Trebuia să o mănânc pe Scufiţa Roşie…
Interviu cu actorul Cornel Miron, coordonatorul Atelierului de teatru „Ion Raţiu”
Ce v-a determinat să deveniți actor?
Un vis! A fost un vis din copilărie care până la urmă, după multe eforturi și ocolișuri s-a împlinit…
Cum v-ați simțit atunci când aţi văzut prima piesă regizată de dumneavoastră? Care a fost aceea?
Prima piesă regizată de mine a fost, dacă nu mă înșel, “Hotul de mărgaritare”, piesă pe care am pus-o în scenă împreuna cu câţiva tineri de la Asociaţia “Sf. Gheorghe”. Satisfactia cred că e mult mai mare decât cea a unui actor care joacă într-o piesă, pentru că un regizor este ca un tată cu mai mulţi copii; în momentul în care toţi copiii lucrează în echipă şi fac ceva bun, satisfacţia tatălui este pentru fiecare copil în parte, deci pentru fiecare actor care a jucat în spectacolul acela, satisfacţia mea e aceeaşi şi e mult mai mare decât a unuia singur.
Cum aţi ajuns la “Fundaţia Raţiu”?
Eu colaboram de mult timp cu “Fundaţia Raţiu” şi prezentam împreuna cu actorul Stelian Roşian festivalul “Turda Fest “… Apoi am fost Moş Crăciun pentru copiii care veneau aici la Moşu` după cadouri. Cei din familia Raţiu, asistând la tot ce se întâmpla aici, au văzut că am foarte mare răbdare cu copiii şi s-au gândit să mă cheme ca să inițiez un atelier de teatru. Am acceptat bineînteles, asta ca part-time, iar după șase luni eram cu actele în regulă și program de opt ore.
Cum vi se par copiii de la Fundație? Vă descurcați cu ei?
De descurcat, mă descurc. Nu știu dacă ei se descurcă cu mine. Este foarte greu să lucrezi cu adolescenți, pentru că ei acum își formează personalitatea, își caută un model, își construiesc un caracter… E, uneori, dificil…
Ce fel de piese vă place să puneți în scenă?
În primul rând piese care să le scoată în evidență tinerilor talentul și experieneța pe care ei o acumulează aici, prin tot ce lucrăm noi; încerc să îi pun în valoare în piesele pe care eu le pun în scenă. Bineînțeles, îmi plac comediile, deoarece comediile sunt cel mai greu de jucat. Comedia îmi place pentru ca este mai pretențioasă decât drama.
Ce vă place mai mult, actoria sau regia?
Eu nu pot să zic că sunt regizor, nu am veleitați de regizor, decât experiența de actor, în atâția amar de ani în care am lucrat cu regizori și de la fiecare am învațat câte ceva …. Îmi e dor de scenă și mi-ar plăcea să fiu actor; responsabilitățile sunt mult mai mici decât cele de regizor.
Ce gen de muzică ascultați?
Ce gen de muzica? Îmi place muzica rock. Trupa mea preferata e Bon Jovi.
Care sunt hobby-urile dumneavoastra ?
Păi, unul dintre ele este şofatul. Apoi, îmi plac caii, îmi place să călăresc, îmi place şi tenisul, să înot când am posibilitatea şi, bineînţeles, drumeţiile.
Ce filme preferaţi ?
Filmele de arta, filmele S.F. Cel mai bun film S.F din perspectiva mea este „Star Wars”. Îmi plac şi filmele de acţiune , dar, în general, filmele care scot în evidenţă valoarea actorilor, nu a efectelor speciale.
Care este cea mai amuzantă întâmplare trăită de dumneavoastră în viaţa de actor?
Una din întâmplările amuzante pe care mi le amintesc este de când eram la teatru şi jucam într-o piesă pentru copii. Eram „Lupul” . Trebuia să o mănânc pe Scufiţa Roşie… Când mă pregăteam eu să o mănânc , fiica mea, care avea patru ani şi era în sală, a început să strige cât o ţinea gura : „Nu tata, nu” . Ea mă vedea pe mine, nu vedea lupul.
Interviu realizat de Ruxandra Popescu