Zamolxis a fost zeul suprem al dacilor. Se spune că el a fost un sclav al lui Pitagora. Dupa ce s-a îmbogățit, Zamolxis a ajuns om liber apoi preot. Fostul sclav a dorit să arate lumii că viața e nemuritoare, așa că s-a ascuns trei ani într-o locuință subterană. Găsind o peșteră adâncă, s-a vârât în ea, neieșind de acolo decât foarte rar și necomunicând cu nimeni decât cu regele și cu îngrijitorii săi. În al patrulea an a ieșit la suprafața, arătând lumii că ceea ce spusese  nu era o minciună. Peștera în care se retrăsese Zamolxis a fost considerată sfântă și se numește și azi Muntele Sacru, dar adevaratul său nume este Kogaionon. După cele întâmplate, Zamolxis a fost considerat zeu suprem. El este zeul pământului, al vegetației și al rodniciei. În credința geților, el împărțea omenirii cele trebuincioase traiului. Herodot ni-l înfățișeză pe Zamolxis ca pe o divinitate de seamă, la care se duc cei care mor. Dacii credeau că zeul trăia în cer, lor displăcandu-le să trăiască pe Pământ, așa că se bucurau să își trimită sufletele la el prin diferite ritualuri. Unul dintre ritualuri consta în alegerea unui sol, din cinci în cinci ani, însărcinat cu tot felul de lucruri. Apoi, pe ales îl aruncau în sus, pe vârful sulițelor. Dacă nu murea, era batjocorit și considerat un păcătos. După acesta îl trimiteau pe altul. Oamenii erau bucuroși să fie aleși  ofrandă pentru Zamolxis .

Stela Anca

Clasa a V-a B