De când mă ştiu, toată lumea mă întreba curioasă „ce te vei face când vei fii mare?”. Şi tot de când mă ştiu, urăsc să răspund la o asemenea întrebare! Când eram mai mică, nu era o problemă să spun orice îmi trecea prin minte, de la doctor la poliţist sau vânzătoare, meserie care se bucura de cel mai mare succes pe vremea aceea, dar orice aş fi spus atunci, oamenii nu ma luau în serios oricum. Odată cu trecerea anilor întrebarea devenea şi mai stresantă, acum  fiind luată foarte în serios. Azi întrebarea mă sperie de-a dreptul, mai ales că urmează una din vizitele pe care eu şi părinţii mei le vom face la mătuşa mea, cea care nu scapă nicio vizită fără să mă întrebe ce planuri am eu de viitor. Aşa că, iată-mă tolănită pe fotoliul cam incomod al mătuşii. M-a trezit vocea ei asemănătoare cu sunetul unghiilor care zgârie o tablă. După ce cu parinţii mei au epuizat o serie de întrebări banale, vine şi rândul meu. Începe să bolborosească ceva despre cum îmi merge la şcoală, eu răspund resemnată ca de obicei că totul e în regulă, starea generală fiind neschimbată de ultima dată: tot îngropată în teme… La acest răspuns,  faţa ei se strâmbă un pic, având aspectul unei lămâi stoarse de acreală. Îşi reia repede aspectul de femeie trecută de floarea vârstei, „amabilă”, şi îmi adresează Întrebarea. Acea Întrebare la care eu înainte răspundeam simplu că nu mi-am planuit nimic încă pe viitor. Dar acum, meditând eu mai bine înainte la un răspuns care să o aducă la tăcere pentru tot restul vizitelor, afirm mândră că plănuiesc să devin o Menajeră Universală!

Asta clar a pus capac. Mătuşa Mia îşi deschide bine ochii bulbucaţi, aducând acum mai mult cu o broască, şi începe să se apropie cu fruntea încet de mine, într-o stare de demenţă, până ajunge cu fruntea lipită de a mea. În sinea mea chicotesc, dar pe dinafară păstrez o stare impasibila, chiar uimită. Ştiam oricum că bunica vrea să audă într-o bună zi de la mine că mă voi face avocată, meserie pe care a preluat-o şi ea de la mama ei. În fine, eu eram clar convinsă că nu voi face asta, deoarece de când eram mai mică mătuşa Mia încerca să îmi impună această meserie, până când nervii mei de fetiţă inofensivă care îşi dorea să apese pe butoanele fascinante ale unei case de marcat la un magazin,  au cedat şi am rostit răspicat că în niciun caz nu am de gând să mă fac avocată. Şi ştiam eu bine ce vroiam când eram mică! Nu ştiu de ce, dar mătuşa mai are speranţa de atunci că am să mă schimb peste noapte şi am să spun ce doreşte ea, însă cu mine nu este chiar aşa de simplu.

Totuşi, de la avocată până la Menajeră Universală mai este mult. Să revenim la reacţia  avută de „draga” mea mătuşă… Îmi spune cu o voce răguşită, speriată: ”Ceva mai josnic n-ai găsit?”. Revoltată, îi răspund că este cea mai demnă meserie pe care am întâlnit-o şi, să nu se grăbească să tragă concluzii, fiindcă am să-i explic cum stă treaba cu meseria asta…. Şi încep să-i descriu o zi obişnuită pe care o trăiesc eu ca Menajeră Universală în viitor…

Să începem mai întâi cu ideea de viitor… Viitorul la care mă gândesc eu nu este acela de peste 2-3 ani, când situaţia nu o să se schimbe aşa mult… viitorul meu presupune mai degrabă extratereştri şi călătorii prin spaţiu, când oamenii pot să umble liniştiţi prin galaxie şi să-şi cumpere un bilet dus spre largul univers, fiind siguri că vor gasi ceva semeni extratereştri p-acolo şi ceva case ultra-fantastice cu fundaţia suspendată în aer. În viitorul îndepărtat e logic să ne gândim că stratul de ozon nu mai există, fiindcă încă de pe acum se formează găuri uriaşe, şi ne înşelăm amarnic dacă ne gândim că starea ecologică a Terrei va fi mult mai bună în viitor decât în prezent. Dar cum se poate? Toate emisiunile de pe National Geographic ne spun acum că cel puţin peste, să zicem, 100 de ani, Pământul va fi distrus de încălzirea globală sau de vreun asteroid, şi în viitorul acesta oare cine va avea grijă şi cine va îmbunătăţi starea Terrei? Ei bine, o Menajeră Universală poate face toate astea! Deci, vă invit să călătorim împreună într-o zi obişnuită din viitor în care eu am o zi normală de munca:

-Suuunt o prinţesă spaţialăăă!

Nimeni nu mă poate-opri defeeeel

Până nu ajung spiraaaală

Într- a lui Saturn ineeel!

Ooooh yeaah!!

-Bună dimi’ dom’şoară Daria! Au început sirenele să cânte din nou, doar că săptămâna asta au o nouă melodie preferată a celor de la Space Little Girls! Bună alarmă de trezire… dar nu mai bună ca minee!

-Da, ai dreptate, Morn! Azi am o zi plină!!! Nu e de mirare că m-ai trezit la cântecul sirenelor, am multe de făcut. Curăţeniea de primăvară! O zi plină, într-adevăr.

M-am ridicat grăbită din pat şi am sărit direct în Helptron. Aparatul de ultima tehnologie îşi face treaba îmbracându-mă şi spalându-mă cum se cuvine.

-Hei, hei, hei! ’Neaţa Daria! Ce să fie azi?

-Salut Yummy! Eeeh… ceva nu prea pretenţios fiindcă n-am timp, trebuie să ajung la munca! Să ziceem… paté de Marţian şi trei colţi de Nessi,  te rog, şi colţii să nu fie prea prăjiţi, ştii tu cum îmi place! Aş vrea ca masa să fie servită… în fine, alege tu!

-Aş spune că o masă aşa grabită precum aceasta, am să v-o pregătesc pe Norul Steluţă. El e cel mai pufos, poate puteţi trage şi un pui de somn. În plus priveliştea e minunată! Se vede perfect Oceanul, şi e aproape de Asteroidul Master, unde dumneavoastra lucraţi!

-Da, da, e bine! Demult, de când stau aici, n-am mai observat priveliştile de pe Lună. Şi e aşa specială. Sunt bucuroasă, poate mă pot târgui cu Steluţă să-mi dea şi mie unul dintre biletele pe care le are la concertul lui Space Little Girls de pe Uranus.Şi, Yummy, pregăteşte-mi, te rog, Cometa să mă pot duce la munca. Merci!

După ce am luat masa pe norişor, îndrept schimbătorul de viteze al cometei mele pe viteza sunetului şi o zbughesc spre asteroidul Master, sediul firmei pentru care lucrez. Repede, Helptronul mă îmbracă cu o uniformă cusută din fir de Ceară de Viruşi Spaţiali, cea mai rezistentă cusătură, şi mă prezint în Coloseum care a fost adus direct de pe Terra şi agăţat de Steaua Polară pentru a îndeplini rolul de sală de conferinţe a asteroidului Master.

-Sunt fericit să vă anunţ că oficial deschid ziua Curăţeniei Generale la sfârşitul căreia o voi desemna Angajata Lunii!! Aceasta trebuie să obţină cât mai multe bife de la cei pe care îi serveşte. Ei îi voi oferi o excursie gratuită la noul parc de distracţii care s-a deschis pe Mercur: Arid Extreem Park, a menţionat demn şeful meu Glacius Bomo, un mare om de afaceri de pe Pluto şi cel căruia i se datorează buna stare a Terrei de până acum.

– Nu ai nicio şansă Răduţiu! A strigat din partea cealaltă a Coloseumului Rita Snake, cea mai scorpie persoană pe care o cunosc.

– Ai să vezi tu!

Şi, repede, am încălecat pe cometa mea care între timp mi-a luat ustensilele necesare pentru a curăţa întreg universul. Ei bine, asta face o menajeră universală!

Prima oprire: Soarele. Îmi pun ochelarii din solzi de sirenă care mă protejează şi formează un scut în jurul meu contra razelor solare. Scot repede termometrul, apăs pe butonul roşu şi culeg câteva raze de soare pentru mica şi înfrigurata mea prietenă, Pluto. Săraca, s-a certat odată aşa de tare cu bătrânul soare, încât acesta nu a mai vrut să-i dea căldură, şi asta de la o gaură neagră neisprăvită care a fost trimisă din greşeală de Soare spre Pluto şi care, înfometată, a muşcat o bună bucată din Pluto şi de-asta este ea aşa mică. Noroc că Glacius a fost acolo să aspire gaura, oprind-o din înghiţit.

-Bună dimineaţa Soaree! spun eu veselă, dai mata, te rog, o bifă pe lista mea..Ştii tu, Angajata Lunii!

-Cum să nu, doar e pentru tinee!

Ajung rapid la Mercur. Gata să facă insolaţie săracul! Repede, scot din coada cometei mele Suflătorul de Vânturi Reci şi îi răcoresc pe mercurieni cât ai zice Venus! Încă o bifă adăugată la lista mea..

-Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Terra vie!

Planeta mea de glorii, planeta mea de dor!     recit eu cu inimă.

-Bravo, bravo! Văd că mai faceţi istoria Terrei la şcoală, ce Dumnezeu, doar traieşti pe Lună, satelitul meu! Oricum, Terra a ajuns cea mai plictisitoare planetă din galaxie… Hai să-ţi pun o bifă că văd că mi-ai rezolvat problema cu Gaura din dreptul Atlantidei din stratul de ozon…

-Ei..pai cum să nu! Umplutură de strat de ozon, proaspăt scoasă din cuptor şi rumenită bine! Atlantida nu de mult a răsărit, abia aştept să învăţăm despre ea la şcoală!şi mulţumesc de bifat! Pe curând…

Mulţumită de cum arată lista mea, am ambalat cometa şi m-am trezit direct în faţa planetei Saturn.

– Hei, Daria! Ce bine îmi pare să te văd din nou! Am o problemă cu partea aceasta a ineului! Un asteroid a venit prea aproape şi s-a ciocnit de el!

– M-am săturat de asteroizii ameţiţi care uită unde e frâna! Nu ştii câte cereri am avut noi din cauza acestora care apasă pe acceleraţie până uită de ei! Ai făcut plângere la Poliţia Spaţială?

– Normal! Ei m-au anunţat că l-au recunoscut pe suspect, fiind prins de radarul dintre Venus şi Mercur… O să apară la ştiri!! Nu m-aş mira ca acum să apară domniţele vesele, reporteriţele de la ziarul “Miss Gossip”, cel mai mare ziar din cosmos!

-Aş mai fi stat să le întâmpin şi eu pe domniţe, însă mă grăbesc tare! Inelul l-am cusut cu ac şi fibră… Nu o să se vindece prea uşor, dar să sperăm că până când o să-şi facă pozele pentru prima pagină a ziarului o să se întărească! am spus eu.

Fericită că am primit şi de la Saturn o bifă, am pornit la drum direct spre Pluto. Bine că nu îngheţase! Are nevoie de doza de rază solară, altfel va pocni de frig!

-Ddddaria!! Ce bbbine îmmi ppare să te văăd!!

Văd că glasul lui Pluto s-a înrăutăţit şi pare că planeta s-a răcit. Repede scot spray-ul de mentă de Uranus, accelerez motorul cometei şi înconjor planeta, formând vapori de mentă verde în jurul ei. Apoi eliberez termometrul de razele culese şi încălzesc repede micuţa planetă.

– Mulţumesc! Meriţi pe deplin un bifat! Mă simt mult mai bine. Acum haide, grăbeşte-te! Ai să întârzii la decernarea premiului de Angajată a Lunii! Succes!

– Merci mult! Ai dreptate, o să înceapă ceremonia Angajatei Lunii fără mine!

Repede, o zbughesc spre Coloseum – acum sala de ceremonii a asteroidului Master. Nu după mult timp îmi sună Detectorul de Pericole. E alarmă de cod 112! Dar ce să mă fac?! Reflectez un pic şi ajung la concluzia ca Menajerele de gardă o să aplaneze periclolul. Eu trebuie să ajung la ceremonie, altfel o să pierd titlul de Angajată a Lunii, şi cât mi-am dorit eu asta… Dar nu pot în niciun caz să las o planetă în pericol! Poate şi celelalte Menajere au primit alarma, dar nu au luat-o în serios, grăbindu-se la ceremonie. Astfel, este de datoria mea să o întind spre Neptun, cea care are nevoie de ajutor.

Când ajung acolo, nu pot să-mi cred ochilor: Neptun înflăcărat încerca disperat să alunge imensa Gaură Neagră ce-l ataca. În mod normal, o Menajeră în toate minţile ar chema Poliţia Spaţială, dar eu tind să cred că e datoria mea să o scot pe Neptun din necaz. Cu aspiratorul de Găuri Negre nu am cum să aspir uriaşa bestie, astfel că scot din coada cometei Lasoul Galactic. Ca o adevărată luptătoare, arunc lasoul şi prind bestia direct de gât,  chiar înainte să înşface o bucată bună din neajutorata planetă Neptun.

– M-ai salvat! Îţi datorez viaţa mea… Ce pot să fac pentru tine, draga mea? spuse uşurată planeta.

– Nici mie nu-mi vine să cred! Stai liniştit, Neptun! Acum, la tot ce mă gândesc este ceremonia Angajatei lunii. Am ratat-o… Acum trebuie să mă grabesc, poate mai am totuşi vreo şansă…

Fără să mai aud ceva, cu sângele încă inundat de andrenalină, pornesc spre Master. Cu un aer euforic, cobor din cometă pe Coloseum, unde o văd pe Rita Snake pe podium cu panglica Angajatei Lunii pe piept şi aclamată de mii de extratereştri. Acum, parcă pentru prima dată de la salvarea lui Neptun, apuc să respir. Eram inundată de dezamăgire.

-Linişte vă rog! spuse Glacius Bomo din centrul arenei la un ultrafon, ceva mai zgomotos decât megafonul. Văd că domnişoara Daria ne onorează în sfârșit cu prezența! Te invit lângă mine!

Nici nu ştiu cum, dar m-am trezit în centrul Coloseumului. Simt în acelaşi timp şi ruşine şi surprindere.

-Mi-a şoptit un puric zvelt că ai întârziat fiindcă ai răspuns la apelul lui Neptun… Într-adevăr, ți-a trebuit mult curaj să faci asta! Află, dragă Daria, că totul a fost doar un test! Eu am eliberat Gaura Neagră din închisoarea galactică pentru ca cel care va reuși să o înfrângă să câștige premiul pentru care toată lumea s-a adunat în această seară aici! Se pare că ai fost singura care pune pe primul plan siguranța Universului, și nu un amărât premiu. Așa că, vă anunț dragi locuitori al acesui Univers, că Daria nu a câștigat titlul de angajata Lunii, ci a devenit o adevărată Menajeră Universală!

Am amuţit! Respir greu şi văd cum îmi trec clipele prin faţa ochilor. Domnul Bomo mi-a pus insigna oficială de Menajeră Universală pe care, fără nicio urmă de modestie, o meritam din plin! Apoi, după acest val de confuzie, mă năpădeşte bucuria! Sunt o adevărată Menajeră Universală! De acum am instalată viteza luminii la cometa mea! Voi fi trimisă în misiuni speciale de la capătul universului şi înapoi.

-Vreau să vă mulţumesc din inimă tuturor celor care m-au susţinut în această meserie şi sunt bucuroasă să mă dedic întru totul îngrijrii Universului, fiindcă este cel mai important. Menajera Universală oferă serviciile sale întregului Univers! Este cea mai demnă meserie din toată lumea! Noi, menajerele, știm cu adevărat ce înseamnă munca în folosul comunității! Noi ajutăm toată comunitatea! Suntem mereu alături planetelor chiar și pentru o discuție de la prieten la prieten. Nouă ne destăinuie totul. De ce să te faci astronaut sau avocat, când poți să devii Menajeră Universală și să iei tot Universul sub aripa ta! E ca și cum ai avea un prunc micuț  care are nevoie în permanență de ajutor și tu îi faci toate poftele, pruncul fiind Universul uriaș. Pe umerii unei Menajere Universale stă toată civilizația! Menajera Universală este cea mai nobilă meserie din toate timpurile. Ea ajută tot Universul fără ca măcar locuitorii lui să știe de cine sunt protejați așa de bine și cum rezistă ei forțelor atotputernice ale Universului. Pentru a fi o Menajeră Universală trebuie să deții o intuiţie superioară pentru a păcăli forțete răuvoitoare și pentru a le ține departe de planete. Așa că, nu toată lumea poate ajunge o Menajeră Universală, dar cine are potențial va fi fericit și demn că a ales cea mai nobilă meserie din lume!

Și, acest discurs îl voi spune nepoților, strănepoților și stră-strănepoților mei de acum înainte.Voi lăsa modestia specifică Menajerelor universale și voi destăinui secretele și bucuriile unei Menajere.

Astfel, mătușă Mia, eu vreau să mă fac Menajeră Universală! N-ai cum să mai negi toate cele povestite de mine. Pun pariu că ți-ai dori şi tu să poți să devii chiar acum o Menajeră Universală, dar o să mori liniștită cu gândul că din neamul tău se trage cea mai pricepută Menajeră Universală din toate timpurile!

Daria Răduțiu

cls. a VII – a B