Românul care a eliberat Alaska
Anul trecut, am fost împreuna cu prietenii mei într-o excursie în orașul Gyula, oraș cu o numeroasă minoritate românească din Ungaria. Ajunși aici, am vizitat Castelul Almasy şi Cetatea din Gyula, dar ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost o statuie lucrată cu măiestrie, statuia lui George Pomut, o personalitate de care nu mai auzisem până atunci! Pe o bancă, lângă statuie, stătea un moșneag cu barbă albă de parcă ar fi fost un stejar adormit în noaptea iernii. Read the rest of this entry »
Comedia romantică ”Visul unei nopți de vara” a fost scrisă de William Shakespeare între anii 1595 și 1596. Piesa prezintă un vis fantastic. Zânele și spiridușii creează o atmosferă de basm, iar decorurile și muzica par desprinse din altă lume. În ” Visul unei nopți de vară” se împletesc poezia lui Shakespeare, mișcarea scenică, umorul și construcțiile vizuale care îți taie respirația. O operă originală și intrigantă. Un vis al cărui personaje sunt zei, duhuri, muritori, zâne și spiriduși interpretați de talentații actori ai Teatrului ”Aureliu Manea” din Turda: Cornel Miron, Maria Salcă, Călin Mihail Roajdă, Miky Paicu, Ioan Alexandru Savu, George Sfetcu, Valentin Oncu, Raluca Eremei-Bîrza, Bianca Holobuț, Ioana Repciuc, Diana Tușa, Alexandra Dușa, Raluca Radu și Vali V. Popescu. 
Trupa VECTOR IN FABULA, de la Școala Gimnazială ”Teodor Murășanu” Turda a participat, în data de 12.05.2018, la ediția a V-a a Festivalului de teatru ”Ioana Cîcu”, Carei, cu spectacolul Taxa per capita.
”Rețeaua energetică” este un joc de strategie creat de ” Ideal board games”, în care jucătorii cumpără fabrici (și resurse pentru acestea) și leagă orașe în mari rețele energetice, alimentându-le cu ajutorul fabricilor. Rețeaua energetică se joacă într-un timp de aproximativ 2 ore, permițând un număr de la 2 la 6 jucători (fiind recomandat persoanelor cu o vârstă de peste 12 ani). 
Mai nou, mi se întâmplă ca de multe ori să fiu nemulţumită. Nu ştiu de ce, da’ no. Aşa e. Din cauza vreunei vorbe de-a cuiva, a vreunui test de care am uitat sau pur şi simplu din cauză că nu merge netu’. Deci, din cauza unor lucruri neînsemnate. Şi totuşi, aşa de bine reuşesc lucrurile alea neînsemnate să ne nemulţumească (pentru că nu cred că sunt singura nemulţumită), încât uităm de toate lucrurile frumoase şi plăcute din viaţa noastră. De faptul că suntem sănătoşi, că avem o familie frumoasă şi iubitoare, că avem ce mânca în fiecare zi, că putem să mergem la şcoală să învăţăm (nu, chiar nu vreau să fac mişto de asta, nici nu ne dăm seama cât de mare lucru e să ştii ceva în ziua de azi). În fine. 
Încă o ediţie, cea cu nr. XVI, a Festivalului Naţional de Teatru pentru elevi “Alter Ego”, eveniment desfăşurat anual în municipiul Turda, s-a încheiat sâmbătă, 26 mai 2018, odată cu desfăşurarea finalei găzduită de Teatrul Municipal “Aurel Manea” Turda, unul dintre partenerii importanţi ai festivalului. Evenimentul a cuprins piese dramatice puse în scenă de trupe de teatru formate din elevi, festivalul fiind structurat pe două secţiuni, gimnaziu şi primar. 
Hachikō a fost un câine japonez din rasa Akita Inu născut în 10 noiembrie 1923. A fost găsit de profesorul Hidesaburō Ueno, în gara Shibuya. Din 1924, câinele îl conducea pe stăpân în fiecare zi la gară, apoi seara îl aştepta, mergând împreuna acasă. Hachikō devenise cunoscut de toata lumea din oraș. Această rutină a fost păstrată până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors de la universitatea la care preda. Profesorul a murit din cauza unui atac cerebral. Hacikō a continuat să îl aştepte în gară, timp de nouă ani, la ora sosirii trenului, urmărind uşa gării, care se închidea și se deschidea cu fiecare călător. Însă, profesorul, singurul călător pe care câinele îl aştepta, nu s-a mai întors niciodată. Călătorii din gara (navetiştii) care îl văzuseră pe Hachikō până atunci cu profesorul, îi ofereau câinelui mâncare. Hachi a fost dat unei familii în adopţie, dar acesta a fugit înapoi la gară pentru a-şi aştepta stăpânul. 
