anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. Un haiku de obicei nu rimează, deoarece fluxul silabelor este elementul principal al acestui tip de poezie. Poeziile haiku sunt considerate simpliste și deseori sunt pline de emoție și trăiri intense, iar imaginile colorate și descrierile scurte și sentimentale sunt de obicei incluse. Cuvântul „haiku” are originea în termenul „hokku”, care înseamnă „primul vers”. A fost în mod tradițional frază de deschidere a unui poem oral „renga” în secolul al XIII-lea. Un poem renga avea, în general, o lungime de o sută de strofe și era compus dintr-o anumită cantitate de silabe. Numărul de 5-7-5 silabe ajută la crearea unui poem concis și concentrat, care surprinde un moment sau un sentiment. Cel mai cunoscut reprezentant haiku este Matsuo Basho, poet născut în anul 1644 și decedat în 1694, care a călătorit mulți ani prin Japonia, vizitând locurile sfinte. Poezia sa, puternic influențată de religia budistă, presupunea contemplarea și identificarea cu natura, autorul fiind doar un observator. Pe lângă acesta, alți mari poeți, scriitori de haiku, au fost Yosa Buson (1716-1784), Kobayashi Issa (1763-1828) și Masaoka Shiki (1867-1902).

Iată, în final, două exemple de haiku:

A summer insect                                           O insectă de vară

Falls dead                                                     Cade moartă

Into my book                                                 În cartea mea.

(Masaoka Shiki – traducere Maia Sofia Băl)

Hydrangeas-                                     Hortensii-

A crumbaling wall                           Un zid ce se dărâmă

Lashed by rain                                  Biciuit de ploaie

(Masaoka Shiki – traducere Maia Sofia Băl)

                                                          Haiku – de Maia Sofia Băl

 

Sfioși scot capul

Rând pe rând din zăpadă

Firavi ghiocei.

 

Dintr-un pom cade

Cea din urma gutuie-

Toamnă târzie.

 

Un joc de contrast:

Dansul buburuzelor

În roua ierbii.

 

Mă gâdilă-n pumn

Când cărăbușul de mai

Se-nalță-n văzduh.

  

Pe creanga de brad,

Un cocoșel de munte

Sare și cântă.

 

Valul se sparge

Și spuma mării, de stânci

Se izbește surd.

 

În vârf de munte

Izvorul susură lin,

Capre s-adapă.

 

                                                                                                 Maia Sofia Băl

Clasa a VI-a B

Leave a Reply