Toţi ştim cine este cel mai bun prieten al omului: un patruped domestic, care în unele cazuri îi ţine stăpânului companie, în alte cazuri îl apără, iar în altele, îl ajută în treburile zilnice… Puţini dintre noi ştiu cum a devenit  câinele un prieten atât de loial şi  de ce ne influenţează unora aşa de mult vieţile.

Există mai multe teorii legate de apariţia câinelui în societatea omului. Una dintre ele spune că acum aproximativ 12.000 sau 14.000 de ani, câinele, precum şi lupul, vulpea, coiotul şi şacalul au apărut  dintr-o rudă a lupului cenuşiu.

De-a lungul anilor, omul a încrucişat diferite rase de câini, astăzi ajungându-se la peste 400 de rase omologate. Principalele tipuri de câini sunt câinii de vânătoare (Beagle,Brac german cu părul scurt, Dachsund etc.), câinii ciobăneşti (ciobănesc german, Border Collie, ciobănesc belgian etc.), câini folosiţi la muncă (Rottweiler, Malamut de Alaska, Akita Inu etc.) şi câini de companie (Chihuahua, Pekinez, Shih Tzu etc.).

În trecut, câinii au avut o influenţă enormă  asupra omenirii, de aceea, ei apar în diferite mitologii: Cerber, câinele cu trei capete, era paznicul Infernului în mitologia greacă. Anubis, zeul egiptean care ghida sufletele morţilor, avea cap de câine. În mitologia nordică, un câine înfricoşător pe nume Garm păzea intrarea Niflheimului, împărăţia morţilor, tărâm al gheţurilor şi al beznei. Xolotl era în mitologia aztecă, zeul cu cap de câine, care reprezenta fulgerele, focul şi moartea. Chinocefalii, în mitologia egipteană, erau paznicii cu cap de câine care protejau locurile sacre, nimicind intruşii. Din reprezentările enumerate, se poate observa următorul fapt extrem de interesant: în trecut, câinele era paznicul universal al  tărâmului morţii.

O altă curiozitate  este faptul că în tribul Bantu din Kasal (o depresiune congoleză), când cineva este ucis şi nu se cunoaşte ucigaşul, căpetenia îmbracă într-o piele de leopard  câinele celui ucis şi îl spânzură. Apoi, capul este păstrat de căpetenie. Carnea câinelui este servită tuturor sătenilor. Căpetenia unge capul câinelui cu caolin (o rocă argiloasă de culoare albă, compusă în mare parte din mineral caolinit) şi îi pune anumite întrebări. După scurt timp, un sătean se îmbolnăveşte; astfel, câinele sacrificat dezvăluie pe ucigaşul stăpânului său.

Câinele a pătruns nu numai în viaţa omului, ci şi în creaţiile artistice ale acestuia. În literatură, cei mai cunoscuţi sunt Colţ-Alb, din cartea cu acelaşi titlu, Toto, din cartea Vrăjitorul din Oz şi Nana, câinele din Peter Pan.

De când cinematografia a început să ia amploare, tot mai mulţi câini au devenit staruri. Rin Tin Tin, Lassie, Beethoven, Buddy, Hachiko, Marley şi Benji sunt doar câteva dintre starurile de cinema. De asemenea, câinii au apărut  şi în desene animate şi benzi desenate. Exemplele cele mai cunoscute sunt Scooby-Doo,  Spike, (din Tom&Jerry),  Pluto, din desenele cu Mickey Mouse, Pongo şi Perdita din                                                                 101 dalmaţieni, Oddie, amicul, dar în acelaşi timp sacul de box al motanului Garfield, şi, să nu uităm de Snoopy, din seria Peanuts.

O altă curiozitate: denumirea  foarte cunoscutului ”hot dog” provine din America. Un anume Harry Stevens vindea clienţilor săi cârnaţi de Frankfurt în baghete. Văzând acestea, T.A. Dorgan, un caricaturist, a ilustrat vânzarea acestui preparat, înlocuind cârnaţii cu câini Dachsund. Deoarece nu putea pronunţa ”frankfurter” (denumirea cârnatului),  l-a numit ”hot dog”(câine fierbinte).

În mod obişnuit, patrupedele noastre sunt hrănite cu mâncare uscată specială (Chappi,Pedigree,Royal Canin etc.), sau cu resturile de la masa stăpânilor. Câinii nu au voie să mănânce cartofi, mazăre, fasole, ciocolată, carne prăjită de porc sau sosuri condimentate. De aceea, am căutat şi vă ofer aici  o reţetă de mâncare pentru câini.

Orez cu legume şi carne de vită
(pentru 3 mese, câine de 30-35 kg)
Ingrediente:

• 1 pachet de orez (1 kg)
• 300 g carne de vită slabă
• 250 g morcovi
• 250 g ţelină, păstârnac, rădăcină de pătrunjel
• O linguriţă rasă de sare

Preparare:
Se dă carnea într-un clocot şi se scurge prima apă; se pune din nou la fiert. Se fierbe până se frăgezeşte (în funcţie de calitatea cărnii şi de vasul folosit, 1h – 3h), apoi se adaugă legumele rase sau pasate în blender sau în robotul de bucătărie. Separat se fierbe orezul; când a fiert, se scurge de apă şi se adaugă în supa de carne cu legume şi se lasă la fiert până scade suficient. Se lasă să se răcească.

Pe de altă parte, în unele regiuni ale Asiei, carnea de câine este o delicatesă. Nu am căutat şi, chiar dacă aş fi găsit, nu v-aş oferi o astfel de reţetă culinară (să nu cumva să vă vină vreo idee!). Din fericire, în curând, în China va fi interzisă consumarea cărnii de câine.

Iată, în final, şi câteva proverbe şi zicători ce ilustrează relaţia de veacuri a omului cu câinele:

• Câinele care latră nu muşcă.
• Fuge ca şi câinele cu coada-ntre picioare.
• Fereşte-te de câine mut şi de om tăcut.
• Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.
• A tăia frunze la câini .
• Câinele care umblă la două uşi, rămâne flămând.
• Dacă iei un câine flămând şi îi dai de mâncare, nu te muşcă. Aceasta este cea mai importantă diferenţă dintre câine şi om.(Mark Twain)

Rareş Macavei

clasa a VII-a A