(legenda fulgului de nea)

Era odată, un tărâm unde era mereu vară. Oamenii de acolo nu au văzut niciodată zăpadă. Pe vremea aceea, un explorator venit din alte țări, căuta un animal mitic, de care auzise la străvechiul său radio. Acolo se spunea că cine îl va găsi va primi o recompensă de un milion de bani de aur. Așadar exploratorul era hotărât să reușească. Ajuns în acel tărâm călduros, exploratorul Salix, căci așa se numea,  îi întrebă pe locuitori:

– Nu ați văzut cumva o creatură uriașă, care are o respirație de gheață?

– Nu, nu am văzut, răspundeau sătenii, care habar nu aveau ce era gheața. Așa că, Salix plecă trist mai departe.

Într-o bună zi, acesta descoperi o peșteră întunecoasă, unde nu a mai călcat picior de om până atunci.  Intră. Se tot afundă în peșteră, până când văzu o baltă. Când vru să atingă apa, observă că aceasta era tare ca sticla. Curios păși mai departe. Deodată auzi un urlet înfiorător.

– Cine e acolo? întrebă Salix speriat. De după pereții peșterii se ivi creatura gigantică despre care auzise el. Animalul se apropie. Băiatul închise strâns ochii, crezând că va fi înghițit, dar creatura nu îi făcu niciun rău.

– E în regulă băiete,  nu te teme, spuse Salix, și îl atinse ușor pe bot. Apoi  creatura se frecă drăgăstos de bluza tânărului…Mai târziu se întâmplă ceva uimitor: ființa magică se aplecă făcându-i semn străinului să încalece. Cei doi porniră împreună în mare viteză înapoi spre sat. Când văzură oamenii creatura, se speriară de moarte, dar se liniștiră când văzură că Salix nu e în pericol. Mai târziu, acea ființă mitică suflă gheață peste o floare care căzu la pământ…și acela a fost primul fulg de nea pe care îl văzuseră sătenii. Acum știm cu toții de unde vin fulgii de nea.

Sofia-Maia Băl ( IV B)