Nouă, oamenilor, ne place să credem că putem controla totul, fără a întâmpina nici cel mai mic obstacol. Pornind  de la locurile de muncă dintr-un orăşel, până la corporaţiile de pe Wall Street; de la societăţile din Evul Mediu, până la state şi regate puternice şi chiar armate întregi de suflete, care slujesc interesele unor creiere coordonatoare din umbră.
Ei bine, odată ce aceste lucruri par prea uşor de stăpânit, omul se avântă pe meleaguri necunoscute şi ceţoase, unde nici chiar pe el nu se mai poate cârmui aşa cum trebuie. Printre aceste elemente imprevizibile şi neştiute se numără vremea, catastrofele şi, uneori, sănătatea. Însă, cert este că omul habar nu are că nu este pe deplin conducător al unui lucru care se ascunde înăuntrul său. Nici măcar nu ne dăm seama că uneori nu ne putem dirija nici măcar propria minte. ( MÍNTE, minţi, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect.)

Nimeni nu contestă că mintea nu ascultă comezile pe care le dăm, pentru că o face . Dar nu întru totul. Odată ce un gând ne pătrunde în cap, mintea noastră îşi împrăştie ramurile şi ilustrează tot, indiferent că e un obiect, o persoană, o amintire sau orice altceva, care are şi cea mai mică legătură cu acea idee. Aşadar, mintea noastră nu este nici de sine-stătătoare, însă nici nu se limitează la ceea ce îi cerem noi, ci adună toate informaţiile înmagazinate de-a lungul timpului şi le readuce înapoi şi cu cea mai neînsemnată ocazie. Ei bine, potrivit afirmaţiilor făcute în 1974 de popularul psiholog şi gazda populară a televiziunii britanice pe postul BBC, Tony Buzan, această capacitatea a minţii se numeşte „mind mapping”. Asta este, de asemenea, ceva ce rasa umană a învăţat şi ea să folosească la rândul ei.
„Mind map” este o diagrama  folosită pentru a schiţa vizual şi a prezenta în linii mari informaţii. Este de obicei creată în jurul unui singur cuvânt sau text, plasat în centru, căruia i se adaugă idei, cuvinte şi concepte cu care se asociază. Categoriile majore se răspândesc dintr-un punct central, în vreme ce categoriile minore sunt rămurele care aparţin ramificaţiilor mai mari. Categoriile pot reprezenta cuvinte, idei, sarcini sau alte elemente înrudite cu cuvântul cheie sau ideea centrală.
Cu toate că termenul ’’mind map’’ a fost popularizat de Tony Buzan, folosirea diagramelor care întocmeau o hartă vizuală pe baza unor informaţii utilizând branşamente şi hărţi radiale dăinuie de secole întregi. Unul dintre primele  exemple de acest tip de însemnare grafică a fost dezvoltat de un gânditor al secolului al III-lea, pe nume Porphyry din Tyros, care a studiat conceptele lui Aristotel.
Aşadar, „mind mapping” e un mod uşor şi folositor, de o facilitate aparte, de a realiza o schemă rapidă şi eficientă legată de orice domeniu, pornind de la un simplu cuvânt sau de la o idee de bază.
Şi totul graţie sclipitoarei minţi umane! Iată, în final, o ilustrare a celor prezentate mai sus, aplicată asupra tipurilor de forţe despre care învăţăm la FIZICĂ:

Antonia Roşu, Vlad Popa

Clasa a VII-a B