Jurnalul unei mămăruţe – noi aventuri!
Marţi, 29 Octombrie
Singurul motiv pentru care am acceptat să fac acest jurnal e pentru ca, atunci când voi fi celebră, să am o agendă a aventurilor mele.TOATE mămăruţele râd de mine când vine vorba de citit, şi îmi spun să nu îmi pierd vremea cu aşa ceva. Dar eu mă duc la bibliotecă şi aştept să se închidă. Apoi dau jos cartea Inimă de cerneală şi mi se zburlesc antenueţele când mă gândesc la Umbră. E e o fiinţă îngrozitoare, care transformă oamenii în cenuşă fierbinte.
Miercuri, 30 Octombrie
Astăzi m-am gândit să merg la şcoală… în clasa a 6-a B. Am zburat pe foaia Arianei, iar ea, luând manualul de limba româna, plesneşte caietul. Se aude apoi : Ariana Blaga, în picioare !! Râzând de haosul pe care l-am creat, am mers spre Iulia, şi, vrând să îi ascult gândurile, i-am intrat într-o ureche. Era un vuiet imens, care-ţi spărgea timpanele… apoi mi-am dat seama că se gândea la o compunere. Şcoala nu e pentru mămăruţe simpatice ca mine !! Asta o ştiu de acum !! În pauză am decis să mai rămân şi , dintr-o dată cineva rupe frunza pe care mă odihneam şi începe să cânte .. Am zburat până în caietul plin cu hieroglife al cuiva. Picioruşele mele s-au înmuiat în cerneală şi aşa mi-am descoperit firea de artistă… pe caietul de română.
Joi, 31 Octombrie
Astăzi e soare şi mă gândeam să îi fac o vizită Iuliei , pentru a-mi pune în aplicare planul malefic de a-i asculta gândurile…. CÂINE RĂU !! De ce toată lumea are ceva cu mămăruţele micuţe ?! Câinele flămând începe să mă fugărească crezând că sunt o boabă de mâncare sau aşa ceva. Poate că mă trezesc şi eu vorbind, dar ce e aşa greu să pui un anunţ în care scrie : ATENŢIE, CINTEZE !! De când creaturile acelea au fost adoptate de Iulia , eu nu mai pot respira fără să mă trezesc cu ele pe cap ! M-au închis în Camera Bobiţă timp de o oră, apoi vine Iulia şi mă salvează, aruncându-mă la… GUNOI !! Atât de puţin respect pentru mămăruţe….. Şi se mai zice că doar câinele e cel mai bun prieten al omului. După ce m-a jignit profund eu am ieşit din punga de gunoi şi am zburat spre camera ei. Mă bucurasem enorm să vad că au învăţat despre înmămăruţire, dar, de fapt ei doar inventau cuvinte la română. Derivare…hm!
Vineri, 1 Noiembrie
Halloween-ul e sărbătoarea mea preferata. Deşi prietenii mei încuiaţi la minte zic că e prostesc să te plimbi prin noaptea de Halloween şi să sperii oamenii, mie mi se pare foarte drăguţ. Aşa că, după ce se înserează şi toţi copiii pornesc îmbrăcaţi în cavaleri de mărimea unui pitic, eu plec spre casa Arianei, pentru a mă răzbuna a doua oara pentru faza cu caietul. Chestia e că eu nu mă mai satur de planuri diabolice şi, astfel, mă îndrept încetişor spre casa ei. Pe drum le şoptesc unor copii în ureche, până când aceştia încep să îşi dea palme reciproc. Mamele lor, îngrijorate, îşi puneau mâinile în cap şi încercau să îi despartă, dar copiii încă credeau că unul îi şoptea altuia în ureche. Buun… să revenim. Ariana dormea dusă, iar eu îi şoptesc în ureche ( nu mă mai satur de asta !! ) că e vremea să meargă la şcoală deoarece e 12 septembrie. Suzy îmi zicea că , dacă le şopteşti în ureche când dorm, ei fac întocmai. Draperiile fiind trase, ea nu vede că e noapte. Ariana se scoală, eu îi şoptesc să îşi ia rochia pentru festivitate şi se gândeşte dacă nu a mai purtat-o o dată pentru că avea urme de pizza pe ea. Coboară şi începe să zguduie punga de cereale. Mama ei o ceartă, zicându-i că e ora 11 şi că de ce mânca Chocapic. Ariana se întoarce bombănind înapoi în pat. E o minune cât pot fi de malefică !!
Sâmbătă, 2 Noiembrie
Să fii mămăruţă e grozav din mai multe motive : 1. Deoarece sunt mică nimeni nu mă pune să îmi cumpăr bilet… 2. Pot să merg oriunde şi 3- …… Mda, întotdeauna credeam că pot fi mai specială faţă de celălalte mămăruţe care toată ziua stau cu bulinele la soare. Dar azi, cele mai stupide dintre mămăruţe, adică cele galbene, au venit în vizită în Mămă Town şi au început să dea ordine de colo-colo. Adică, totuşi, cât de uituc poţi să fii ca să nu îţi dai seama că tu nu locuieşti în grădina asta, ci în cea de lângă ?! Suzy, cea mai bună prietenă a mea, a fost singura care s-a gândit să le dea explicaţii, celălalte mămăruţe stăteau şi se uitau râzând. După ce am „exterminat” mămăruţele galbene, am plecat cu Suzy în parcul de distracţii nou deschis. Ce BINE e să fii mămăruţă !! Am urcat într-un Montagne Russe care s-a întors de vreo zece ori cu susul în jos, de am crezut că împietresc acolo. Apoi ne-am dat în ceva pe nume căluţi, care e pentru copii mai mici, dar pentru noi a fost ceva interesant, deoarece calul începea să cânte !! Suzy a trebuit să mă ia cu forţa înainte ca următoarea tura să înceapă. Oricât de traumatizant de frumoase au fost toate, cel mai bine e să te arunci în aparatul de făcut vată de zahăr, sau să navighezi cu o raţuscă din plastic pe care oamenii încearcă să o răstoarne. Suzy tot ţipa Mămăruţa la apă !!, chiar dacă nu cădea. Pe când ne-am întors, mămăruţele galbene iarăşi s-au pierdut şi Suzy a făcut o criză de nervi pe seama lor.
Duminică, 3 Noiembrie : Astăzi, Suzy s-a răcit, iar eu m-am gândit să particip la o oră de ‘’Poţiuni’’ de la un magazin nou deschis. Doamna de acolo a adus sute de mii de rădăcini parfumate, dar noroc că am fost atentă câteva minute, altfel m-aş fi ales cu o faţa verde dacă le-aş fi mâncat. Mă gândeam ce va zice Lila dacă îi voi duce câteva rădăcini, fără să menţionez efectul negativ. Ţipătul unei doamne mi-a întrerupt firul gândului, când aceasta s-a trezit că are unghii verzi. DA, bineînţeles că îi voi lua şi Lilei un cadou, drept răsplată pentru bomba cu miros de ţelina pe care a lansat-o în casa mea. Nişte rădăcini de care nu am mai auzit, pe nume Semiluna, îţi făceau dinţii şi urechile ţiclam. Altă rădăcina, Piatra Chihlimbrar ( nu chihlimbar ) îţi făcea vocea subţire, ca şi cum ai fi inspirat helium. M-am gândit că poate voi lua şi o bombă cu miros de arţar verde ( IAAC, cea mai rea !! ) de la TicTik pentru Lila. Un bărbat a ţipat că părul îi devenise cu două nuanţe mai deschis, după ce a gustat nu ştiu ce rădăcina. Doamna care avea magazinul urla de mama focului că să nu mai guste tot, ca nişte bebeluşi. Am plecat râzând …
Luni, 4 Noiembrie : Cel mai amuzant lucru din Mămă Town sunt doctorii. Cel mai ”priceput” e Doctorul Mămăruţa Galbenă. Suzy zicea că e cel mai penibil, din cauza faptului că vorbeşte italiana mămăruţească ( Eeestee Booollneeaav dieee gripăaa !! ) – cuvintele sale favorite. Cred că mă răcesc, deoarece faptul de a fi malefică mi se pare o prostie !!! Suzy îmi propune să încerc să fiu doctor pentru o săptămână… ar fi interesant dacă nu ar trebui să stau în Yellow Town ( oraşul mămăruţelor galbene ). Ele, şefa mămăruţelor, e cel mai stupid lucru din LUME !! Acum o oră, Ele a distrus JUMĂTATE din Mămă Town deoarece credea că i-am invadat oraşul. Adică, ce mămăruţa ar vrea să invadeze o grădină când există sute altele ?!? Suzy a strănutat de câteva ori, iar Ele s-a retras ( din fericire în Yellow Town !! ) speriată de microbi. Există un milion de mămăruţe care efectiv iubesc să se umple, practic, de microbi. Ele e uşor de speriat, şi asta e activitatea preferata a mămăruţelor galbene. De aceea Ele nu iese aproape niciodată din casă, dar asta nu o împiedică să facă pe şefa în continuare… abia aştept să îi văd faţa când voi apărea îmbrăcată special pentru medicină !!
Marţi, 5 Noiembrie : Astăzi m-am mutat temporar în Yellow Town. Ele a făcut o faţă ca la dentist !!! O mămăruţa a vrut să îmi ia autograf pentru ce îi făcusem lui Ele, dar am refuzat, doar nu am venit aici ca să mă dau mare ( toate mămăruţele au zis în cor „Minune !!” ). Cabinetul meu e cel mai frumos, iar sute turişti se opreau să se holbeze. După o vreme începea să devină enervant ( adică, ce rost are să te holbezi dacă nu intri ?!? ) . Până la urmă, Suzy m-a sunat şi am vorbit cam o jumătate de oră, iar în faţa cabinetului TOATE mămăruţele care până atunci se holbau, acum stăteau să aştepte să se deschidă, aşa că a trebuit să mă apuc de lucru. O mămăruţa cred că a fost la magazinul acela de Poţiuni, deoarece avea antenele mov !!! Alta a fost în Magazinul Micii Berta şi a leşinat când a văzut că actorul ei preferat semnează autografe chiar în momentul acela… După cinci ore, Ele a intrat şi mi-a zis că va trebui să plătesc o taxă. Când i-am spus că eu colecţionez microbi ( NU e adevărat !! ) a ieşit zicând că va face o excepţie.
Miercuri, 6 Noiembrie : E atât de plictisitor aici încât fac brăţări de aţă. Suzy se simţea mai bine , aşa că trebuie să împartă fluturaşi cu Vă simţiţi rău ? Vizitaţi Cabinetul Mămăruţei !!… Seara am plecat cu Suzy la zilele oraşului, iar o adunătură uriaşa de mămăruţe a venit să asculte un concert. NU POT SĂ CRED !!! BLUE MOUNTAIN ÎN CONCERT !! MÂINE !! E singurul eveniment la care m-aş duce !! Dar vor fi atâtea mămăruţe bătute în cap care îşi vor încurca antenele încât… Dar stai, de când îmi pasă mie de Yellow Town ?
Notă : Yellow Town vroia să-şi deschidă un magazin NON-STOP ( !! ) lângă casa mea. Adică, o faptă ca asta a fost oare gândită ? Nu am avut linişte timp de o lună ! O scurtă descriere despre magazin : era uriaş ( spaţiu inutil ) , plin cu lucruri inutile şi fără bomboane de arţar. A trebuit să mă târăsc ca un războinic căzut printre mămăruţele galbene care se îmbulzeau în faţa uşii mele. A fost cea mai urâtă zi din viaţa mea.
Am căutat mămăruţe care preferă să se plictisească într-un cabinet care miroase a rădăcini şi , vă vine să credeţi, am găsit pe cineva. E Rozy, mămăruţa verde ( ea pretinde că aşa s-a născut, dar există poţiunea aceea , deci… nimeni nu ştie ) . Ei bine, în acea seară i-am lăsat urme pe cap la un copil care mânca nachos , după ce am căzut în sosul lui . Nu a fost vina mea , a trebuit să evit o Cenuşăreasă zburătoare !
Joi, 7 Noiembrie : Astăzi, Suzy mi-a propus să mergem la un muzeu. Pentru că nu aveam chef să mă plimb printre patru pereţi într-o zi atât de frumoasă, i-am zis că e mai bine să mergem la Muzeul „În aer liber”… Mă credeţi sau nu, a fost de acord. Bine, trebuie să recunosc că răceala a cam dat-o peste cap.. ca să zic aşa, deci a trebuit să las SUTE de bombe cu miros de mărar ( OO NUUU !! ) la SUTE de mămăruţe, deoarece îşi băteau joc de ea. Ar trebui să candidez pentru Preşedinţie … O să mă gândesc la asta !! Rozy , care mă ajuta la cabinet , ne-a părăsit pentru nimeni alta decât LILA ( acum trebuie să fac totul de una singură ! ) !! Nu pot să cred !! Imposibil !! Dar acum, după ce am tot avertizat-o că Lila nu e de încredere, şi nu ne-a ascultat sfaturile din experienţă , să vadă pe pielea ei. Aşa că merg cu Suzy la Grădina Botanică şi dau de Lila, care tot bolborosea un cântec despre True Friends … Dar eu ştiu că doar vrea ca Rozy să o ajute la afacerile imobiliare . E o zi aşa călduroasă, chiar dacă e Noiembrie. Mii de lalele şi cactuşi uriaşi ne-au oferit o privelişte atât de frumoasă, încât aproape ( de ce nu ? ) nu am observat clasa a 6-a B, care venise în excursie. Nenorocul a fost că s-a plictisit Iulia şi m-a observat, dar a chemat-o pe Mara, o fată care IUBEŞTE mămăruţele. Cum poţi să nu o faci ?
Vineri, 8 Noiembrie : Mă tot gândeam unde poate sta Mara, în loc să adorm pe un nufăr uriaş. Lila, marea „curajoasă” a zis că nu o să rezist mult pe aici, aşa că am făcut un concurs despre cine stă cel mai mult la Grădina Botanică… Bineînţeles, Lila şi Rozy au plecat din cauza Lilei, care se temea de întuneric.. chestia e că Lila nu s-a gândit că o să stăm până seara, deci, ce pot să zic..? Dimineaţa, am plecat cu Suzy la film !! Harry Potter si Talismanele Morţii, Partea 1 !!!! Ele, de când am demisionat, îşi bătea joc de reputaţia acelui film, dar nimeni nu o asculta. Toate mămăruţele sunt in extaz !! Bine bine, Lila repede a trecut de partea ei !! Dar cui îi pasă?!? Filmul a fost super, m-a impresionat profund faptul că Dobby a murit ca să îi salveze din Casa Reacredinţă. Deşi se zice că partea a doua e mult mai frumoasă, nu cred că e posibil… Suzy a plâns când s-a gândit la faptul că toţi şi-au pus viaţa în pericol pentru a-l salva pe Harry, sau la câţi au murit… Sunt fooarte curioasă să văd partea a doua, şi mă gândesc chiar să citesc cărţile !!! Hmm.. ar fi o evoluţie totală în Mămă Town !!!
Sâmbătă, 9 Noiembrie : Astăzi am început prima carte din serie, deoarece am auzit că la Şcoala Marei se organizează Cu lanterna printre cărţi , unde sunt necesare cărţile din Harry Potter. Într-o oră am ajuns la pagina 100, şi am râs când Hagrid i-a făcut coadă de purcel lui Dudley, vărul nesuferit al lui Harry. Apoi Suzy a venit la mine şi m-a întrebat ce se întâmplă, deoarece în dimineaţa asta trebuia să mergem să livram bomba cu leuştean lui Ele. M-am simţit prost când am auzit că a trebuit să se ocupe singură de bombă şi că nu a reuşit. Am decis să mergem să luăm altă bombă, iar Suzy mi-a zis că mă purtam foarte ciudat de când am început să citesc. Eram de aceeaşi părere, deoarece Suzy mi-a fost o prietenă bună de când mă ştiu… Ne-am distrat de minune când am lansat bomba, pentru că Ele avea o conferinţă de presă şi s-a ales praful de ea !!! Cum îmi place să zic : Ce mă ştiu !!
Duminică , 10 Noiembrie : Am considerat că, din moment ce luna Noiembrie e luna păcălelilor din Mămă Town, să mă las momentan de citit. A da… a trebuit să mă mut ! DE CE ?!? Trei mămăruţe au uitat legea prin care era interzisă distrugerea de proprietăţi şi mi-au demolat la propriu casa ! Suzy m-a ajutat să îmi caut o casă nouă lângă mare ( Mămă Town e format din 60 de plante aflate lângă mare !! ) şi am găsit o orhidee. Încep să cred ca Ele i-a pus pe cei trei copii să îmi vandalizeze casa, aşa că , pe vremea asta, ea este foarte geloasă !!! Şi, din moment ce Yellow Town nu are legi, până diseară casa dragei de Ele va fi acoperită de scai ! Muhahaha !!!
Luni, 11 Noiembrie : 08.00 Ce sincronizare – 11.11.11 ! Toate mămăruţele au impresia că vine sfârşitul lumii. Parcă au băut, serios ! Trei familii deja au terminat de împachetat şi au pornit pe mare ! Aşa că, din moment ce Suzy a fost aleasă ca voluntar al mămăpoliţiei, are o zi grea, iar eu trebuie să mă descurc singură. Am decis să merg la şcoala Marei, crezând că voi găsi o atmosferă cât de cât liniştită. Ei bine, nu am să mai fac această aluzie niciodată ! Colegul ei a început să insinueze că vor cădea „draci” din cer. E leit lui Andy ( mămăruţa ) ! Am râs pe înfundate, alături de Mara şi Iulia, când în clasă parcă a început o secvenţă din „Tânăr şi neliniştit”. Apoi toţi şi-au amintit că au biologie şi au zbughit-o pe scări, iar doi dintre ei chiar au căzut ! Laboratorul de biologie e o ameninţare pentru noi, deoarece , la intrare , un schelet îl apără de insecte. Păcat, chiar aş fi vrut să învăţ despre arahnide, ca să ştiu ce e în mintea lui Bob, păianjenul.
11..00 Iată că e ora 11 ! Andy e la pământ, deoarece nu vrea să vadă „momentul” ! Între timp, eu şi Suzy eram la Mămă’s Bakery şi mâncam tarte cu miere pe gratis, deoarece proprietarul a plecat pe mare… Din moment ce toţi erau preocupaţi cu sfârşitul care nu venea , am plecat cu Suzy ( şi cu burtica plină !! ) la Mara. Am mai râs pe înfundate, apoi am decis să rămânem la ora de română. Cred că a fost o zi ghinionistă deoarece au început verbul ( cuvântul pe care să nu îl zici niciodată în Mămă Town deoarece mămăruţele urăsc verbul ! ) . Ei bine, Andy a găsit o explicaţie pentru rateul sfârşitului lumii : va veni la ora unsprezece noaptea ! Oricum, nimeni nu l-a mai ascultat, aşa că am plănuit cu Suzy o nouă farsă pentru luna păcălelilor !
Marţi , 12 Noiembrie : Suzy se gândea că, din moment ce ieri a fost ocupată cu mămăpoliţia,să îmi arate şi mie în ce constă slujba aceasta. Pot să zic că a fost destul de interesant. Am fost într-o misiune şi ghiciţi unde am ajuns !! La casa lui Ele !! Ele a m-a întrebat dacă e un lucru pe care să nu îl practic, iar eu am râs. Era clar că era geloasă, aşa că acum sunt într-o dispoziţie foarte bună. Apoi, ca să mă laud, am dus-o pe Suzy la poliţia oamenilor, un loc format din zgârie-nori , cu gratii şi „inşi” care pretind că sunt acolo pentru tine. Tocmai atunci, un grup de copii era condus de un poliţist printr-un tur. Ne-am aşezat comod pe o geantă şi am râs când un voluntar ( adult ) le-a arătat copiilor cum e să fi electrocutat. Mi-am dat seama că , după ce mi-am numărat punctele de pe spate, am 8 ! Nu şapte, ci OPT . Turul poliţistului nu mai era aşa interesant , aşa că am plecat mândră alături de Suzy. 8 puncte înseamnă că sunt tare ( bine, ştiam asta … ) !!
*
Miercuri, 13 Noiembrie : Viva la fiesta ! Ştie toată lumea Carnavalul de la Rio ? Păăi… am fost invitată de Suzy, care a primit cadou o excursie în Brazilia, să merg cu ea. Bineînţeles, îmi va fi dor de Mara, colegul ei cu imaginaţie bogată, Iulia, Ariana şi de Mămă Town, dar e o ocazie unică ! M-am apucat să îmi fac bagajul. O săptămână nu e mult, nu ? Şi vom merge cu AVIONUL !! Nu am mai fost până acum cu avionul, deci îmi este puţin frică. Pentru a mă calma , am mâncat câteva ( 20 ) de bomboane , aşa că sunt puţin hiperactivă !
●MIC JURNAL DE CĂLĂTORIE
Joi, 14 Noiembrie : Ieri am crezut că nu mai prindem avionul oamenilor. Suzy a ţipat la mine pentru că sunt uitucă, dar nici ea nu e mai presus, aşa că ne-am certat o jumătate de oră. Mai erau patruzeci şi cinci minute până avionul decola. La aeroport era un zgomot de nedescris. Oamenii fugeau de colo-colo grăbiţi, încercând să „se bage în faţă”. Suzy m-a dus la poarta şase cu zborul către Rio de Janeiro ( eu eram pierdută în spaţiu ). Am văzut avionul , o râmă URIAŞĂ cu aripi, cu geamuri micuţe. Suzy a râs când am întrebat-o dacă e normal ca râmele să zboare, iar ea mi-a explicat că nu e o râmă, ci o maşinărie a oamenilor. Am spionat alături de Suzy oamenii care îşi deschideau paşaportul. Apoi, deoarece totul a mers bine, am plecat la cumpărături. Suzy mi-a explicat că mămăpoliţia are avanposturi în aeroporturi, astfel există magazine pentru mămăruţe. Păcat, chiar vroiam un Toblerone !! Apoi venea vremea să decolăm, când noi am terminat cumpărăturile , deci înseamnă un singur lucru : FUGI ! Până la urmă, am ajuns la timp,iar Suzy mi-a mai zis că există un compartiment secret pentru mămăruţe. Ne-am aşezat lângă geam, iar avionul a făcut ca un monstru şi am început zborul. Nu are rost să vă spun că am mâncat şi am dormit optsprezece ore, până la aterizare, aşa că e gata pentru ziua de astăzi !
Vineri, 15 Noiembrie : Abia acum am aterizat. În Rio de Janeiro plouă, deşi poimâine ar trebui să fie carnavalul. Dar, ca prin minune, ploaia s-a oprit şi am putut vizita Statuia Mântuitorului de pe Muntele Corcovado . A fost un peisaj de poveste , când am văzut tot oraşul ca o planşetă colorată. Nu mă prea pricep la descrieri, dar , chiar dacă m-aş pricepe, nu ar exista cuvinte pentru a descrie ce am simţit. Eram atât de mică, în comparaţie cu toate, dar în momentul acesta mi se pare că sunt uriaşă. Bineînţeles, am ajuns aşa de târziu la hotel , încât am adormit ca un pachet pe care scrie „instant”.
Sâmbătă, 16 Noiembrie : Un ghid ne-a dus astăzi pe plaja Copa Cabana, unde am învăţat să navigăm cu scoicile. Am plecat alături de Suzy într-o întrecere,şi totul a mers foarte bine,până când un val m-a dat jos din scoică. Niciodată nu am mai avut aripile atât de ude, şi pot să zic că zburam ca un pinguin. Aventura aceasta nu s-a terminat pe cum mă aşteptam, adică în cel mai uscat mod posibil. Oceanul e aşa de sărat , încât sunt sigură că mi-am asigurat cantitatea necesară de sodiu pentru toată viaţa mea ! Suzy a râs de mine, până când un val a dat-o jos şi pe ea, astfel m-am revanşat ! Toată aventura asta pe mare nu e pe placul meu, aşa că mi-am petrecut restul dimineţii mâncând mango şi litchi la soare, sau să studiez începutul pădurii tropicale, unde m-am împrietenit cu Cip-Cip, maimuţa ! Ea mi-a arătat colonia sa, aflată lângă plantaţia de mango. E interesant că vorbea mămăruţeasca, aşa că ne-am înţeles ca în seara carnavalului să mergem la un bufet dintr-un palmier. Mmmiamm !!
Duminică, 17 Noiembrie : În sfârşit e şi ziua cea mare !! Peste tot e agitaţie, iar oamenii fug pe stradă cu costumele în mână. Deoarece sunt o mămăruţa cu opt puncte nu cred că voi găsi un costum mai adecvat. Şi, deşi încep să regret promisiunea, trebuie să merg la un bufet de-a lui Cip-Cip. Suzy mi-a reproşat că promisiunile se fac pentru alte zile şi bla bla bla, dar poate că nu e aşa rău.
Seara, când pe şosea carnavalul era pe cale să înceapă, eu şi Suzy ne îndreptam către plaja Copa Cabana. Dar iată o surpriză plăcută : palmierul respectiv era în vârful unei maşinării de paradă !! Şi era un bufet de M-A-N-G-O ! Toată seara am defilat alături de papagalul uriaş cu roţi şi mango din plin. A fost de vis ! Sute de mii de persoane au dansat, iar noi ne-am distrat în sala butoanelor ! Da, nu apăsaţi butonul galben ! Din păcate noi nu am ştiut asta , iar papagalul a început să ţipe şi să cânte o melodie în spaniolă ! Toată lumea a râs când papagalul s-a ridicat şi era aproape că şi-a luat zborul ( din păcate,doar atunci am aflat că nu e posibil să zboare ) . A fost o seară minunată şi sunt sigură că noua mea casă va avea o sală a butoanelor şi o cultură de mango. A fost o seară lungă, aşa că merg în pat. Noapte bună !
Luni, 18 Noiembrie : Nu pot să cred câtă mizerie a rămas după carnaval ! Peste tot e plin de resturi de mâncare ! Oamenii au lăsat atâta mizerie încât îmi este groază să merg pe stradă ! Pe plajă e gol, deoarece toţi sunt plecaţi la muncă, aşa că eu şi Suzy am plecat într-acolo. Dacă Ele ar fi în Brazilia poate că ne-ar reproşa de ce nu curăţăm, iar noi am fi mâncat în continuare îngheţată ! Apoi, deoarece nu puteam rezista tentaţiei, am mai fost la o tură de navigaţie cu scoicile pentru că marea era liniştită. Suzy a pus pariu că voi cădea din nou, ceea ce am şi făcut ! Apoi ea mi-a propus să mergem pe malul Amazonului ! Cip-Cip ştia drumul foarte bine, aşa că pe la sfârşitul zilei eram aproape. Însă mie nu îmi prea surâdea ideea de a dormi în junglă. Cip-Cip m-a asigurat că sunt în siguranţă, deci, cu chiu, cu vai am adormit frântă de la atâta zburat.
Marţi, 19 Noiembrie : Azi ne-am continuat expediţia prin jungla amazoniană. Peste tot sunt culturi naturale de fructul-stea şi altele. Am avut un mic dejun delicios. Peste o oră eram pe malul Amazonului ! E minunat. Mă simţeam cât o celulă în comparaţie cu fluviul. Un grup de oameni treceau cu barca, aşa că ne-am alăturat lor ( din păcate Cip-Cip nu a putut şi nici nu a vrut să vină ). Am trecut pe lângă alte maimuţe, pume şi cred că am văzut un şarpe ! În apă mici peştişori înotau. A fost o călătorie de vis, iar eu i-am zis lui Suzy că aşa ar trebui să fie mersul cu barca. Am oprit la Piaţa Ver-o-Peso unde aproape că am leşinat din cauza mirosurilor aromate de fructe şi plante. Ne-am plimbat ore în şir printre standuri, unde am mâncat îngheţată şi prăjituri, apoi am întâlnit alte mămăruţe care ne-au arătat drumul înapoi spre hotel. Brazilia e super !!
Miercuri, 20 Noiembrie : Azi e penultima mea zi din Brazilia ! M-am străduit să învăţ o boabă de spaniolă şi vă vine să credeţi, am reuşit ! El mahilaro del cahalote ( nu cred că aşa se scrie … ) ! Adică maxilarul unui caşalot ! Ne-am gândit o jumătate de oră unde să mergem, până când ne-a lovit ! Nu există o mămăruţă care să nu iubească scufundările ! Aşa că, mi amigos, ne vedem la Fernando de Noronha , arhipelagul ! E o minune că e la o oră distanţă ( cu barca oamenilor ) de oraş ! Ne-am îmbarcat şi am aşteptat nerăbdătoare să plecăm. Mămăpoliţia are si costume pentru mămăruţe ! Încep să o invidiez pe Suzy, aşa că, după ce ne întoarcem în Mămă Town, mă voi angaja şi eu ! Am urmat grupul de scafandri şi mi-am făcut un nou prieten, delfinul Cici ! Un castravete de mare a râs de noi, dar l-am ignorat deoarece Cici ne-a zis că e puţin dus cu pluta. Adică, ce e aşa ciudat la mămăruţe care fac scufundări ?!? Am cunoscut o mulţime de animale şi înainte să ne întoarcem pe barcă ne-am luat rămas bun.
Joi, 21 Noiembrie : Am constatat cu tristeţe că e ultima mea zi în paradis ! Suzy mi-a propus Cascada Iguazu ! L-am invitat pe Cip-Cip , care a acceptat fericit. Am mers iar într-un safari, iar Cip ne-a explicat mândru totul despre junglă. Pe la ora zece dimineaţa eram la Cascadă. Suzy şi cu mine am zburat până lângă apă şi ne-am udat leoarcă ! Apoi am petrecut două ore la o terasă lângă cascadă. Apoi am mers la Ilha Grande, unde am navigat cu frunzele în lagună ! La ora unu am vizitat Parcul Quinta da Boa Vesta , unde m-am pierdut într-o peşteră !! Lui Suzy i-a luat o oră să mă găsească ! Spre seară ne-am întors la Copa Cabana şi ne-am luat rămas bun de la Cip-Cip. Eram aşa supărată că trebuie să plec încât de abia am putut adormi. Gândul îmi era la tot ce am văzut, la Cici şi la restul.
Vineri, 22 Noiembrie : Suzy m-a trezit devreme, ca să prindem avionul. Am plecat tristă din Rio de Janeiro, dar, când Cip-Cip mi-a trimis o scrisoare în care îmi zicea că acasă o să primesc lunar cât mango îmi trebuie, m-am mai înveselit. Înainte de plecare, de la magazinele mămăpoliţiei mi-am luat câteva ( 10 ) suveniruri. Am încercat să mă înveselesc, gândindu-mă la faptul că o voi vedea pe Mara, pe Iulia şi întreg Mămă Town-ul. Apoi, după ce m-am aşezat la clasa pentru mămăruţe, Suzy mi-a promis că ne vom întoarce şi la anul. Acum mă simţeam mult mai bine… Suzy m-a trezit, zicând că am ajuns. Iată o schimbare ! În loc de plajele însorite ale Braziliei, un Mămă Town înzăpezit ! Îmi plăcea zăpada. După ce am despachetat şi am mâncat un mango, am ieşit la o bătaie cu zăpadă. Mai târziu, le-am pus bulgăraşi pe gât la copii, care dansau destul de amuzant !
Sâmbătă, 23 Noiembrie : Prima sărbătoare se apropie, adică Moş Nicolae ! Bine, nu e chiar aşa aproape, dar deja începem pregătirile. Îl mai ştiţi pe Andy, mămăruţa cu sfârşitul lumii ? Păi, până la urmă s-a convins că nu suntem în pericol şi acum îl stresează pe colegul Marei. Azi a fost destul de plictisitor, aşa că am fost la cinema cu Suzy. Nu era nici un film interesant, dar nu pot să zic că nu ne-am distrat la magazinul de îngheţată , unde am făcut baie în ciocolată, vanilie şi kinder !
Duminică, 24 Noiembrie : Astăzi m-am gândit să îi mai fac o vizită doamnei cu magazinul de Poţiuni. Din păcate, era închis. În timp ce zburam liniştită , un camion nu ştia că mămăruţele au prioritate ( Daa… regula de aur ! ) aşa că am virat spre dreapta şi am intrat într-o cosmetică. Nici nu o să vă vină să credeţi ce am văzut acolo ! Doamne machiate mult prea mult, care arătau ca Frankenstein , fără piele verde , le făceau genele femeilor foarte lungi, cât autostrada ! Altcineva, cu o unealtă ciudată , două beţe de metal ( ca beţele cu care mănânci mâncare chinezească ! ) smulgeau sprâncenele oamenilor. Am căzut şi în oja mov şi toată ziua am avut picioarele lipicioase ! Mda… nu a fost o zi aşa bună.
Luni, 25 Noiembrie : Cu cât ne apropiam mai mult de luna Decembrie , cu atât era mai frig în Mămă Town . Trebuie să găsesc o sobă , rapid ! Suzy mi-a zis că era un la poştă , aşa că am plecat întra-colo. Şi , pe lângă sobă , poşta e o clădire amuzantă . Cui nu i-ar place o bombă de ulm în scrisoare ? Nu mai sunt aşa malefică ( poate nu tot timpul ) , dar ce se compara cu mirosul inconfundabil al bombei de ulm într-o dimineaţă ploioasă ? Parcă mergeam pe Everest , la câte bagaje pline cu bombe am avut ! Doamnele de la poştă sunt chiar drăguţe , cum îşi văd ele de treabă , fără să ştie că eram lângă degetul ei mic , dându-i indicaţii lui Suzy despre cum să pună bombele. Mi-a zis că sunt o profesoară grozavă ! Vă rog , fără aplauze …
În timp ce savuram mirosul scrisorilor , care încă ne „bântuia” , ne-am decis să mergem într-un loc nou… parcul . Da , parcul . Ştiu că faceţi un efort ca să înţelegeţi ce e în mintea mea dacă mă gândesc astfel la parc , dar , înainte de concluzii pripite , e o fobie a mămăruţelor. Materia pe care o urăsc şi în prezent e mămăistoria , de aceea nu m-am mai uitat la notiţe şi habar nu mai am de ce avem această fobie.
Notă : Mai există şi mămămatematica , mămăbiologia , mămăchimia , mămăfizica şi mămăgeografia .
Dar , e una să te hotărăşti să mergi în parc ziua ( mai rezonabil decât noaptea ! ) . Nu aveam de gând să sparg gheaţa , sau fobia , de peste 1000 de ani , care ne împiedică să avem gânduri paşnice despre parc noaptea !
Marţi , 26 Noiembrie : Am adormit pe soba din poştă . Dar nu vroiam să studiez pentru a o suta oară poşta , cum făceam de obicei , mai ales când avem în vedere planurile pentru ziua de azi . Suzy sforăia , dar , ce Dumnezeu , e ora unsprezece ! Am pornit spre parc . Nu a fost aşa greu să ajungem acolo , dar , oricum , eram primele mămăruţe de peste un mileniu care puneau piciorul în parc . Un moment de reculegere ………… Bun, nu e aşa greu , trebuie doar să mai zbor un milimetru , după bariera invizibilă. Hei… aerul de aici e mult mai curat , mai revigorant ! Uite câte frunze ! Cine , pe cuvânt de mămăruţă , ar putea zice ceva rău despre parc ?! E MINUNAT ! Toată ziua , ca Tarzan , am zburat din copac în copac , ne-am aşezat pe o ghindă , care , din cauza greutăţii , a căzut . A fost ceva înfricoşător. Bineînţeles , înainte de impact , ne luam zborul . Apoi ne-am dus la terenul de tenis unde nu era nimeni alta decât Mara ! Mi se pare ciudat că oamenilor le place să joace tenis într-un spaţiu închis . Dar , jocul de tenis înseamnă , pentru noi , distracţie . Trebuia să ne ferim de mingile care veneau cu viteza luminii , făcând un slalom de zile mari ! În încheiere , parcul e un loc minunat !
Miercuri , 27 Noiembrie : Mulţumite de proaspăta descoperire , eu şi Suzy ne-am gândit să ne delectăm la magazinul de covrigi ! Mmm… Am privit cum se fac covrigii şi m-am gândit să îmi rup o bucăţică de aluat şi să încerc să le imit pe doamne. A ieşit un covrig cu o formă destul de ciudată , săracul , dar , gândindu-mă la cât de bun va fi , l-am pus în cuptor alături de ceilalţi covrigi ( mult mai mari , ce-i drept ) . Abia aşteptam să iasă tura mea . Pentru a-mi găsi minuscula bucăţică de aluat , am însemnat covrigul de lângă. În timp ce zburam deasupra benzii rulante , uitându-mă cu patru ochi ( doi ai mei , doi ai lui Suzy ) am găsit , în sfârşit , covrigul însemnat . Hei ! Ce e asta ? Unde era covrigul meu ?! În locul lui era o chestie neagră care, atunci când am luat-o în mână , s-a transformat în firimituri . După ce le-am gustat , am constatat că nu era comestibil . Hm… poate că trebuia un cuptor ceva mai mic !
Joi , 28 Noiembrie : M-am gândit să învăţ franceza . Am căutat în Mămă Town pe cineva care ştie franceza . Aşa că , după ore întregi de căutare în frig ( brr ! ) am găsit-o pe mămăruţa Celine. Acum , a fost prea de tot , am crezut că limba nu mi se va mai deznoda vreodată :
Celine : Je
Eu : Je
Celine : m’a
Eu : m’a
Celine : pelle
Eu : pelle
Celine : Je m’apelle.
Eu : Lipupui !
Acum ştiu că Franţa va fugi de mine ca şoarecele de pisică ! Oricum , cine vrea să îşi facă limba nod ca să zică cum îl cheamă când mai există alte sute de limbi. Suzy m-a întrebat curioasă dacă acum putem merge în Franţa , aşa că a trebuit să o dezamăgesc şi să îi zic că dacă tăcea , mai înţeleaptă rămânea. Măcar sunt un as la spaniolă !
Vineri , 29 Noiembrie : Azi am mers cu Suzy la o degustare de cafea la Starbucks . Pentru că în Mămă Town nu există niciodată ceva interesant , în loc să fie afişe care au o legătură cu evenimentele din oraşul nostru , sunt sute de afişe cu evenimente din lumea oamenilor. Astfel , destinaţia : Starbucks ! Erau atâtea tipuri încât nu ştiam pe care să îl gustăm primul . Am băut multă cafea Arabica , Robusta şi alte şaptezeci de tipuri , iar Suzy nu mai ştia cum să mă convingă să mă opresc din zburat . Apoi am văzut cum se face cafeaua şi am învăţat lucruri interesante. Oricum , după câte lucruri noi am aflat şi de la câtă cafea am băut , cred că am dormit numai trei ore în acea seară. Dar a meritat ! Ştiaţi că tipul Arabica provine din Africa ?
Sâmbătă , 30 Noiembrie : Pentru că nu am mai fost la Iulia de nu ştiu când , m-am decis să o duc şi pe Suzy acolo. Deşi pare imposibil , mi s-a îndeplinit dorinţa ! Lângă colivia păsărilor malefice era un afiş pe care scria „ Atenţie , cinteze ! ” Nu am găsit un motiv mai bun decât că Iulia , neatentă , a intrat de câteva ori cu capul în colivie. Am râs , gândindu-mă la expresia ei când s-a trezit cu Camera Bobiţă în cap ! A fost frumos , cel puţin până când monstrul blănos m-a alungat . Suzy stătea pe margine şi râdea cu gura până la urechi ( sau antene ) . Mda , întotdeauna e o plăcere să merg la Iulia .
Duminică , 1 Decembrie : Oficial , am scăpat de Luna Păcălelilor . Adică , era şi cazul ! Mămăruţele au scăpat de sub control ! Acum , Mămă Town a intrat în Luna Moşului ! Azi am ajutat mămăruţele să împodobească Mămă Town, uitând total că e o sărbătoare naţională în aceste 24 de ore ! După ce am terminat , am plecat cu Suzy la magazinul de covrigi . Abia atunci am văzut oamenii care s-au adunat pentru defilare ! Cum am putut uita că azi e 1 Decembrie ?!? … Ciudat , nu am mai auzit nimic de Ele , Lila şi Rozy ! Pe când mă gândeam fericită că probabil s-au mutat prin Kârgâstan , mi-am dat seama că nu trebuia să le pomenesc . Vorbind de lup , Ele , Lila şi Rozy chicoteau în magazinul de covrigi ! Atunci , ignorându-le , am plecat în mijlocul defilării , făcându-le cu mâna la oamenii care habar nu aveau că existăm . După ce am văzut-o pe Iulia , mi-am amintit de planul meu de a-i citi gândurile . Da , poate mai târziu .
Mara Avrămescu
Clasa a VI-a B
mai zboara mamaruta si in alte zile !! :))
Ce dragut! Bravo! 🙂