Autoportret, Muzeul Van Gogh, Amsterdam

Pictorul Vincent van Gogh este considerat în zilele noastre cel mai renumit pictor post-impresionist, deşi pe parcursul vieţii sale, valoarea lui nu a fost recunoscută.  El s-a născut la Zundert, în Olanda, la 30 martie 1853, într-o familie de pictori şi negustori de artă. La vârsta de 15 ani, familia sa a avut o serie de probleme financiare, iar tânărul Vincent a fost nevoit să părăsească şcoala şi să muncească, ajungând în Londra. În timpul liber, van Gogh vizita galerii de artă si iubea cultura engleză. În urma unui refuz în dragoste, el a suferit o cădere psihică, aruncând toate cărţile cu excepţia Bibliei şi a dorit să devină pastor precum tatăl său. În 1880 a decis să revină la Bruxelles şi să devină artist. Opera cea mai reprezentativă pentru această perioadă de afirmare artistică a fost „Mâncătorii de cartofi” realizata in 1885.

Mâncătorii de cartofi, Muzeul Van Gogh, Amsterdam

În martie 1882, îi scria din nou fratelui său: “Deşi am dificultăţi financiare, am, în acelaşi timp, convingerea că nimic nu e mai solid decât să lucrezi cu propriile tale mâini. Dacă devii pictor, rămâi suprins să constaţi că pictura şi tot ce are legătură cu ea implică efort fizic concret, zi de zi.” În 1886, s-a mutat la Paris la fratele său, Theo, unde a rămas aproape doi ani, până în 1888. La Paris, i-a întâlnit pentru prima dată pe impresioniştii francezi , începând o colaborare cu Paul Gauguin. Perioada cea mai liniştită a vieţii sale, anul 1888, a petrecut-o la Arles, pregătind grandioasa serie de tablouri de o măiestrie absolută, celebrele „Tournesols” („Florile soarelui”) .

Floarea soarelui, Muzeul Van Gogh, Amsterdam

Această perioadă de creaţie excepţională nu a fost una usoară din punct de vedere financiar, artistul cumpărându-şi, în primul rând, vopseaua atât de necesară. O primă criză de tulburare nervoasă a avut-o la sfârsitul anului 1888, după o ceartă cu pictorul Paul Gauguin, care a venit după el la Arles şi de care se simţea apropiat prin preocupările sale artistice, potrivit volumului „Istoria ilustrată a picturii” (1968). Van Gogh a vrut sa îl atace pe Gauguin cu briciul, însă acesta a fugit, iar Van Gogh şi-a tăiat urechea stângă întru-un acces de furie, moment marcat printr-un „Autoportret cu urechea bandajată” (1889) pe care l-a pictat la o lună după automutilare. Stările depresive s-au agravat, motiv pentru care a fost internat la azilul Saint-Remy-de-Provence, pentru ca, în cele din urmă, să se retragă la Auvers-sur-Oise sub supraveghere medicală. În 27 iulie 1890, suferind de o nouă criză de depresie, s-a impuşcat în piept şi a murit 2 zile mai târziu. În ciuda faptului că a lucrat doar 10 ani – de la 27 ani până la decesul său timpuriu, la 37 de ani, van Gogh a realizat peste 900 de picturi şi multe alte desene şi schiţe. Când a pictat celebrul tablou “Noapte înstelată”, el nici măcar nu a avut avut încredere că e o pictură bună. Se spune că în timpul vieţii sale a vândut o singură pictură, ajungând să fie un pictor apreciat la 150 de ani de la moartea sa.

Surse de informare:

1. Arta pe înţelesul copiilor, Editura Arthur
2. “…isme . Să înţelegem arta”, Stephen Little, Enciclopedia Rao
3. https://artsandculture.google.com/story/agLStrYjblBRKA?hl=ro
4. https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2023/03/30/o-personalitate-pe-zi-pictorul-vincent-van-gogh–1083651
5. https://www.britannica.com/biography/Vincent-van-Gogh
6. https://www.nationalgallery.org.uk/artists/vincent-van-gogh
7. https://publimix.ro/blog/arta-cultura/1901-Vincent-van-Gogh

Daria Sârb

Clasa a V-a B