În orașul Oswiecim din Polonia, în anul 1940 (în timpul celui de al doilea război mondial), germanii au construit cel mai mare lagăr de concentrare și ucidere în masă a oamenilor. Lagărul de la Auschwitz a fost ridicat din ordinul lui Adolf Hitler, care își dorea să lase pe pământ doar rasa pură pe care credea că o reprezintă. Baza lagărului de concentrare a fost constituită din 22 de barăci. La momentul apogeului dezvoltării sal , și anume în vara lui 1944 , Auschwitz deținea 40 km pătrați. Istoria lagărului poate fi împărțită astfel: de la fondare, din 1940 până în primele luni ale lui 1942, Auschwitz a funcționat exclusiv ca un lagăr de concentrare, unde numai munca te elibera, iar din 1942 până în octombrie 1944 lagărul a continuat să fie unul de concentrare, dar simultan , funcționa și ca cel mai mare centru pentru uciderea în masă a oamenilor aduși aici. În cei aproximativ 5 ani de funcționare a lagărului au murit acolo peste un milion de oameni ( evrei, unguri, țigani, polonezi, ruși).

Cei mai mulți oameni care au ajuns la Auschwitz au murit în prima lună , foarte puțini au rezistat acolo o perioadă mai îndelungată de timp. Oamenii erau transportați către lagăr cu trenurile de marfă, în condiții inumane. Ajunși acolo erau împărțiți pe două rânduri, respectiv pe un rând bărbații și pe un rând femeile, copiii și bătrânii. Gardienii îi priveau doar și decideau, aparent fără niciun criteriu, cine rămâne în viață pentru a munci și cine urma să fie omorât în camerele de gazare.  Principalul lagăr era Auschwitz I , unde, în august 1944 trăiau aproximativ 17 000 de prizonieri : 10 000 de evrei, 4 000 de polonezi și 3 000 alte etnii. Auschwitz I era și sediul principal al departamentului politic și al departamentului de muncă a deținuților .   Auschwitz II (Birkenau) era cel mai mare dintre lagărele ce compunea complexul de la Auschwitz. Timp de 3 ani el a fost ”casa” prizonierilor de război ai germanilor. Aproximativ 90% din victimele Lagărului de Concentrare de la Auschwitz au murit la Birkenau , iar 9 din 10 erau evrei. La începutul anului 1945, aproximativ 65 000 de prizonieri au fost evacuați și trimiși la muncă la diverse fabrici în Germania și Polonia . Alți 65 000 de prizonieri au fost ținuți la Auschwitz până în ultimul moment. Pe 27 ianuarie 1945, soldații Armatei a 60-a a primului front ucrainean au deschis porțile lagărului. Prizonierii i-au întâmpinat ca pe niște adevărați eliberatori. De asemenea, văzând că au pierdut războiul, conducătorii naziști ai lagărelor au încercat să șteargă urmele acestor masacre și crime în masă. Barăcile au fost incendiate, cele din cărămidă bombardate și foarte multe documente au fost arse. Totuși, 39 de incinte au rezistat tendințelor distrugerii iar astăzi ele constituie cea mai reală mărturie a tragismului acelor locuri si timpuri. Supraviețuitorii au denumit, urmare experienței trăite, Auschwitz ca fiind infernul pe pământ.În 1947 parlamentul polonez a hotărât să transforme lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau în muzeu.  Deși frumos întreținut, lagăru, devenit obiectiv turistic, are un aer sumbru. Acolo încă poți auzi și astăzi groaza surdă și liniștea de dinaintea sfârșitului.

Am vizitat acest loc în toamna anului 2018. Impresia pe care mi-a lăsat-o a fost atât de puternică încât nu poate fi descrisă în cuvinte. Pentru a înțelege, trebuie să vezi. Vizita aceasta la Auschwitz a fost cea mai eficientă lecție de istorie pe care am primit-o.

Rareș Ghica

Clasa a VII-a A