Text creat pentru opționalul de teatru

de către prof. Octavian Gruian

Povestitor1: Bun găsit!

Povestitor2: Azi, vă propunem un subiect ce multora le pare amuzant…

P1: Deși adesea este trist…

P2: E despre noi…

P1: Și despre voi…

P2: Ați ghicit? Vorbim despre…

P1: Fabule!

P2: Nu despre toate, fiindcă sunt multe. Alegem noi. Alege tu!

Povestitor1: OK. Aleg o fabulă despre un lup și un miel.

Povestitor 2: Această poveste, ca și altele pe care le veți vedea pe scenă, a fost scrisă cu mult timp în urmă de un grec pe nume Esop.

P1. Era un om înțelept…

P2: Iar poveștile născocite de el călătoresc în lumea întreagă…

P1: Să înceapă deci povestea! Aici va sta mielul… Mielule! Hai, drăguțule, mai repejor, că timpul trece mult prea repede.

P2: Iar din partea aceasta va apărea, după cum deja bănuiți, lupul! Poftiți, maestre!

L: Mielule! Mieluuțuleee! Uuunde ești, drăguțule?

M: Bună ziua, nenea! Cred că m-am pierdut… Îmi caut turma, dar nu o găsesc… De când m-au chemat Povestitoarele… N-am mai văzut nicio oaie, niciun miel… Nici măgarul nu se vede…

L: (aproape salivând)Vrei să spui că mai sunt și alte oițe pe aproape? Mielușei? Berbecuți?

M: O, da! Mama, tata, frații și surorile mele, unchii și mătușile, verii și prietenii noștri sunt pe undeva pe aici…

L: Dar ciobanul? Câinii?

M: Nenea ciobanul e plecat cu câinii la o expoziție canină, la Turda… Știi, ei sunt ciobănești mioritici cu pedigree… Foarte frumoși! Dumneavoastră nu participați la concurs?

L: Eu nu pun preț pe frumusețe. Doar pe bunătate. Iar tu îmi pari foarte bun… Zici că ești singur-singurel…? Ce ironie…

M: Ce înseamnă ”ironie”?

L: E greu de explicat… Nici nu are rost… Înseamnă că viața e uneori amuzantă. Pentru unii, nu pentru toți. Toată viața am așteptat un asemenea moment. E istoric. E epic! Tocmai acum să mi se întâmple una ca asta. Tocmai când am decis să îmi schimb viața într-un mod atât de radical…

M: Să vă schimbați viața? Cum adică?

L: Adică am decis ca niciodată să nu mai fac rău unei alte ființe. Nu am acest drept. Nu am să mai ucid alte animale niciodată. Voi fi lupul cel mai pașnic, cel mai blând… Desigur, dacă nu voi fi provocat… Blând și pașnic nu înseamnă bleg…

M: Sunt impresionat, domnule lup!

L: Știi, am auzit bârfe… Unii ziceau că sunt un criminal… Chiar din turma ta a pornit zvonul, cred…

M: Eu nu știu, sunt prea tânăr…

L: De când e tinerețea o scuză pentru a face rău?

M: Eu n-am făcut rău nimănui.

L: Taci, că mă faci să plâng și n-am batistă… (suspină) Știi, eu… sunt… carnivor…

M: Carnivor?

L: Ei, da, că n-om fi toți vegani!

M: Nu înțeleg ce spuneți, nenea…

L: Cum să-ți explic? Eu… pap… cărniță… Auzi, … tu nu ești prea deștept…

M: N-am avut timp să-nvăț. Sunt mult prea mic.

L: Mda, nu ești prea mare… Cam trei îmbucături… Dar am jurat să nu ucid neprovocat! Să nu ucid neprovocat… Dar tu, cu bârfa ta, m-ai supărat! Da, m-ai bârfit anul trecut: ești vinovat… pentru… ultraj!

M: Dar nenea lup, eu am o lună, n-am un an. Pe-atunci eu nici nu existam…

L: O, da? Așa? Nu tu ai fost acela, zici… Dar …. aaa!…Apa din pârâu!… Apa, tu mi-ai tulburat-o! Te-am observat. Ești vinovat!

M: Nenea lup, eu am băut mult mai la vale… Cum s-o fi tulburat pe-a dumitale? Glumești, nu-i așa?

L: De glume-mi arde mie? Te crezi deștept și mai ești și obraznic! Și vrei să scapi așa? Ei, las că vezi tu! Chiar de ești viu, ești în meniu!

M: Ajutooor! Sunt nevinovaaat!

L: Tu ești nevinovat, iar eu flămând. Mi-e foaaaaaame!

(L îl târăște pe M afară din scenă, apoi reapare)

L: Mi-a trecut. Mă simt mai bun. Simt că pot ierta orice păcat, dacă-s sătul. (iese)

P1: Morala?

P2: Morala-i simplă: lupul nu-și schimbă năravul, nici meniul, doar discursul…

P1: Tristă soartă pentru bietul miel… În cele ce urmează, hai să alegem o întâmplare mai puțin tragică.

P2: Renunțăm la carnivore? Fără lup? Fără leu? Fără tigru?

P1: Exact. Prea mult sânge-a curs pentru învățătură, prea multă suferință risipită în zadar. Oamenii fac aceleași greșeli,  iar și iar: îi cred pe lingușitori, i-ascultă pe trădători. Eu propun, pentru următoarea poveste, un personaj blând, simpatic, prietenos… Și un sportiv desăvârșit!

P2: Un iepure?

P1: Un iepure.

P2: Atunci eu îți propun o broască. Nu atât de iute ca și urecheatul, dar mai înțeleaptă. O țestoasă-nceată care-a trăit un veac în bună pace și mai trăi-va unul în a sa carapace…

P1: Să poftească!

(Intră I și B)

I: Iar tu?

B: Eu … ce?

I: Iar vrei concurs? Crezi c-am uitat că m-ai fentat?

B: Eu te-am fentat? Am alergat. Tu ai dormit. Te-ai lăudat și ai greșit.

I: Ei bine, am să-ți dovedesc că nu-i așa! Azi te provoc la altă confruntare!

B: Iar alergăm?

I: Ai vrea tu! Dar, de când m-ai fentat, m-am lăsat de alergat. Acum fac sport numai în mediul virtual. Știi Minecraft?

B: Habar n-am!

I: Counter strike?

B: Ce-i aia?

I: Ai picat din Lună? Ești cam… retardată.

B: Mi-ai spus cândva și că-s înceată… Hai să îi întrebăm pe oameni în ce fel putem să ne întrecem. Vrei?

I: Bună idee, chiar dacă-i de la o broască. Ei, voi doi, povestitorilor, ce ne propuneți? Vrem să ne întrecem iar, dar nu la fugă…

P1: Concurs? Ce zici?

P2: Concurs să fie!

P1: Știți cânta?

I: Aș fi primul iepure care încearcă…

P2: Dans?

B: Doar vals… Și se dansează în perechi…

P1: Am o idee genială: Test de cultură generală!

P2: Excelent! Să-l pregătim în graba mare! (Povestitorii se retrag pentru a pregăti întrebările.)

I: Răspund la orice întrebare! (aparte:) Am telefonul cel mai tare!

B: Vă rog doar să aveți răbdare… Gândesc precum mă mișc: încet, dar bine…

I: Vai de tine! … N-ai telefon?

B: Nu.

I: Nici tabletă?

B: Nici…

I: Și-atunci cum faci, biata de tine?

B: Îmi folosesc doar mintea. Nu e bine?

I: Cum ziceam… E retardată…

P1: Începem?

P2: Prima întrebare: Cine este primul autor de fabule din literatura europeană?

I: (căutând pe telefon) Aoleu!

B: (vorbind rar) Primul… autor… de fabule…

I: N-am net! Ce se întâmplă? N-am internet!

B: …este grecul Esop.

I: N-am net!

P1: Broasca a răspuns corect!

P2: Trecem la altă întrebare…

I: Nu se poate! Nu am acces la internet! Nu e corect!

B: Gândește singur!

I: N-am răbdare!

P1: Iată a doua întrebare: Ce rost au fabulele-n lume? Indiciu: Cu ce se-ncheie ele oare?

I: Nu merge neeetuuuu!

B: (rar) Orice fabulă… se-ncheie…

I: Neetuuu….

B: …cu o morală,…. adică…. cu o-nvățătură…

P1: Și care-ar fi învățătura acestei întâmplări?

I: Că trebuie să îmi schimb furnizorul de internet…?

P2: Iată ce a înțeles iepurele: că trebuie să își schimbe furnizorul de internet… (spre public) Voi ce ați înțeles?

P1: De astă dată, ca-n multe fabule, morala o lăsăm neexprimată… Să o găsească fiecare.

P2: Unii pe internet, alții în propria cugetare.

P1: Și ne oprim aici din această minunată plimbare prin lumea fabulelor…

P2: Dar câștigătorul?

P1: Câștigătorul nu e unul. Câștigător e fiecare dintre acei ce singuri vor pricepe morala unei fabule, oricare.

P2: Așa să fie! Deci, la revedere!

P1: Și s-auzim de bine! La revedere!