(Istorie orală a școlii de altădată)

O întâmplare amuzantă pe care mama a trăit-o, elevă de gimnaziu fiind, a fost la o oră în care profesoara a intrat în clasă după pauză, a făcut prezența și a început să predea lecția Basmul. Începe să scrie pe tablă titlul basmului pe care aveau să-l studieze : Calul și bătrânica de Dery Tibor. Imediat se aude comentariul șoptit al unui elev care îi îndeamnă pe colegii săi să scrie titlu modificat al basmului, adică Boul și baba, după care încep râsetele înfundate ale elevilor. Profesoara, deranjată de râsetele copiilor, îi amenință pe aceștia cu un extemporal. Odată ce se liniștesc spiritele în clasă, iar profesoara continuă să citească basmul, de câte ori apare cuvântul ”cal” sau ”bătrânică”, se aude corectarea acestor cuvinte, de către același elev, în cuvintele ”bou” și ”babă”. Desigur, aceste ”corecturi” erau urmate de hohotele de râs ale elevilor. Enervată la culme, profesoara le ordonă copiilor să-și închidă cărțile și caietele și să scoată o foaie de hârtie, deoarece vor da un extemporal. Spaima copiilor a înlocuit râsetele acestora, în timp ce profesoara începea să dicteze întrebările extemporalului. Numai elevul problemă a rămas cu cartea și caietul deschise pe masă și a început să scrie răspunsurile la întrebări. Profesora l-a observat și i-a spus că nu mai este necesar să-și continue testul deoarece are nota 3 pentru copiat. Ca și cum nu ar fi auzit ce s-a întâmplat, elevul și-a continuat testul, tot cu manualul deschis pe masă. La un moment dat, elevul respectiv s-a ridicat din bancă și s-a dus la catedră și a început să dicteze colegilor răspunsurile la primele întrebări. Enervată, profesoara a început să alerge după elev prin clasă, pentru a-l face să înceteze a mai dicta răspusurile. Bufonul, pentru a crea o și mai mare comedie din oră, s-a urcat pe o bancă și a început să alerge pe băncile colegilor lui. După ce elevul s-a oprit din alergat pe bănci, profesoara a adunat lucrările și le-a așezat pe catedră. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ea își continuă lecția începută, scriind pe tablă caracteristicile basmului. Profitând de ocazie, bufonul clasei a luat  cateva lucrări  de pe catedră și a început să le împartă colegilor, pentru a scrie răspunsurile corecte. Un alt val de râsete a răsunat în clasă, însă, aceste râsete au fost auzite de către directoarea școlii, iar aceasta a venit în clasă, pentru a vedea ce se întâmplă. Aflând despre întâmplare, bufonul clasei a fost invitat în biroul directoarei… A doua zi, elevii nu au mai fost atât de veseli, în special în momentul în care își așteptau părinții să se întoarcă acasă de la ședința pe care aceștia au avut-o la școală… Alte întâmplări de la gimnaziu, pe care, de această dată, tatăl meu le-a trăit au fost întâmplările de la orele cu profesori care nu erau chiar atât de exigenți. În timp ce profesorii predau lecția, cu spatele la elevi, scriind la tablă, tatăl meu, împreună cu colegii săi, săreau pe geam (având clasa la parter) și mergeau să se joace fotbal pe terenul de sport de lânga sala lor de clasă. O altă întâmplare, care se petrecea de obicei în pauze, dar uneori chiar și in oră, era aruncarea cu boabe de orez. Copiii luau un pix și îi scoteau pasta, apoi îi tăiau vârful așa fel încât să rămână doar partea goală. Umpleau tubul astfel obținut cu boabe de orez și începeau ”să tragă”, fiecare pe unde nimerea. Uneori se provoca haos prin clasă de la boabele de orez, dar asta făcea pauzele mai palpitante.

(culese de Beatrice Rădulescu, clasa a VII-a B)

***

      Mama mea a fost elevă la Școala Generală numărul 2 din Ocna Mureș unde, din spusele ei, era o elevă cu rezultate bune la învățătură și cu spirit de lider, ceea ce a făcut o să dețină funcția de șef de clasă și comandat de detașament. În clasa a VI-a, avea ca dirigintă o profesoară de limba română pe care a îndragit-o foarte mult. Aceasta i-a dat responsabilitatea să verifice înainte de oră temele fiecărui elev, să le noteze într-un carnețel și să noteze cu o steluță acei elevi care nu aveau tema facută. La un număr de teme lipsă, elevul era notat cu o notă nu prea bună, după cum și merita. În clasă avea un coleg pe nume Sorin căruia îi plăcea să facă multe, dar nu teme sau să învețe. Acesta avea un câine-lup pe nme Lucy pe care adeseori îl plimba. Sorin nu locuia departe de școală. De mai multe ori acesta i-a cerut mamei să îi șteargă din steluțele negative adunate, dar ea nu s-a lăsat înduplecată. Într-o dimineață, Sorin și-a scos câinele la plimbare, și a așteptat-o pe mama să o sperie. El o amenință că asmute câinele pe ea și spunea continu: ”Șterge-mi steluțele, șterge-mi steluțele!” De teamă și emoții mama a uitat despre ce steluțele era vorba. Sorin a renunțat la planul lui, mai ales că toți copiii care mergeau atunci la școala au început să râdă de el și de ideea pe care a avut-o. Mama steluțele nu  i  le-a șters, dar au rămas prieteni  și după ce nu au mai fost colegi. O altă întâmplare hazlie i-a avut ca protagoniști pe mama și pe colegul și totodată vecinul ei pe nume Leonte, căruia nu îi plăcea școala și veșnic mama lui venea  după teme în vecini, căci nu era deloc atent la ceea ce se  întâmpla la școală. Într-o zi, când se întorcea de la școală, acesta o tot tachina pe mama spunându-i tocilară și pentru că ea nu a mai suportat, și-a deschis ghiozdanul, a luat penarul care era confecționat din lemn, și l-a lovit pe acesta în cap, ca răzbunare. Spre seară, când a venit mama  lui acasă și i-a văzut cucuiul, a venit grabnic la mama mamei, zicând: ”Auzi, doamnă Lena,  fata ta l-a bătut pe băiatul meu.” Răspunsul a fost că și-a meritat-o. Cei doi s-au împăcat și sunt prieteni, având în comun acum faptul că atât el cât și mama au fete gemene.

(culese de Ruth Bordea, clasa a VII-a C)