În viaţă e bine să ai modele de urmat. Acest lucru ni-l spun părinţii, bunicii, profesorii, diriginţii. Ei bine, eu o admir încă de mic pe verişoara mamei mele care este studentă la medicină. Ea mi-a stârnit interesul pentru acest domeniu care are ca obiect de studiu corpul uman. Tot ea mi-a zis de o expoziţie cu corpuri umane conservate. Entuziasmat, mi-am propus să nu ratez această ocazie, pentru că vroiam să văd dacă rezist la vederea acelor corpuri, deoarece în meseria de doctor trebuie să fii o fire puternică şi să nu leşini în sala de operaţie. Înainte de a merge la expoziţie, am luat atlasul de anatomie deoarece am vrut să mă interesez în legătură cu corpul uman.

          Am descoperit lucruri interesante: atunci când roşim, mucoasa stomacului se înroşeşte şi ea; în decursul vieţii producem suficientă salivă cât pentru a umple două piscine olimpice; nasul poate recunoaşte 50.000 de mirosuri diferite; dacă toate vasele sagvine din corpul uman ar fi puse cap la cap, atunci ele înconjură cu uşurinţă Pământul; corpul uman degajă în doar 30 de minute suficientă căldură cât să aducă în clocot 3,5 litri de apă.

          Bucuros am pornit împreună cu părinţii mei spre Cluj. Ajunşi la expoziţie m-am întâlnit cu prietenii mei, împreună cu care aveam să trăiesc această experienţă deosebită. Părinţii mi-au urat succes şi s-au îndreptat uşuraţi spre mall. Un bărbat deschide uşa şi pătrund într-un coridor slab luminat. Instantaneu am vrut să mă întorc, dar nu am vrut să mă fac de ruşine în faţa prietenilor mei, aşa ca am continuat să merg. În capătul coridorului era o uşă. O deschid plin de curaj şi intru într-o încăpere cu multe afişe. Mă apropii de afişele expuse şi încep să citesc. Încercam să trag de timp, deoarece nu vroiam ca întalnirea mea cu “minunatele” corpuri să fie atât de bruscă. Prietenii mi-au luat-o înainte plini de curiozitate. După un timp în care am recitit de vreo trei ori acelaşi afiş m-am gândit totuşi să înaintez. Ies din încapere şi ajung într-un coridor larg. Continui să merg pe coridor până ce dau de o uşă. M-a cuprins o frică amestecată cu entuziasm. Deschid uşa şi mă întâmpină un “minunat” corp, care era prins de un suport, astfel încât stătea în picioare. Avea nişte ochi ciudaţi, şi parcă nu erau compleţi. O parte din muşchii lui erau desprinşi de corpul lui şi atârnau în aer. Bineînţeles că nici mirosul emanat de el nu era foarte plăcut. La vederea lui, mi s-au dilatat pupilele şi fără să îmi dau seama am făcut un pas înapoi. Mă uitam la el cu regret. M-a cuprins un sentiment de greaţă, dar în acelaşi timp şi de amuzament. Mă speriam de un corp ciudat, care era prins într-un suport, care avea ochii incompleţi şi o parte din muşchi desprinşi. Încerc să mă relaxex şi să mă apropii de el. Îl studiez şi chiar mi se părea amuzant. Deoarece vroiam să rămân fără nici o reţinere, m-am mai uitat odată la muşchii desprinşi şi la ochii incompleţi. Nu mi-a mai fost frică de ei. Ba chiar mi se păreau fascinanţi. Omul acela chiar are o privire interesantă. Lângă el era expus un creier. L-am studiat cu atenţie. Mi se parea atât de interesant. În urmatoarele încăperi am vazut diferite tipuri de muşchi expuşi în vitrine, coloana vertebrală, plămâni şi multe altele. Următorul şoc l-am avut în ultima încăpere. Înaintam bucuros şi am văzut expusă splina. O studiez şi când mă întorc, foarte aproape de faţa mea, stătea o faţă cu ochi intregi de data asta. Aceasta era pusa pe un suport care se învârtea. Nu am reacţionat nici-cum. Mă uitam la ea mirat. Priveam cum se învârte şi m-a cuprins un sentiment de incomoditate. Nu imi venea nici să plec din faţa ei, dar nici să rămân. Aşa că am decurs la a doua variantă. Uşurat, am patruns în prima încăpere. M-am mai uitat odată la un afiş şi am părăsit încăperea. Sunt din nou pe coridorul straniu. Păşesc şi în minte imi vine imaginea feţei pe suport. Mi-o imaginez în faţă. Apărea peste tot in coridor. Grăbesc pasul. Dau colţul şi mă întâlnesc din nou cu bărbatul care îmi deschide uşa. Întorc privirea şi îmi mai imaginez pentru ultima dată buna mea prietenă, după care pătrund pe uşă. Mă întâlnesc cu prietenii care mă aşteptau afară. Mă distrez copios cu ei pe seama feţei misterioase, după care mă întâlnesc cu părinţii. Mă pregătesc să le spun faptul că au făcut o alegere bună şi nu m-au însoţit. Mie personal, mi-a plăcut la acea expoziţie. M-am pregătit moral pentru meseria de doctor chirurg. Deja mă şi imaginez în costumul de doctor, în mijlocul unei operaţii, cu speranţa că voi salva acea viaţă.

                                                          Şerban  Farcaş

 clasa a VII-a B