Peștii zburători sunt de mai multe specii, precum Exocetes volitans sau Gasteropelecus. Ei  pot avea  diferite culori. Se mai vorbește și de Dactylopterus volitans ca de un pește zburător, mai ales pentru faptul că înotătoarele lui pectorale sunt foarte dezvoltate, dar la această specie nu s-au observat decât salturi în afara apei, nu și zbor. Aceste salturi pot fi e peste un metru, dar tot salturi rămân. Ele se produc mai ales în epoca de reproducere. Paleontologii confirmă existența peștilor zburători încă din triasic. Cauzele care au provocat atunci zborul lor sunt desigur și cele care îl provoacă astăzi. Zborul este o adaptare specială a peștilor pentru a scăpa de un dușman, mai ales de peștii răpitori: bonita, tonul, dorada, care sunt foarte vorace și trăiesc izolați căutându-și fiecare hrana.

Ieșirea la aer și scufundarea apoi la o distanță de zeci sau sute de metri, ascunde peștele de ochii dușmanului, mai ales că în apă vizibilitatea este destul de redusă și peste 7-10 m nu se mai distinge aproape nimic. Astfel, ieșirea din apă este cel mai bun ascunziș pentru peștele zburător. Dar există un alt pericol pe care nu-l pot observa: păsările. Peștii zburători sunt prinși în aer de anumite păsări care zboară deasupra apelor. Peștii zburători sunt în principal consumatori de plancton, adică se hrănesc cu organisme mici și particule suspendate in apă. Hrănindu-se cu plancton, peștii zburători joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic în ecosistemele marine.

Raul-Andrei Crișan

Clasa a V-a B