Legenda mărului de toamnă
A fost odată ca niciodată, o prințesă frumoasă cu părul roșu, lung și ondulat, obrajii pistruiați și ochi ce păreau a fi ușa spre o altă lume, spre un alt tărâm al tinereții veșnice. Această minunată fată iubea natura. Se juca zi de zi cu animalele din curtea palatului, culegea buchete de flori cu care decora holurile regale și pe care le punea în vaze maiestuoase. Îi plăcea să se plimbe prin livadă și să adoarmă sub pomii înfloriți, dar cel mai mult pe lume îi plăcea să călărească prin pădurile și câmpiile din regatul tatălui ei. Într-una din zilele în care călărea prin pădure, cu pletele-i roșcate zburând datorită vântului cald de septembrie, fata auzi un zgomot în tufișuri. Descălecă și se apropie tiptil de locul unde auzise sunetul. După ce a dat la o parte o ramură înfrunzită ce îi stătea în față, prințesei nu îi veni să-și creadă ochilor. Chiar acolo stătea un cerb uriaș cu niște coarne mari și impunătoare, iar în fața splendidului animal era un vânător care se pregătea să tragă cu o săgeată în cerb. Read the rest of this entry »
Într-o dimineață ploioasă, într-o gară mică din Japonia, un profesor în vârstă aștepta un pui de câine care urma să-i fie trimis dintr-un sat îndepărtat. Puiul era un cadou pentru fiica lui, o tânără care urma să se căsătorească. Când cutia a fost deschisă, din ea a ieșit un cățel din rasa Akita, cu blana moale și ochi curioși. Profesorul l-a privit, a zâmbit și a decis să-l numească Hachiko. La început, cățelul trebuia să locuiască cu fiica profesorului, dar după nuntă, planurile s-au schimbat. Soțul fetei era alergic la câini, iar Hachiko nu putea rămâne acolo. Profesorul, care se atașase deja de el, a decis să-l păstreze. De atunci, cei doi au devenit nedespărțiți. În fiecare dimineață, profesorul pleca la serviciu cu trenul, iar Hachiko îl însoțea până la gară. Stătea lângă el pe peron, îl privea cum urca în tren, iar seara, la aceeași oră, revenea să-l întâmpine. Erau o pereche tăcută, plină de înțelegere și afecțiune. Într-o zi de primăvară, când profesorul a plecat ca de obicei, dar nu s-a mai întors. La universitate, suferise o hemoragie cerebrală și murise pe loc. Hachiko nu știa nimic. 
Cartea „Percy Jackson și Hoțul Fulgerului” este scrisă de autorul american Rick Riordan, cunoscut pentru seriile sale pline de aventuri, inspirate din mitologia greacă, egipteană și nordică. Volumul a apărut prima dată în 2005, la editura Miramax Books, iar în România a fost publicată de editura Artur, fiind tradusă de Iulia Arsintescu. Tema principală este lupta dintre bine și rău, dar și descoperirea propriei identități. Cartea a devenit rapid un succes internațional, fiind adorată de public. Povestea îl are în centru pe Percy Jackson, un băiat de 12 ani care descoperă că este fiul unui zeu grec, Poseidon. El ajunge într-o tabără de semizei, unde tinerii ca el se antrenează și învață să-și folosească puterile. Când fulgerul lui Zeus este furat, Percy devine primul suspect, așa că pornește într-o aventură pentru a-și dovedi nevinovăția și pentru a restabili pacea între zei. Pe drum este însoțit de prietenii săi, Annabeth și Grover. 
Cartea „Cum să spui Te iubesc” de Robert Ersten m-a impresionat prin simplitatea ei plină de profunzime. Este o poveste despre curaj, sinceritate și despre cât de frumoase sunt sentimentele adevărate când ai curajul să le exprimi. Deși titlul pare să vorbească doar despre dragoste, cartea ne arată că „te iubesc” are multe forme atunci când îl spunem prietenilor, părinților sau chiar nouă înșine. Personajul principal este un adolescent -Luca, cel care învață pas cu pas să-și exprime emoțiile. La început îi este teamă să spună ce simte, dar, pe parcursul poveștii, descoperă că iubirea înseamnă mai mult decât cuvinte – înseamnă fapte, înseamnă să asculți, să fii sincer și să-ți pese de ceilalți. Toate fricile lui de a-și mărturisi sentimentele pentru Dora, la care se adaugă amestecul de situații complicate prin care cei doi aproape îndrăgostiți trec, aduc tot mai multa drama in viața eroului adolescent. Neînțelegerile care apar intre cei doi fac ca toata acțiunea să escaladeze într-un șir de peripeții amuzante și catastrofale în același timp. 
