Edictul de la Turda

Data de 13 Ianuarie 1568 are o semnificație aparte în istoria Transilvaniei și, implicit, în istoria României: este data la care are loc Dieta Transilvaniei de la Turda (l.maghiară ”Torda”, l.germană ”Thorenburg”).  Cu ocazia întrunirii Dietei Transilvaniei, s-a pronunțat pentru prima dată în lume toleranța religiilor. Edictul de la Turda (în maghiară A tordai országgyűlés(edikt), în germană Das Edikt von Thorenburg) a fost un decret istoric: potrivit dispoziţiilor principelui Transilvaniei de la acea vreme, Ioan Sigismund, reprezentanţii „celor trei naţiuni din Transilvania” (Unio Trium Nationum), care erau maghiarii, secuii şi saşii, s-au întrunit la Turda de ziua bobotezei, și, în perioada 6-13 ianuarie și au emis un decret prin care a fost proclamată libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru toți locuitorii Transilvaniei. Legea prevedea ca „nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni” şi permitea predicatorilor să propovăduiască „după credinţa lor”. Edictul din Turda nu precizează în particular nici o confesiune religioasă, ceea ce a condus la conflicte între diferitele confesiuni protestante. De aceea, în 1571, principele Ștefan Bathory a emis, în completare, Edictul de la Târgu Mureș, în care a precizat că religiile recepte sunt cea romano-catolică, calvinistă, luterană și, în plus, cea unitariană, interzicând orice inovații religioase. Astfel se explică de ce, într-un secol marcat de violențe religioase, Transilvania a devenit un teritoriu al păcii confesionale.

Decretul a fost emis pentru a nu se ajunge la luptele religioase sângeroase izbucnite între catolici și protestanți în Europa Occidentală, în urma declanșării procesului de reformă protestantă a călugărului Martin Luther din 1517. Exercitarea altor culte religioase, precum cel greco-oriental, ortodox (practicat de români, ruteni, sârbi, greci) sau mozaic a fost tolerată (în sensul bun al cuvântului). În textul Edictului apare menționat și un „episcop valah” (protestant calvin), dar și nemulțumirea participanților la Dietă, că valahii/românii nu doresc să se convertească la una din confesiunile recepte și perseverează în “idolatria” lor (confesiunea greco-orientală fiind considerată schismatică sau chiar eretică).  Au existat și anterior înțelegeri menite să oprească reprimarea unor confesiuni, precum Pacea Religioasă de la Augsburg (1555), dar ideile că nimeni nu trebuie „să ocărască pe nimeni din pricina religiei“ ori că oamenii pot să-și aleagă „învăţătura care le este pe plac“ erau revoluționare. Acele idei sunt precursoarele noțiunii moderne de libertate a conștiinței și a religiei.  Episcopul Dávid Ferenc a dat citire documentului final. El era preotul aulic al principelui Ioan Sigismund. Datorită influenței episcopului, însuşi principele a devenit unitarian. Dieta întrunită atunci la Turda a proclamat drepturile de exercitare (libertatea, toleranţa) şi egalitatea în drepturi a celor patru religii:  catolică, evanghelică, reformată şi unitariană. Acest edict a mai menționat și faptul că nu există religie de stat și  încetarea dominării unor religii asupra unor regiuni. Adică, în cadrul unei localităţi nimănui nu i se putea impune o credinţă sau alta, fiecare persoană putând alege liber propria religie fără să fie dezavantajată din cauza confesiunii sale. Deşi principele are drepturi asupra Bisericii, acesta nu are dreptul de a aplica discriminări între biserici. Era interzisă insultarea membrilor altor confesiuni, defăimarea (discreditarea) preoţilor de alte confesiuni, săvârşirea unor acte violente împotriva persoanelor de altă confesiune. Această egalitate în drepturi a diferitelor confesiuni a fost respectată şi de domnitorii ulteriori. Originalul documentului semnat la Turda este păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu, iar momentul decisiv al edictului din anul 1568 a fost imortalizat, la câteva sute de ani mai târziu, într-o pictură de mari dimensiuni realizată de pictorul Körösfői Kriesch Aladár (1863-1920).

Pictura îl ilustrează pe Dávid Ferenc, conducătorul unitarienilor din Transilvania, stând în centrul sălii de şedinţe a Dietei, la câţiva paşi în faţa principelui, cu o mână ţinută pe inimă iar cealaltă mână înălţată către cer, pronunţând în faţa consiliului: „Credinţa este darul lui Dumnezeu.” Pictura este expusă în zilele noastre la Muzeul de istorie din Turda.

La 13 ianuarie 2018, pentru a marca cei 450 de ani de la semnarea Edictului, la Turda a fost dezvelit Monumentul Libertății Religioase, lucrare artistică realizată de sculptorul clujean Liviu Mocan. Tot atunci, s-a propus în mod solemn Parlamentelor de la București, de la Budapesta și celui european adoptarea unei rezoluții care să afirme însemnătatea istorică a Edictului de la Turda, valoarea sa socială și spirituală și să declare ziua de 13 ianuarie – Ziua Libertății Religioase.

Surse:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Edictul_de_la_Turda

http://ro.wikipedia.org/wiki/Edictul_de_la_Turda

http://maghiaromania.wordpress.com/2013/09/26/turda/

https://www.observatorcultural.ro/articol/450-de-ani-de-la-edictul-de-la-turda/

https://7minuni-transilvania.ro/minune/edictul-de-la-turda-din-1568

Veronica Măriuță

Clasa a VII-a B

Leave a Reply