O viață foarte reușită
Joanne Kathleen Rowling s-a născut în data de 31 iulie 1965 și este o scriitoare foarte renumită care a scris cele șapte volume din faimoasa serie “Harry Potter”. Tatăl ei, Peter, a fost un inginer la compania Rolls Royce în Bristol, iar mama ei, Anne, a fost o tehniciană la departamentul de chimie din Wyedean. Joanne Kathleen Rowling a crescut înconjurată de cărți, iar acesta este motivul pentru care este atât de pasionată de ele. Ea a vrut să se facă scriitoare încă de când era mică. La vârsta de 7 ani a scris prima sa poveste intitulată “Iepurele“. La vârsta de doar 11 ani a scris primul ei roman despre șapte diamante blestemate și despre oamenii care le dețineau. J.K. Rowling a început să scrie primul volum din Harry Potter în anul 1997 și a încheiat cu volumul șapte în anul 2007. Volumele s-au vândut foarte bine, aproximativ 600 de milioane de copii, iar J.K. Rowling a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din întreaga lume. Read the rest of this entry »
“Cititorul din peșteră” este o carte scrisă de Rui Zink, tradusă în limba română și apărută la editura Humanitas în 2006. Rui Zink s-a născut la Lisabona în 16 iunie 1961. În prezent este profesor în cadrul Departamentului de Studii Portugheze al Facultății de Știinte Sociale și Umanitare de la Universidade Nova de Lisabona. Primul său roman se intitulează Hotel Lusitano. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru și cărți pentru copii. “ Cititorul din pe peșteră” este o carte ce ascunde în interiorul său o poveste interesantă și plină de suspans. Este povestea unui băiat care este și naratorul textului, care, la vârsta de 14 ani, ajunge pe o navă pentru a nu fi prins de Garda Regală. Naratorul ia decizia greșită de a intra într-o gașcă de hoți din cauza unei familii destrămate unde nu are parte de afecțiunea și sprijinul părinților. Pe vapor, băiatul întâlnește niște marinari plecați în căutarea unui unui animal care mănâncă oameni, dar care iubește să citească. Băiatul ajunge să se împrietenească cu Anibalector, așa îl cheamă pe monstru, descoperind ce înseamnă să ai pe cineva în viață care să te îndrume și cu care să poți discuta despre orice subiect. 
Scriitorul Alex Moldovan s-a născut la Cluj, unde locuieşte şi acum. Este pasionat de muzică şi face voluntariat la o asociaţie pentru protecţia animalelor. În copilărie, a fost atât de încântat când a descoperit cărţile, încât şi-a propus să se facă scriitor atunci când o să fie mare. Are cont pe TikTok. În prima sa carte pentru copii, “Olguța și un bunic de milioane”, este vorba despre o puștoaică de doisprezece ani pe nume Olguța. Ea este o persoană îndrăzneață și creativă dar în același timp neîndemânatică și impertinentă. De asemenea nu prea are prieteni, iar familia ei este destul de dezbinată. În această carte veți afla prin ce întâmplări și aventuri trăsnite trece personajul principal, Olguța, împreună cu amicii săi pe care îi întâlnește în cele mai ciudate situații.Succesul acestui prim volum a generat o serie, care a continuat cu Olguța și Operațiunea Jaguarul, apoi cu Olguța și marea demascare. 
Această carte scrisă de Jenna Evans Welch ocupă locul întâi în clasamentul cărților mele preferate, fiind o carte de dragoste a cărei acțiune are loc la Florența, un oraș plin de istorie. În această carte este vorba despre Lina, o fată de șaisprezece ani, care este nevoită să petreacă vacanța de vară în Florența, la tatăl ei, după ce mama ei a murit din cauza cancerului. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la această carte este faptul că prezintă două perspective: cea a Linei, din zilele noastre, și perspectiva mamei ei, cu șaisprezece ani în urmă, atunci când ea s-a mutat la Florența, la școala de arte. 
Așa începe volumul ,,Războiul care mi-a salvat viața”, o carte scrisă de Kimberly Brubaker Bradley, autoare americană care scrie cărți pentru copii și adolescenți. Cartea a fost publicată inițial în anul 2015, a fost tradusă în limba română și a apărut la editura Arthur în colecția Violet History în anul 2016. Tot în acest an a primit premiul Newbery Honor. Recent a fost publicat și cel de-al doilea volum intitulat ,,Războiul care m-a învățat să trăiesc”. 
Cartea Povestiri de pe Calea Moșilor a fost scrisă de Adina Popescu, autoare ce a mai publicat și volumele: Doar un zbor în jurul lumii, Miriapodul hoinar și alte povești, Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici, Aventurile lui Doxi în benzi desenate (în colaborare cu Al. Ciubotariu) și O istorie secreta a Țării Vampirilor (vol. 1: Cartea Pricoliciului, vol. 2: Cartea fetitei-vampir). 
Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Majoritatea „poveştilor” care se petrec în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sunt expuse din punctul de vedere al unui evreu. Cei mai mulţi evrei au avut contact cu cei mai răi dintre germani. Iar atunci, ei asta au povestit (sau au scris). Deci, germanii au rămas personajul rău al poveştii, iar evreii, cel bun. ” Germania nazistă avea şi o altă latură”, zicea Markus Zusak. Probabil asta l-a determinat să scrie o carte pe acest subiect. Pe lângă faptul că vrea să ne arate ce putere mare au cuvintele, el expune în Hoţul de cărţi faptul că, din nou, noi oamenii facem nişte improbabile generalități, care nu-şi au locul nicăieri. Singurul lucru pe care l-a auzit Liesel Meminger despre tatăl ei, este: „Kommunist”. Şi mama ei, temându-se că va dispărea prea repede sub umbra exact aceluiaşi cuvânt, vrea să îşi încredinţeze copiii unei familii sociale din Munchen. Nu-i vorba că nu reuşeşte. Reuşeşte. Dar numai pe unul dintre ei, celălalt moare în tren. 
Ah! Minunata poveste a dragului de conte! Fascinantul roman al lui Alexandre Dumas care lasă cititorii cu gura căscată sau cu fruntea plină de sudoare… O poveste atât de profundă, de stranie, care, împletită cu istoria Franței ne lasă amintirea uneia dintre cele mai dragi cărți citite vreodată. După-amieze nesfârșite de presupuneri și nopți întregi de visare… da… Asta ne-a dăruit Dumas prin personajul tânărului plin de viață și fericit, pe care durerea l-a transformat în personajul adultului sobru și cu zâmbete de gheață, care, făcându-și apariția în înalta societate a Parisului, își pune în aplicare planurile răzbunării… 
Mai nou, mi se întâmplă ca de multe ori să fiu nemulţumită. Nu ştiu de ce, da’ no. Aşa e. Din cauza vreunei vorbe de-a cuiva, a vreunui test de care am uitat sau pur şi simplu din cauză că nu merge netu’. Deci, din cauza unor lucruri neînsemnate. Şi totuşi, aşa de bine reuşesc lucrurile alea neînsemnate să ne nemulţumească (pentru că nu cred că sunt singura nemulţumită), încât uităm de toate lucrurile frumoase şi plăcute din viaţa noastră. De faptul că suntem sănătoşi, că avem o familie frumoasă şi iubitoare, că avem ce mânca în fiecare zi, că putem să mergem la şcoală să învăţăm (nu, chiar nu vreau să fac mişto de asta, nici nu ne dăm seama cât de mare lucru e să ştii ceva în ziua de azi). În fine. 
