De-a lungul istoriei creștinătății, una dintre caracteristicile fundamentale ale vieții omului a fost aspirația lui către Dumnezeu. Evul Mediu ne-a lăsat o moștenire importantă a acestei dorințe de a ajunge cât mai aproape de divinitate: catedralele, mai ales cele din Apusul Europei. Catedrala Notre-Dame din Paris face parte, și ea, din această perioadă, zbuciumată, dar și fascinantă. Apariția sa a fost impusă de faptul că Parisul devenise prima capitală creștină a Regatului Francilor, numărul pelerinilor care veneau la lăcașurile de cult crescuse mult, la fel ca populația care se înmulțise exponențial in urma dezvoltării economice. Edificarea ei a început în 1163, de către episcopul Maurice de Sully, fiind terminată în 1345. Inițial, a fost construită în stil romanic, dar a fost continuată în stil gotic, după modelul bisericii Saint-Denis, unde erau înmormântați regii Franței și care se află la 10 km distanță.

În secolul al XIII-lea, importanța catedralei a fost și mai mare, după ce, în ea, au fost depuse relicvele Răstignirii lui Hristos. Totuși, în timpul Renașterii, însemnătatea ei a scăzut și a început să se deterioreze. În plus, în timpul Revoluției Franceze, edificiul a avut soarta majorității celor de acest fel din Franța. Multe statuete au fost distruse, iar clopotele, cu excepția celui mai mare dintre ele, Emmanuel, au fost topite pentru a se face, din ele, tunuri. Statuetele regilor de pe fațada clădirii au fost demolate și decapitate de către mulțimea furioasă, așa cum se întâmplase și cu regele Ludovic al XVI-lea. Edificiul a fost salvat de o carte faimoasă, care a stârnit simpatia oamenilor. În reabilitarea lui s-au refăcut niște elemente decorative care impresionează și sperie: Garguiele și Himerele. Din păcate, o parte importantă din catedrală a fost distrusă de un incendiu violent, în 2019, în timpul unor lucrări de restaurare, cauzele lui fiind necunoscute. În prezent, ea este închisă publicului care așteaptă, cu nerăbdare, redeschiderea acestui monument ce atrage mai mulți vizitatori decât Turnul Eiffel. Pe lângă importanța sa istorică și arhitecturală, Notre-Dame a fost și o însemnată sursă de inspirație pentru literatură și muzică. Dacă îndrăgita carte a lui Victor Hugo, ,,Cocoșatul de la Notre-Dame” , a salvat-o, practic, de la distrugere, trezind interesul oamenilor pentru ea. Povestea din carte trece, în secolul XX, în arta cinematografică (având mai multe ecranizări și o variantă de film de animație) precum și în spectacolul muzical de mare succes, ,,Notre-Dame de Paris” beneficiind de versurile lui Luc Plamondon și muzica lui Richard Cocciante în interpretarea unor artiști ca Daniel Lavoie, Garou, Patrick Fiori și Helene Segara. Colegii noștri din Franța mai fredonează și acum cu pasiune un cântec care a devenit hit: ,,Belle” (vezi min. 45:30 de mai jos).

Incendiul care a mistuit catedrala și care a impresionat o lume întreagă a dus și la apariția cărții ,,Notre-Dame” a scriitorului britanic Ken Follet, un mișcător omagiu adus acestui edificiu impresionant, care continuă să fascineze după aproape o mie de ani.

                                                                                                                                   David Gavrilescu

                                                                                                                                     Clasa a VII-a A