Un explorator transilvănean
Sándor Kőrösi Csoma, cunoscut și sub numele de Alexander Csoma de Kőrös a fost un explorator și filozof secui din Transilvania. Acesta s-a născut în 27 martie 1784 și a decedat în 11 aprilie 1842. Este cunoscut pentru publicarea primului dicționar tibetan-englez și este considerat părintele tibetologiei. După terminarea studiilor la școala din localitatea natală, Csoma nu s-a înrolat pe viață în trupele de grăniceri (lucru de obicei obligatoriu pentru bărbații din acele regiuni de frontieră), ci, datorită intervenției tatălui său, i s-a permis să-și continue studiile la Colegiul Protestant din Aiud, unde studiile erau gratuite pentru un anumit grup de studenți. În schimbul studiilor gratuite, Csoma era obligat să efectueze muncă manuală. Studiile sale au început în 1799, iar pentru a se susține financiar, a trebuit să fie „servitor” al colegilor mai înstăriți. La vârsta de 22 de ani, trecând examenele cu succes, a devenit un așa-numit „academita”, adică un student eminent, trecând la studii mai avansate. Având note foarte bune, Csoma, care își însușise cunoștințe temeinice de latină și greacă, a primit o bursă din partea Principelui Transilvaniei, devenind astfel un așa-numit “principista”, una din obligații fiind să predea la clasele inferioare. Și-a continuat studiile timp de șapte ani – trei ani filosofie și patru ani teologie. Csoma, care în afară de greacă, latină și maghiară, avea și cunoștințe de ebraică, franceză, română și germană. Acesta și-a terminat studiile superioare în 1814, dar a mai stat un an la Aiud ca director ales al uniunii studențești independente a colegiului. În 1818, Csoma a mers la Timișoara și la Zagreb pentru a învăța limba slavonă și alte limbi slave. În 1819, acesta a plecat în expediție pe cont propriu, deoarece nu a fost susținut de familie. Prima oprire este la Bucureşti, potrivit însemnărilor sale. La începutul lui ianuarie 1820, ajunge la Sofia şi Plovdiv, Bulgaria. Dorea să ajungă la Constantinopol, însă o epidemie de ciumă l-a obligat să-şi schimbe traseul. A mers la Enos, de unde a luat drumul apei, prin Chios şi Rhodos, până la Alexandria, în Egipt. Plănuia să-şi perfecţioneze araba, însă epidemia de ciumă, ajunsă şi în Egipt, l-a forţat să pornească mai departe. Un vas sirian l-a purtat până în Cipru, de unde a ajuns în Liban, la Beirut. După doi ani de călătorit pe jos, cu vaporul sau cu caravane, a ajuns în cele din urmă în Ladakh, India.
Aici a lăsat deoparte scopul său inițial și, încurajat de delegatul britanic din acea perioadă, a început să studieze tibetana. A învățat tibetana timp de șapte ani, cu ajutorul financiar dat de britanici. A trăit în camere mici și friguroase din mănăstirile sau forturile din Himalaya. Nu făcea foc pentru că fumul îl impiedica să citească. Mânca aprope exclusiv unt cu orz. A călătorit timp de trei luni prin Himalaya, vizitând Leh și Zangla și mănăstirile din Kanam și Phugtal. La sfârțitul celor șapte ani de trăit în Tibet, Csoma și-a încheiat misiunea: a strâns suficiente informații pentru lucrările sale și a plecat spre Calcutta. La Calcutta avea să își încredințeze truda de șapte ani tiparului. După moartea sa, Csoma a fost înmormântat în Darjeeling, în nordul Indiei. Mormântul său se află pe înâlțimile Munților Himalaya, unde a călătorit, a făcut fotografii și a vorbit cu localnicii. În timp ce oameni din Orient îl consideră pe Csoma întemeietorul studiilor tibetane și cel care a deschis poarta budismului către lume, opinia generală din țara natală a fost dezamăgită de faptul că nu și-a atins scopul pentru care pornise în Asia: căutarea originii limbii maghiare.
Surse de informare:
Beatrice Rădulescu
Clasa a VII-a B
