Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, un orășel situat în regiunea Moldovei, Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului trecut și una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Ea este o gimnastă româncă și prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, făcând de râs calculatorul de la Montreal. Până în acel moment , computerul nu a avut ocazia să afișeze nota 10, deci clar, a fost pus în mare încurcătură la momentul notării performanței Nadiei. Momentul a rămas pentru totdeauna în istoria gimnasticii. Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în orașul natal, încurajată de familie. Celebrul antrenor de gimnastică Bela Karolyi a văzut-o făcând ,,roata țiganului” în curtea școlii și a selectat-o să facă parte din lotul de gimnastică al Școlii de Gimnastica de la Onești. Ea a devenit curând „piesa de rezistență” a echipei României. A concurat pentru prima data la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său, unde s-a clasat pe locul 10. În 1975, la vârsta de 13 ani, primul succes major al acesteia a fost la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, unde a câștigat trei medalii de aur și una de argint.

Dar performanța ei cu adevărat uimitoare a venit pe neașteptate la primele ei Jocuri Olimpice , în 1976, când gimnastei românce în vârstă de 14 ani, i-a fost acordată de către arbitri prima notă de 10 din istoria competițiilor olimpice de gimnastică. Acest lucru a adus la o confuzie a publicului, deoarece tabela de marcaj nu a putut să afișeze nota de 10,00 așa că a afișat nota 1,00 pentru că avea doar 3 cifre pentru a arăta scorul. Atunci Nadia Comăneci și-a obținut titlul de ,,Zeița de la Montreal”.

Până la performanța sportivei la Jocurile Olimpice din 1976, nimeni nu a mai obținut punctajul maxim în gimnastică. Nadia a mai obținut încă șase note de 10, trei medalii de aur, o medalie de argint și una de bronz. La baza succesului Nadiei stau antrenamentele intense, eforturile depuse și încrederea ei în sine. Faptul că antrenorii ei au avut încredere în ea și au ajutat-o să performeze, ceea ce a fost un bine pentru ea deoarece în vremea aceea oamenii nu avea atâtea posibilități ca și în ziua de azi, și nu se investea atât de mult în sport, a încurajat-o și mai tare să devină persoana renumită din ziua de azi. Nadia Comăneci deține un impresionant palmares de titluri și poziții onorifice în lumea sportului. Ea a fost recunoscută și apreciată pentru contribuția sa remarcabilă în gimnastică și pentru angajamentul ei continuu în promovarea valorilor sportive. Printre titlurile și pozițiile importante ale acesteia se numără: Președinte onorific al Federației Române de Gimnastică; Președinte onorific al Comitetului Olimpic Român; Ambasador al sportului românesc; Consul onorific al României în SUA; Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare; Membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică; Președinte de onoare al Clubului Sportiv Municipal Onești; Ambasador global al Special Olympics Internațional; Distincția „Steaua României”, cea mai înaltă decorație civilă acordată în România. Ea este subiectul unor cărți („Scrisori către o tânără gimnastă” – carte autobiografică; „Nadia: The Autobiography of Nadia Comăneci”; „Nadia: The Girl Who Couldn’t Sit Still”) și filme („Nadia” – 1984; „Perfect 10: The Nadia Comăneci Story” -2009 ).

Serena Ana Gligor

Clasa a V-a B